Arsenie (Boca): Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
(ziceri)
Linia 40: Linia 40:
 
*''Noi mărturii despre Părintele Arsenie Boca'', Editura Agaton, Făgăraş, 2005
 
*''Noi mărturii despre Părintele Arsenie Boca'', Editura Agaton, Făgăraş, 2005
 
*Părintele Arsenie Boca, ''Cuvinte vii'', Deva, 2006
 
*Părintele Arsenie Boca, ''Cuvinte vii'', Deva, 2006
 +
 +
==Învățătura==
 +
Selecție din zicerile Părintelui Arsenie Boca:
 +
 +
*Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu.
 +
 +
*Cât asculţi de Dumnezeu, atât ascultă şi Dumnezeu de tine.
 +
 +
*Dumnezeu nu uită de om cum uită omul de Dumnezeu.
 +
 +
*Cel mai frumos dar pe care îl putem face lui Dumnezeu e să ne dăruim Lui pe noi înşine, pe viaţă.
 +
 +
*Este neînchipuit de mare nepotrivire între ce cer oamenii de la Dumnezeu şi între ce cere Dumnezeu oamenilor.
 +
 +
*Cred că cea mai deformată fiinţă în capul oamenilor este Dumnezeu.
 +
 +
*Grija omului de Dumnezeu simplifică grija omului de om.
 +
 +
*Mărturisirea lui Dumnezeu cu preţul vieţii este preţul învierii oamenilor întru sfinţi.
 +
 +
*Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut.
 +
 +
*Dumnezeu coboară între oameni şi suie oamenii la Sine pe scara Sfintei Liturghii.
 +
 +
*Zicea Părintele Arsenie referindu-se la trup: Fiecare dintre noi ducem un necredincios în spate.
 +
 +
*Aşa creşte cel care face ascultare o personalitate a spiritului, când izbuteşte să treacă peste grămada sa de oase ca şi cum ar trece altul.
 +
 +
*Ascultarea stinge personalitatea de pe planul lumii şi, dacă e ceva de capul ascultătorului, toată înzestrarea lui se preschimbă în sfinţenie, pe care, de multe ori, se poate întâmpla să n-o ştie nimeni fără numai Dumnezeu.
 +
 +
*Păstrarea capacităţii de încadrare în disciplină a unui suflet face dovada armoniei şi valorii sale.
 +
 +
*Când ţi-a dat Dumnezeu un dar, asigură-1 cu întrebarea şi ocroteşte-1 cu smerenia şi cu atât mai vârtos nu ieşi din sfatul unuia dintre nebăgaţii în seamă slujitori ai lui Dumnezeu.
 +
 +
*Convertirea talentelor este un mare talent. înzestrările lui Dumnezeu nu sunt date ca simple ornamente de care să ne bucurăm numai noi.
 +
 +
*Să nu vorbeşti niciodată despre proiectele tale, căci cel rău ştie doar ce vorbeşti nu şi ce gândeşti şi ţi le nimiceşte.
 +
 +
*Nu toţi din lume se prăpădesc, nici toţi din mănăstire se mântuiesc.
 +
 +
*Unii dintre călugări nu sunt călugări, ci cuiere de haine călugăreşti.
 +
 +
*De vrei să te faci călugăr, fă-te ca focul!
 +
 +
*Călugăria slăbeşte în suflete slabe şi se întăreşte în suflete mari.
 +
 +
*Lepădarea de lume e o convingere, pe care poţi s-o ai şi-n mijlocul lumii stând, precum poţi să n-o ai în mijlocul pustiei petrecând.
 +
 +
*Mirenii mai vin la mănăstire pentru rugăciune, călugării nu se mai duc în lume să se odihnească. Toate profesiunile au vacanţă sau concediu, numai călugăria nu. Aşa ceva ar însemna încetarea călugăriei.
 +
 +
*Un călugăr trist este un călugăr cu luminile stinse.
 +
 +
*Dintre cele trei făgăduinţe monahale, cea mai grea e ascultarea, pentru că are de biruit mai mult patimile minţii care „discută” cu Dumnezeu, în loc să asculte fără discuţie.
 +
 +
*Adevărul este fiinţă vie.
 +
 +
*Cel mai greu păcat, veşnic fără iertare, este starea omului împotriva adevărului.
 +
 +
*Focul iubirii divine, de dragul Adevărului, între potrivnici se aprinde şi se menţine.
 +
 +
*Aşa sunt gândurile de hulă: răbufniri de păcură în raza de soare.
 +
 +
*Credinciosul în Dumnezeu depăşeşte limitele omului.
 +
 +
*Ateismul este o infirmitate, o monstruozitate şi o eroare fundamentală a naturii umane.
 +
 +
*Necredincioşii, spre ruşinea noastră, îşi cred necredinţei lor mai mult decât credem noi credinţa noastră.
 +
 +
*Religia nu face ştiinţă, ci conştiinţă.
 +
 +
*Iisus a tămăduit orbirea ochilor, dar n-a putut tămădui orbia răutăţii. Orbia răutăţii nu are leac, dar are pedeapsă.
 +
 +
*Nimic mai greu, mai periculos decât să te lupţi cu îngustimea şi cu formalismul.
 +
 +
*Sunt multe chipuri de a intra în împărăţia lui Dumnezeu, dar numai o singură uşă: Iisus.
 +
 +
*Iisus doreşte de la toţi credincioşii lumii o linişte de adâncime: liniştea credinţei în Dumnezeu. Aceasta ar da de înţeles că în jurul unui om liniştit (din cauza rădăcinilor lui în cer) se face linişte pe pământ.
 +
 +
*Păcătoşii au un prieten, pe Iisus. Din momentul în care cunoşti că eşti păcătos, te-ai schimbat din vrăjmaşul lui Dumnezeu în prietenul lui Dumnezeu.
 +
 +
*E bine ca povăţuitorii să grăiască totdeauna din conştiinţa slujirii lui Hristos, ca în faţa lui Hristos şi atunci vor fi blânzi întru dojană şi smeriţi întru mustrare.
 +
 +
*Dacă Domnul e ascuns în poruncile Sale, fireşte că este şi în strădania pentru dobândirea virtuţilor. El este puterea sau sufletul nevoinţelor virtuţii.
 +
 +
*Domnul Hristos a fost răstignit cu spatele pe crucea materială şi cu faţa pe crucea spirituală.
 +
 +
*Aceasta este raţiunea ascunsă a Providenţei: toată lumea este ispitită să se ciocnească de Iisus.
 +
 +
*În legătură cu sexualitatea în familie, Părintele Arsenie zicea: Nici abuzul, nici refuzul.
 +
 +
*Oxigen, glicogen, somn, să-ţi păstrezi hormonii şi să ai concepţie de viaţă creştină.
 +
 +
*Naşteţi-vă sfinţi!
 +
 +
*Tinerii să se mute de la bătrânii care le strică casa.
 +
 +
*Copiii nefăcuţi strică pe cei făcuţi.
 +
 +
*Păcatele se înregistrează în codul genetic al fiecăruia.
 +
 +
*Cei care opresc copiii de la credinţă sunt osândiţi mai rău ca sinucigaşii.
 +
 +
*Dacă nu poţi vorbi cu copiii tăi despre Dumnezeu, vorbeşte cu Dumnezeu despre ei.
 +
 +
*Cine face curte nu face carte.
 +
 +
*Nu te răspândi cu multe cărţi.
 +
 +
*Să-ţi fereşti capul de frig şi de prostie!
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==

Versiunea de la data 23 martie 2012 23:00

Arsenie Boca (n. 29 septembrie 1910 la Vaţa de Sus, jud. Hunedoara - m. 28 noiembrie 1989; Sinaia), după numele de mirean Zian Boca, a fost un ieromonah, teolog şi artist român din secolul XX.

Biografie

Studiile şi formarea

A urmat Liceul naţional ortodox "Avram Iancu" din Brad, pe care l-a terminat ca şef de promoţie în 1929. În acelaşi an se înscrie la Academia Teologică din Sibiu, pe care o absolvă în 1933. Primeşte o bursă din partea Mitropolitului Ardealului pentru a urma cursurile Institutului de Arte Frumoase din Bucureşti. În paralel, audiază cursurile de medicină ţinute de profesorul Francisc Rainer şi pe cele de mistică creştină predate de Nichifor Crainic.

Remarcându-i talentul artistic, profesorul Costin Petrescu i-a încredinţat pictarea scenei care îl reprezintă pe Mihai Viteazul de la Ateneul Român. Trimis de chiriarhul său, călătoreşte la Muntele Athos pentru documentare şi experienţă duhovnicească.

Hirotonirea şi tunderea în monahism

Pe 29 septembrie 1935 este hirotonit diacon celibatar de către mitropolitul Nicolae Bălan. În anul 1939 petrece trei luni la Schitul Românesc Prodromu de la Muntele Athos, apoi este închinoviat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus (judeţul Braşov), iar în Vinerea Izvorului Tămăduirii din anul 1940 este tuns în monahism. În 1942 este ridicat la treapta preoţească.

Din 1940 declanşează la Mănăstirea de Sâmbăta de Sus ceea ce s-a numit "mişcarea de reînviere duhovnicească de la Sâmbăta", despre care Nichifor Crainic spunea: "Ce vreme înălţătoare când toată ţara lui Avram Iancu se mişca în pelerinaj, cântând cu zăpada până la piept, spre Sâmbăta de Sus, ctitoria voievodului martir Constantin Brâncoveanu!".

Contribuţia la colecţia Filocalia

Îl ajută pe părintele profesor Dumitru Stăniloae (fostul său profesor de la Sibiu) în demersul de a traduce Filocalia. Îi aduce o serie de manuscrise din călătoria la Muntele Athos, îl încurajează la lucru, recitind textele, realizează coperta colecţiei, susţine lucrarea pentru tipărire prin numărul mare de abonamente pe care le procură. Drept pentru care Părintele Dumitru Stăniloae îl numește "ctitor de frunte al Filocaliei româneşti".

Prigoana

Imediat după instaurarea regimului comunist, Părintele Arsenie a intrat în vizorul Securităţii, fiind arestat pentru prima oară în 1948, pentru a-i fi ajutat creştineşte pe luptătorii anticomunişti din Munţii Făgăraşului. Atât pentru aceste bănuieli, cât şi datorită notorietăţii sale în creştere printre credincioşii creştini, este anchetat de Siguranţă, invocându-se pretinse legături cu Mişcarea Legionară. Părintele Arsenie a respins însă acuzaţiile, demonstrând inexistenţa oricărei legături cu lumea politică.

Strămutat forţat de la Sâmbăta la Mănăstirea Prislop (1948), devine acolo stareţ; iar după ce sălaşul s-a transformat în mănăstire de maici, a rămas acolo ca duhovnic până în 1959, când comuniştii au risipit obştea şi părintelui Arsenie Boca i-au stabilit domiciliul forţat la Bucureşti.

Între timp mai fusese încă o dată arestat şi dus la Canal, unde a stat aproape un an întreg.

A urmat pribegia la Bucureşti, unde a fost ţinut în marginalitate, ca simplu pictor bisericesc, mereu supravegheat de Securitate (iar ultima acţiune de urmărire, consemnată în dosarul său, datează din perioada 5 februarie 1975 - 29 septembrie 1989).

În ultima parte a vieţii avea să se lege mult de două locuri: Drăgănescu - unde a pictat biserica timp de 15 ani, începând din 1968 - şi Sinaia, unde, din 1969, şi-a avut chilia şi atelierul de pictură, unde obişnuia să se retragă tot mai des, şi unde a şi închis ochii, la 28 noiembrie 1989, în vârstă de 79 de ani. A fost înmormântat, după dorinţa proprie, la mănăstirea Prislop, la 4 decembrie 1989.

Mormântul părintelui Arsenie de la mănăstirea Prislop constituie azi unul din importantele locuri de pelerinaj din ţară, unii considerându-l sfânt pe Părintele Arsenie Boca.

Scrieri

Deşi se pare că ultima dorinţă a Părintelui Arsenie a fost ca opera sa să nu fie publicată, totuşi după căderea comunismului mai multe din scrierile sale care au circulat în manuscris (şi adesea în mai multe forme) au fost publicate:

  • Părintele Arsenie Boca, Cărarea împărăţiei, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Aradului şi Mănăstirea Prislop, 1995
  • Ioan Gînscă, Părintele Arsenie Boca, mare îndrumător de suflete din secolul XX, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002 - ISBN 973-85376-5-7
  • Arhim. Serafim Popescu, Mărgăritare duhovniceşti - Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca, Editura Pelerinul, 2002
  • Părintele Arsenie Boca, Trepte spre vieţuirea în monahism, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2003 - ISBN 973-85376-6-5
  • Mărturii din Ţara Făgăraşului despre Pr. Arsenie Boca, Editura Agaton, Făgăraş, 2004
  • Arsenie Boca - Fotografii şi ziceri (12 fotografii, scurtă biografie, 103 ziceri), Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2005 - ISBN 973-87255-0-X
  • Părintele Arsenie Boca - Biserica de la Drăgănescu: "Capelă Sixtină" a Ortodoxiei româneşti, Deva, 2005
  • Noi mărturii despre Părintele Arsenie Boca, Editura Agaton, Făgăraş, 2005
  • Părintele Arsenie Boca, Cuvinte vii, Deva, 2006

Învățătura

Selecție din zicerile Părintelui Arsenie Boca:

  • Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu.
  • Cât asculţi de Dumnezeu, atât ascultă şi Dumnezeu de tine.
  • Dumnezeu nu uită de om cum uită omul de Dumnezeu.
  • Cel mai frumos dar pe care îl putem face lui Dumnezeu e să ne dăruim Lui pe noi înşine, pe viaţă.
  • Este neînchipuit de mare nepotrivire între ce cer oamenii de la Dumnezeu şi între ce cere Dumnezeu oamenilor.
  • Cred că cea mai deformată fiinţă în capul oamenilor este Dumnezeu.
  • Grija omului de Dumnezeu simplifică grija omului de om.
  • Mărturisirea lui Dumnezeu cu preţul vieţii este preţul învierii oamenilor întru sfinţi.
  • Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut.
  • Dumnezeu coboară între oameni şi suie oamenii la Sine pe scara Sfintei Liturghii.
  • Zicea Părintele Arsenie referindu-se la trup: Fiecare dintre noi ducem un necredincios în spate.
  • Aşa creşte cel care face ascultare o personalitate a spiritului, când izbuteşte să treacă peste grămada sa de oase ca şi cum ar trece altul.
  • Ascultarea stinge personalitatea de pe planul lumii şi, dacă e ceva de capul ascultătorului, toată înzestrarea lui se preschimbă în sfinţenie, pe care, de multe ori, se poate întâmpla să n-o ştie nimeni fără numai Dumnezeu.
  • Păstrarea capacităţii de încadrare în disciplină a unui suflet face dovada armoniei şi valorii sale.
  • Când ţi-a dat Dumnezeu un dar, asigură-1 cu întrebarea şi ocroteşte-1 cu smerenia şi cu atât mai vârtos nu ieşi din sfatul unuia dintre nebăgaţii în seamă slujitori ai lui Dumnezeu.
  • Convertirea talentelor este un mare talent. înzestrările lui Dumnezeu nu sunt date ca simple ornamente de care să ne bucurăm numai noi.
  • Să nu vorbeşti niciodată despre proiectele tale, căci cel rău ştie doar ce vorbeşti nu şi ce gândeşti şi ţi le nimiceşte.
  • Nu toţi din lume se prăpădesc, nici toţi din mănăstire se mântuiesc.
  • Unii dintre călugări nu sunt călugări, ci cuiere de haine călugăreşti.
  • De vrei să te faci călugăr, fă-te ca focul!
  • Călugăria slăbeşte în suflete slabe şi se întăreşte în suflete mari.
  • Lepădarea de lume e o convingere, pe care poţi s-o ai şi-n mijlocul lumii stând, precum poţi să n-o ai în mijlocul pustiei petrecând.
  • Mirenii mai vin la mănăstire pentru rugăciune, călugării nu se mai duc în lume să se odihnească. Toate profesiunile au vacanţă sau concediu, numai călugăria nu. Aşa ceva ar însemna încetarea călugăriei.
  • Un călugăr trist este un călugăr cu luminile stinse.
  • Dintre cele trei făgăduinţe monahale, cea mai grea e ascultarea, pentru că are de biruit mai mult patimile minţii care „discută” cu Dumnezeu, în loc să asculte fără discuţie.
  • Adevărul este fiinţă vie.
  • Cel mai greu păcat, veşnic fără iertare, este starea omului împotriva adevărului.
  • Focul iubirii divine, de dragul Adevărului, între potrivnici se aprinde şi se menţine.
  • Aşa sunt gândurile de hulă: răbufniri de păcură în raza de soare.
  • Credinciosul în Dumnezeu depăşeşte limitele omului.
  • Ateismul este o infirmitate, o monstruozitate şi o eroare fundamentală a naturii umane.
  • Necredincioşii, spre ruşinea noastră, îşi cred necredinţei lor mai mult decât credem noi credinţa noastră.
  • Religia nu face ştiinţă, ci conştiinţă.
  • Iisus a tămăduit orbirea ochilor, dar n-a putut tămădui orbia răutăţii. Orbia răutăţii nu are leac, dar are pedeapsă.
  • Nimic mai greu, mai periculos decât să te lupţi cu îngustimea şi cu formalismul.
  • Sunt multe chipuri de a intra în împărăţia lui Dumnezeu, dar numai o singură uşă: Iisus.
  • Iisus doreşte de la toţi credincioşii lumii o linişte de adâncime: liniştea credinţei în Dumnezeu. Aceasta ar da de înţeles că în jurul unui om liniştit (din cauza rădăcinilor lui în cer) se face linişte pe pământ.
  • Păcătoşii au un prieten, pe Iisus. Din momentul în care cunoşti că eşti păcătos, te-ai schimbat din vrăjmaşul lui Dumnezeu în prietenul lui Dumnezeu.
  • E bine ca povăţuitorii să grăiască totdeauna din conştiinţa slujirii lui Hristos, ca în faţa lui Hristos şi atunci vor fi blânzi întru dojană şi smeriţi întru mustrare.
  • Dacă Domnul e ascuns în poruncile Sale, fireşte că este şi în strădania pentru dobândirea virtuţilor. El este puterea sau sufletul nevoinţelor virtuţii.
  • Domnul Hristos a fost răstignit cu spatele pe crucea materială şi cu faţa pe crucea spirituală.
  • Aceasta este raţiunea ascunsă a Providenţei: toată lumea este ispitită să se ciocnească de Iisus.
  • În legătură cu sexualitatea în familie, Părintele Arsenie zicea: Nici abuzul, nici refuzul.
  • Oxigen, glicogen, somn, să-ţi păstrezi hormonii şi să ai concepţie de viaţă creştină.
  • Naşteţi-vă sfinţi!
  • Tinerii să se mute de la bătrânii care le strică casa.
  • Copiii nefăcuţi strică pe cei făcuţi.
  • Păcatele se înregistrează în codul genetic al fiecăruia.
  • Cei care opresc copiii de la credinţă sunt osândiţi mai rău ca sinucigaşii.
  • Dacă nu poţi vorbi cu copiii tăi despre Dumnezeu, vorbeşte cu Dumnezeu despre ei.
  • Cine face curte nu face carte.
  • Nu te răspândi cu multe cărţi.
  • Să-ţi fereşti capul de frig şi de prostie!

Legături externe