Aristide din Atena: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: right|200px|thumb|Aristide Atenianul'''Aristide Atenianul''' a fost un filozof grec şi apologet creștin din secolul al II-lea d.Hr., contemporan cu [[apos...)
 
m (A se vedea și)
 
(Nu s-au afișat 4 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
 
[[Image:Aristides.jpg|right|200px|thumb|Aristide Atenianul]]'''Aristide Atenianul''' a fost un filozof grec şi apologet creștin din secolul al II-lea d.Hr., contemporan cu [[apostolul Cvadrat]]. Aristide este un [[sfânt]] al [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]] şi [[prăznuire]]a sa este celebrată pe [[13 septembrie]] (iar în Biserica Catolică pe 31 august).
 
[[Image:Aristides.jpg|right|200px|thumb|Aristide Atenianul]]'''Aristide Atenianul''' a fost un filozof grec şi apologet creștin din secolul al II-lea d.Hr., contemporan cu [[apostolul Cvadrat]]. Aristide este un [[sfânt]] al [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]] şi [[prăznuire]]a sa este celebrată pe [[13 septembrie]] (iar în Biserica Catolică pe 31 august).
  
Informaţiile cu privire la viaţa lui sunt foarte puține. Singurele lucruri pe care le știm despre el sunt că era din Atena și că și-a păstrat haina de filosof și după convertirea la creștinism<ref>Ieronim, după: Παναγιώτης Χρήστου, Ελληνική Πατρολογία, Τόμος Β΄, σελίς 533</ref>. A rămas cunoscut în istoria Bisericii pentru o [[Apologie]] pe care ar fi scris-o și adresat-o împăratului Adrian<ref>După [[Ieronim]] și [[Eusebiu de Cezareea]], Εκκλησιαστική Ιστορία, 4, 3, 3</ref>. Ieronim, care îl numește „ucenic foarte elocvent al lui Hristos sub vechea haină (de filosof)”, spune că Aristide a înmânat o ''Apologie pentru creștini'' împăratului Adrian (care a împărăție în anii 117-138). La fel, Eusebiu de Cezareea, spune: „Aristide, la rândul lui, credincios ucenic al religiei noastre, a lăsat o ''Apologie a credinței'' dedicată împăratului Adrian.”<ref>Ibidem</ref>.
+
==Viața==
 +
Informaţiile cu privire la viaţa lui sunt foarte puține. Singurele lucruri pe care le știm despre el sunt că era din Atena și că și-a păstrat haina de filosof și după convertirea la creștinism<ref>Ieronim, după: Παναγιώτης Χρήστου, Ελληνική Πατρολογία, Τόμος Β΄, σελίς 533</ref>. A rămas cunoscut în istoria Bisericii pentru o [[Apologie]] pe care ar fi scris-o și adresat-o împăratului Adrian<ref>După [[Ieronim]] și [[Eusebiu de Cezareea]], Εκκλησιαστική Ιστορία, 4, 3, 3</ref>. Ieronim, care îl numește „ucenic foarte elocvent al lui Hristos sub vechea haină (de filosof)”, spune că Aristide a înmânat o ''Apologie pentru creștini'' împăratului Adrian (care a împărăție în anii 117-138). La fel, [[Eusebiu de Cezareea]], spune: „Aristide, la rândul lui, credincios ucenic al religiei noastre, a lăsat o ''Apologie a credinței'' dedicată împăratului Adrian.”<ref>Ibidem</ref>.
  
 +
==Scrieri==
 +
===Apologia lui Aristide===
 
Apologia lui Aristide a fost considerată pierdută timp de mai multe secole, până la sfârșitul secolului al XIX-lea.
 
Apologia lui Aristide a fost considerată pierdută timp de mai multe secole, până la sfârșitul secolului al XIX-lea.
  
 
În 1878, un fragment armenian al apologiei a fost editat de călugării de la Mănăstirea Sfântul-Lazăr din Veneția. Intitulat „Împăratului Adrian Cezar, de la filosoful atenian Aristide”, fragmentul de traducere în limba armeană veche provenea dintr-un manuscris din secolul al X-lea.  
 
În 1878, un fragment armenian al apologiei a fost editat de călugării de la Mănăstirea Sfântul-Lazăr din Veneția. Intitulat „Împăratului Adrian Cezar, de la filosoful atenian Aristide”, fragmentul de traducere în limba armeană veche provenea dintr-un manuscris din secolul al X-lea.  
  
În 1889, autenticitatea fragmentului din Veneția a fost confirmată de descoperirea unei traduceri siriace complete a Apologiei lui Aristide în codicele 16 din Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai, de către cercetătorul americanul Rendel Harris<ref>HARRIS, J. R. The Apology of Aristides. Vol. 1, Texts and Studies. Cambridge: Cambridge University Press, 1891.</ref>. Odată cu editarea acestui manuscris, cercetătorii au aflat că o scriere foarte populară scrisă probabil în secolul al VII-lea, ''Viața lui Varlaam și Ioasaf'', s-a inspirat din Apologia lui Aristide<ref>QUASTEN, Johannes. Patrology. Vol. 1, The Beginnings of Patristic Literature. Westminster, Maryland: The Newman Press, 1962, p.192.</ref>.  
+
În 1889, autenticitatea fragmentului din Veneția a fost confirmată de descoperirea unei traduceri siriace complete a Apologiei lui Aristide în codicele 16 din Mănăstirea Sfânta Ecaterina din [[Muntele Sinai]], de către cercetătorul americanul Rendel Harris<ref>HARRIS, J. R. The Apology of Aristides. Vol. 1, Texts and Studies. Cambridge: Cambridge University Press, 1891.</ref>. Odată cu editarea acestui manuscris, cercetătorii au aflat că o scriere foarte populară scrisă probabil în secolul al VII-lea, ''Viața lui Varlaam și Ioasaf'', s-a inspirat din Apologia lui Aristide<ref>QUASTEN, Johannes. Patrology. Vol. 1, The Beginnings of Patristic Literature. Westminster, Maryland: The Newman Press, 1962, p.192.</ref>.  
  
 
Manuscrisul siriac a mai adus și aprecierea că Apologia ar fost dată împăratul Antonin Pius în anul 140. Fără să se poată pune de acord, mai multe grupuri de cercetători consideră că Aristide a scris Apologia sa fie în anii 124-125, fie undeva între anii 133 și 134, fie în anul 140 (cum spune manuscrisul siriac).
 
Manuscrisul siriac a mai adus și aprecierea că Apologia ar fost dată împăratul Antonin Pius în anul 140. Fără să se poată pune de acord, mai multe grupuri de cercetători consideră că Aristide a scris Apologia sa fie în anii 124-125, fie undeva între anii 133 și 134, fie în anul 140 (cum spune manuscrisul siriac).
  
În 1922, alte două fragmente ale Apologiei, în limba greacă originală a scrierii au fost descoperite și publicate, după un papirus din British Museum on papyri<ref>MILNE, H. J. M. "A New Fragment of the Apology of Aristides." Journal of Theological Studies 25 (1923): 73-77.</ref>.  
+
În 1922, alte două fragmente ale Apologiei, în limba greacă originală a scrierii au fost descoperite și publicate, după un papirus din British Museum <ref>MILNE, H. J. M. "A New Fragment of the Apology of Aristides." Journal of Theological Studies 25 (1923): 73-77.</ref>.  
  
 
Apologia lui Aristide este cea mai veche apologie creștină ajunsă până în zilele noastre<ref>Din Apologia lui Cvadrat (Quadratus / Codrat) s-a păstrat doar un fragment, la Eusebiu de Cezareea.</ref>.
 
Apologia lui Aristide este cea mai veche apologie creștină ajunsă până în zilele noastre<ref>Din Apologia lui Cvadrat (Quadratus / Codrat) s-a păstrat doar un fragment, la Eusebiu de Cezareea.</ref>.
 +
 +
===Alte scrieri===
 +
În căutarea unui autor pentru scrierea [[Epistola către Diognet]], unii patrologi l-au sugerat Aristide ca posibil autor, din cauza unor similitudini în stilul celor două scrieri, în descrierea creștinilor, în aprecierile față de evrei, precum și alte similitudini. Abatele H. Doulcet a fost unui din principalii susținători ai acestei presupoziții, la sfârșitul secolului al XIX-lea<ref>Alții au creditat pe sfântul [[Iustin Martirul]] ca autor al ''Epistolei către Diognet'', dar fără să convingă - CAYRÉ, F. Manual of Patrology: and History of Theology. Translated by H. Howitt. Paris: Desclée & Co., 1936, p.113.</ref>.
 +
 +
Lui Aristide i se mai atribuie și o [[omilie]] la cuvântul „Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai.” ([[Evanghelia după Luca|Luca]] 23, 43), adresat de Mântuitorul [[Iisus Hristos]] tâlharului celui de-a dreapta.
  
 
==Note==
 
==Note==
 
<references />
 
<references />
 +
 +
==A se vedea și==
 +
*[[Apologetică]]
 +
*[[Apostolul Cvadrat]]
  
 
[[Categorie:Apologeți]]
 
[[Categorie:Apologeți]]

Versiunea curentă din 2 septembrie 2014 16:59

Aristide Atenianul
Aristide Atenianul a fost un filozof grec şi apologet creștin din secolul al II-lea d.Hr., contemporan cu apostolul Cvadrat. Aristide este un sfânt al Bisericii Ortodoxe şi prăznuirea sa este celebrată pe 13 septembrie (iar în Biserica Catolică pe 31 august).

Viața

Informaţiile cu privire la viaţa lui sunt foarte puține. Singurele lucruri pe care le știm despre el sunt că era din Atena și că și-a păstrat haina de filosof și după convertirea la creștinism[1]. A rămas cunoscut în istoria Bisericii pentru o Apologie pe care ar fi scris-o și adresat-o împăratului Adrian[2]. Ieronim, care îl numește „ucenic foarte elocvent al lui Hristos sub vechea haină (de filosof)”, spune că Aristide a înmânat o Apologie pentru creștini împăratului Adrian (care a împărăție în anii 117-138). La fel, Eusebiu de Cezareea, spune: „Aristide, la rândul lui, credincios ucenic al religiei noastre, a lăsat o Apologie a credinței dedicată împăratului Adrian.”[3].

Scrieri

Apologia lui Aristide

Apologia lui Aristide a fost considerată pierdută timp de mai multe secole, până la sfârșitul secolului al XIX-lea.

În 1878, un fragment armenian al apologiei a fost editat de călugării de la Mănăstirea Sfântul-Lazăr din Veneția. Intitulat „Împăratului Adrian Cezar, de la filosoful atenian Aristide”, fragmentul de traducere în limba armeană veche provenea dintr-un manuscris din secolul al X-lea.

În 1889, autenticitatea fragmentului din Veneția a fost confirmată de descoperirea unei traduceri siriace complete a Apologiei lui Aristide în codicele 16 din Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai, de către cercetătorul americanul Rendel Harris[4]. Odată cu editarea acestui manuscris, cercetătorii au aflat că o scriere foarte populară scrisă probabil în secolul al VII-lea, Viața lui Varlaam și Ioasaf, s-a inspirat din Apologia lui Aristide[5].

Manuscrisul siriac a mai adus și aprecierea că Apologia ar fost dată împăratul Antonin Pius în anul 140. Fără să se poată pune de acord, mai multe grupuri de cercetători consideră că Aristide a scris Apologia sa fie în anii 124-125, fie undeva între anii 133 și 134, fie în anul 140 (cum spune manuscrisul siriac).

În 1922, alte două fragmente ale Apologiei, în limba greacă originală a scrierii au fost descoperite și publicate, după un papirus din British Museum [6].

Apologia lui Aristide este cea mai veche apologie creștină ajunsă până în zilele noastre[7].

Alte scrieri

În căutarea unui autor pentru scrierea Epistola către Diognet, unii patrologi l-au sugerat Aristide ca posibil autor, din cauza unor similitudini în stilul celor două scrieri, în descrierea creștinilor, în aprecierile față de evrei, precum și alte similitudini. Abatele H. Doulcet a fost unui din principalii susținători ai acestei presupoziții, la sfârșitul secolului al XIX-lea[8].

Lui Aristide i se mai atribuie și o omilie la cuvântul „Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai.” (Luca 23, 43), adresat de Mântuitorul Iisus Hristos tâlharului celui de-a dreapta.

Note

  1. Ieronim, după: Παναγιώτης Χρήστου, Ελληνική Πατρολογία, Τόμος Β΄, σελίς 533
  2. După Ieronim și Eusebiu de Cezareea, Εκκλησιαστική Ιστορία, 4, 3, 3
  3. Ibidem
  4. HARRIS, J. R. The Apology of Aristides. Vol. 1, Texts and Studies. Cambridge: Cambridge University Press, 1891.
  5. QUASTEN, Johannes. Patrology. Vol. 1, The Beginnings of Patristic Literature. Westminster, Maryland: The Newman Press, 1962, p.192.
  6. MILNE, H. J. M. "A New Fragment of the Apology of Aristides." Journal of Theological Studies 25 (1923): 73-77.
  7. Din Apologia lui Cvadrat (Quadratus / Codrat) s-a păstrat doar un fragment, la Eusebiu de Cezareea.
  8. Alții au creditat pe sfântul Iustin Martirul ca autor al Epistolei către Diognet, dar fără să convingă - CAYRÉ, F. Manual of Patrology: and History of Theology. Translated by H. Howitt. Paris: Desclée & Co., 1936, p.113.

A se vedea și