Modificări

Salt la: navigare, căutare

Arianism

3.563 de octeți adăugați, 30 august 2014 17:24
m
Note
[[Imagine:Nikea_Arius.jpg|thumb|300px|Icoană de la mănăstirea Mégalo Metéoron, înfățișând [[Sinodul I Ecumenic]] de la [[Niceea]]. În partea inferioară este reprezentat [[Arie]], după ce a fost condamnat.]]'''Arianismul''' este o [[erezie]] profesată iniţial inițial de [[Arie (eretic)|Arie]] (cca 250 - 336), teolog și [[preot]] din Alexandria, [[discipol]] al lui Lucian de Antiohia, acesta din urmă din şcoala școala lui [[Origen]] (185-254), care. Arie, invocând anumite texte biblice (Pilde 8, 22 ; Ioan 14, 28 ; 17, 3), susţine susține fiinţa ființa lui Dumnezeu este unică şi și incomunicabilă, şi și trage concluzia că Fiul nu are o natură identică cu Tatăl. Separând firea Tatălui de cea a Fiului, Arie face o diferenţă diferență între "născut" şi și "creat", de unde inferioritatea Fiului. Fiul e Dumnezeu nu în mod adevărat, prin naştere naștere din veci din Tatăl, ci este creat, de aceea El are un început. Arie a formulat erezia sa spunând: "A fst fost un timp când Fiul nu era", adică Tatăl a existat înainte de, şi și fără, Fiul. Fiul nu este de aceeaşi aceeași natură cu Tatăl, dar se deosebeşte deosebește de celelalte creaturi. El e cea dintâi dintre creaturi, înţelepciunea înțelepciunea creată sau "chipul" lui Dumnezeu, instrumentul prin care Tatăl a creat celelalte creaturi. Cu alte cuvinte, Fiul lui Dumnezeu nu ar fi fost din veșnicie, ci Fiul ar fi fost o ființă creată și subordonată lui Dumnezeu Tatăl.
Afirmând aceasta, Arie se baza pe unicitatea lui Dumnezeu, singurul care existǎ în sine. Argumentele sale erau: *Fiul, care nu existǎ în sine, nu poate fi Dumnezeu; pentru cǎ Dumnezeu e unul, Fiul nu poate fi Dumnezeu.*Pentru cǎ Dumnezeu este neschimbǎtor, Fiul, care devenind om a devenit și schimbǎtor, nu poate fi Dumnezeu. *Fiul trebuie respectat ca fiind o ființǎ creatǎ, care deși a venit pe pǎmânt prin Duhul Sfânt, a avut totuși un început. *Fiul nu poate avea o cunoștințǎ directǎ depre Tatǎl, pentru cǎ Fiul e într-o altǎ existențǎ. Această învățătură a fost considerată de către Biserică o [[erezie]], cunoscută sub numele de [[arianism]]. Arianismul a fost combătut cu argumente teologice (mărturisirea de credință a lui Arie fiind desființată punct cu punct) și în final condamnat de către [[Sinodul I Ecumenic]] de la Niceea în anul 325. La cererea expresă a împăratului [[Constantin cel Mare]], sinodul a elaborat un [[crez]], [[Crezul]] de la Niceea, învățăturile lui Arie fiind declarate eretice. Acest crez arată cǎ Fiul este "homoousion to patri" (de o ființǎ cu Tatǎl, din aceeași substanțǎ cu el), deci Fiul este în întregime divin. Controversa teologică a mai continuat însă multă vreme, arianismul fiind susținut uneori chiar de către unii împărați (cum a fost, de exemplu, [[Constanțiu al II-lea]], fiul și urmașul lui [[Constantin cel Mare]]). Astfel, sub influența acestuia, la Sinodul de la Antiohia din anul 341 s-a scos din crez formularea "Cel de o ființă cu Tatăl", iar adepții Crezului de la Niceea au fost persecutați. S-a ajuns până acolo încât sǎ se declare cǎ Fiul era total diferit de Tatǎl. La Sinodul de la Constantinopol din anul 360 s-a încercat un compromis, termenul "Cel de o ființă" fiind înlocuit cu "asemǎnǎtor". Dupǎ moartea lui Constanțiu al II-lea, creștinii ortodocși, majoritari în Vest, și-au consolidat poziția. Şi sub împǎratul Valens (364-378), adept și el al arianismului, au mai avut loc persecuții împotriva creștinilor ortodocși, dar învǎțǎturile lui [[Vasile cel Mare]] și [[Grigorie Teologul|Grigore de Nazians]] au revalidat Crezul de la Niceea. Arianismul a fost învins definitiv, din punct de vedere teologic, în anul 381, când [[Sinodul II Ecumenic]] de la Constantinopol îl condamnă în mod explicit. Unii istorici consideră că unul dintre motivele prăbușirii și dispariției regatelor popoarelor "barbare" din apusul Europei (vandalii, vizigoții și ostrogoții) a fost faptul că regii acestora, fiind adepți ai arianismului, nu au primit niciun fel de sprijin din partea populației autohtone (preponderent ortodoxă)<ref>Edward Gibbon, - ''Istoria declinului și a prăbușirii imperiului roman'', Editura Minerva, București, 1976</ref>.  Anumite forme de arianism se regăsesc astăzi în unele curente protestanteneoprotestante. Astfel, unii îi considerǎ pe ''unitarieni'' ca fiind arieni, deoarece ei îl considerǎ pe Hristos ca fiind o simplǎ ființǎ umanǎ. Învățăturile ''Martorilor lui Iehova'' sunt asemǎnǎtoare arianismului, ei privindu-l pe Arie ca un predecesor al lui Taze Russell==Note==<references/>
[[Categorie:Erezii]]
[[Categorie:MişcăriMișcări, curente, grupări neortodoxe]]
[[ar:آريوسية]]
[[en:Arianism]]
[[el:Αρειανισμός]]
[[enmk:ArianismАријанство]]
2.314 modificări

Meniu de navigare