Modificări

[[Imagine:Nikea_Arius.jpg|thumb|300px|Icoană de la mănăstirea Mégalo Metéoron, înfăţişând înfățișând [[Sinodul I Ecumenic]] de la [[Niceea]]. În partea inferioară este reprezentat [[Arie]], după ce a fost condamnat.]]'''Arianismul''' este o [[erezie]] profesată iniţial inițial de [[Arie (eretic)|Arie]] (cca 250 - 336), teolog şi și [[preot]] din Alexandria, discipol al lui Lucian de Antiohia, acesta din urmă din şcoala școala lui [[Origen]] (185-254). Arie, invocând anumite texte biblice (Pilde 8, 22 ; Ioan 14, 28 ; 17, 3), susţine susține că fiinţa ființa lui Dumnezeu este unică şi și incomunicabilă, şi și trage concluzia că Fiul nu are o natură identică cu Tatăl. Separând firea Tatălui de cea a Fiului, Arie face o diferenţă diferență între "născut" şi și "creat", de unde inferioritatea Fiului. Fiul e Dumnezeu nu în mod adevărat, prin naştere naștere din veci din Tatăl, ci este creat, de aceea El are un început. Arie a formulat erezia sa spunând: "A fost un timp când Fiul nu era", adică Tatăl a existat înainte de, şi și fără, Fiul. Fiul nu este de aceeaşi aceeași natură cu Tatăl, dar se deosebeşte deosebește de celelalte creaturi. El e cea dintâi dintre creaturi, înţelepciunea înțelepciunea creată sau "chipul" lui Dumnezeu, instrumentul prin care Tatăl a creat celelalte creaturi. Cu alte cuvinte, Fiul lui Dumnezeu nu ar fi fost din veşnicieveșnicie, ci Fiul ar fi fost o fiinţă ființă creată şi și subordonată lui Dumnezeu Tatăl.

Această învăţătură învățătură a fost considerată de către Biserică o [[erezie]], cunoscută sub numele de [[arianism]]. Arianismul a fost combătut cu argumente teologice (mărturisirea de credinţă credință a lui Arie fiind desfinţată desființată punct cu punct) şi și în final condamnat de către [[Sinodul I Ecumenic]] de la Niceea în anul 325. La cererea expresă a împăratului [[Constantin cel Mare]], sinodul a elaborat un [[crez]], [[Crezul]] de la Niceea, învăţăturile învățăturile lui Arie fiind declarate eretice. Acest crez arată cǎ Fiul este "homoousion to patri" (de o ființǎ cu Tatǎl, din aceeași substanțǎ cu el), deci Fiul este în întregime divin.

Controversa teologică a mai continuat însă multă vreme, arianismul fiind susţinut susținut uneori chiar de către unii împăraţi împărați (cum a fost, de exemplu, [[Constanţiu Constanțiu al II-lea]], fiul şi urmaşul și urmașul lui [[Constantin cel Mare]]). Astfel, sub influenţa influența acestuia, la Sinodul de la Antiohia din anul 341 s-a scos din crez formularea "Cel de o fiinţă ființă cu Tatăl", iar adepții Crezului de la Niceea au fost persecutaţipersecutați. S-a ajuns până acolo încât sǎ se declare cǎ Fiul era total diferit de Tatǎl. La Sinodul de la Constantinopol din anul 360 s-a încercat un compromis, termenul "Cel de o fiinţăființă" fiind înlocuit cu "asemǎnǎtor". Dupǎ moartea lui Constanţiu Constanțiu al II-lea, creștinii ortodocși, majoritari în Vest, și-au consolidat poziția. Şi sub împǎratul Valens (364-378), adept şi și el al arianismului, au mai avut loc persecuții împotriva creștinilor ortodocși, dar învǎțǎturile lui [[Vasile cel Mare]] şi și [[Grigorie Teologul|Grigore de Nazians]] au revalidat Crezul de la Niceea. Arianismul a fost învins definitiv, din punct de vedere teologic, în anul 381, când [[Sinodul II Ecumenic]] de la Constantinopol îl condamnă în mod explicit.

Unii istorici consideră că unul dintre motivele prăbuşirii şi dispariţiei prăbușirii și dispariției regatelor popoarelor "barbare" din apusul Europei (vandalii, vizigoţii şi ostrogoţiivizigoții și ostrogoții) a fost faptul că regii acestora, fiind adepţi adepți ai arianismului, nu au primit niciun fel de sprijin din partea populaţiei populației autohtone (preponderent ortodoxă)<ref>Edward Gibbon, - ''Istoria declinului şi și a prăbuşirii prăbușirii imperiului roman'', Editura Minerva, BucureştiBucurești, 1976</ref>.  Anumite forme de arianism se regăsesc astăzi în unele curente neoprotestante. Astfel, unii îi considerǎ pe ''unitarieni'' ca fiind arieni, deoarece ei îl considerǎ pe Hristos ca fiind o simplǎ ființǎ umanǎ. Învăţăturile ''Martorilor lui Iehova'' sunt asemǎnǎtoare arianismului, ei privindu-l pe Arie ca un predecesor al lui Taze Russell.

[[Categorie:MişcăriMișcări, curente, grupări neortodoxe]]