Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Europei Occidentale

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 27 august 2010 10:53, autor: Inistea (Discuție | contribuții) (Pagină nouă: {{În curs}} '''Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Europei Occidentale''' este o eparhie a Bisericii Ortodoxe Române - în cadrul [[Mitropolia Ort...)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare
La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Europei Occidentale este o eparhie a Bisericii Ortodoxe Române - în cadrul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale -, cu jurisdicţie în: Franţa, Elveţia, Belgia, Olanda, Regatul Unit al Marii Britanii, Irlanda şi Islanda.

Întâistătătorul ei este Înaltpresfințitul arhiepiscop și mitropolit Iosif (Pop) al Europei Occidentale şi Meridionale.

Istorie

Prezența comunitară românească în Europa Occidentală, premisă pentru apariția unor parohii sau „capele” ortodoxe românești, a început să se facă simțită în prima jumătate a secolului al XIX-lea, mai întâi la Leipzig (Lipsca) și Paris, în condiții și pentru motive diferite, dar și la Viena și Baden-Baden:

Viena

Colonia românească din Viena se organizează bisericește în anul 1893, iar la 8 ianuarie 1907 sfințesc o capelă pe care o pun sub jurisdicţia Mitropoliei Bucovinei, care le-a trimis şi preoţi pentru slujirea serviciile religioase.

Baden-Baden

„Capela Mihail Stourdza” din Baden-Baden, construită între anii 1864-1866 de prințul moldovean Mihail Sturza, are inițial caracter de fundaţie privată, înălțată de fostul domn în cinstea memoriei fiului său, mort tragic la Paris în 1863 la vârsta de numai 17 ani. Abia începând cu anul 1882 capela este pusă, prin dorința ctitorului, sub jurisdicţia Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, care a și numit pe preoţii deservenţi ai acestui sfânt locaş.

Leipzig (Lipsca)

Comunitatea românilor din Lipsca s-a rugat mai întâi în biserica grecească din localitate, mitropolitul Nifon al Ungro-Vlahiei numind, la 5 august 1852, pe ieromonahul Ghenadie Ţeposu, preot slujitor la capela ortodoxă greacă din Lipsca, cu care scop l-a hirotesit duhovnic şi arhimandrit.

În anul 1858 însă, după ce românii își văd refuzat dreptul de a folosi capela grecilor, se hotărăsc să pună bazele unui locaş de închinare propriu. Locaşul noii biserici a fost sfinţit la 7 septembrie acelaşi an 1858, având hramul Sfântul Gheorghe.

Capela funcționează până la începutul anului 1881, când Ministerul afacerilor străine al României dispune desfiinţarea ei.

Paris