Aramaică

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Aramaica este o limbă semitică care era limbă vorbită de zi cu zi în Israel în timpul perioadei celui de-al doilea Templu, între 539 î.Hr. și 70 d.Hr. A fost limba originală a unor cărți din Vechiul Testament - cum ar fi Cartea lui Daniel și Cartea lui Ezdra - și se crede că a fost limba maternă folosită de Domnul Iisus Hristos.

Modern Aramaic is spoken today as a first language by many scattered, small, and largely isolated communities in the middle east. Some Aramaic dialects are mutually intelligible whereas others are not. In some communities, the Aramaic languages may be known under other names, such as Syriac, a dialect of Eastern Aramaic, that is used within Christian communities that separated over Christological issues from Eastern/Greek Orthodox Christian communities.

Syriac (also "Middle Syriac") is the classical, literary and liturgical language of Syriac Christians to this day. Its golden age was the fourth to sixth centuries. This period began with the translation of the Bible into the language: the Peshitta, the Syriac Bible, and the masterful prose and poetry of Ephrem the Syrian. Middle Syriac, unlike its forebear, is a thoroughly Christian language, although in time it became the language of those opposed to the Byzantine leadership of the church in the east.

Istorie

Poporul arameic era un vechi popor semit, stabilit în regiunea din nordul Deşertului Arabic, între Canaan şi Mesopotamia. Regiunea aceasta va purta numele de Haran sau Siria. Istoria arameilor începe încă din sec. XXIII î.Hr., când apare numele Haran într-o inscripţie a regelui Narân-Sin, din Akkad. Puterea lor politică atinge apogeul în sec. XI-X î.Hr., când cuceresc statul babilonian. Vor cădea sub stăpânirea asirienilor în sec. VIII î.Hr.

Arameii au exercitat o mare influenţă asupra Asiei occidentale, unde limba aramaică devenise un fel de limbă diplomatică, pătrunzând şi în nordul Arabiei şi în Palestina. Mântuitorul a vorbit limba aramaică. Cu unele transformări, această limbă e vorbită de în unele localități din Siria de astăzi. Cele mai de seamă centre politice ale asirienilor au fost Damascul, în Siria, Nerab, Hemat, Palmira, între Damasc şi Eufrat, şi Petra, lângă Marea Roşie[1].

Note

  1. Emilian Vasilescu, diac. prof. univ. dr., Istoria Religiilor, București, 1982.

Surse