Apostolul Toma

Apostolul Toma

Sfântul, slăvitul și mult lăudatul Apostol Toma, supranumit „Geamănul”, este unul din Sfinții Doisprezece Apostoli ai Mântuitorului. El este prăznuit în Biserica Ortodoxă pe 6 octombrie și împreună cu ceilalți apostoli pe 30 iunie la Soborul Slăviților și Drept-lăudaților Doisprezece Apostoli ai lui Hristos.

Viața

Apostolul Toma s-a născut în Pansada, un oraș galileean și a fost pescar. Auzind vestea cea bună a lui Iisus Hristos, el a lăsat totul în urma sa și l-a urmat pe Mântuitorul. Apare astfel în lista de Apostoli din Matei 10, 3 și Faptele Apostolilor 1, 13.

Sfântul Evanghelist Ioan povestește reacția ucenicilor, atunci când Mântuitorul le-a spus că se va întoarce în Iudeea: „Învățătorule, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, și iarăși Te duci acolo?”. Toma însă le-a spus celorlalți ucenici: „Să mergem și noi și să murim cu El” (Ioan 11, 16 [1]).

În conformitate cu Sfânta Scriptură, Sfântul Apostol Toma nu a crezut relatările celorlalți ucenici despre Învierea lui Iisus Hristos: „Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” (Ioan 20,25).

În a opta zi de la Înviere, Domnul s-a arătat Apostolului Toma, aflat împreună cu ceilalți, și i-a arătat rănile sale. „Domnul meu și Dumnezeul meu”, a strigat Toma (Ioan 20,28). „Toma, fiind odată mai slab în credință față de ceilalți apostoli”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, „prin Harul lui Dumnezeu, a trudit cu mai mult curaj, cu mai mult zel și fără odihnă decât toți ceilalți, astfel încât a propovăduit aproape peste tot pământul, netemându-se să ducă Cuvântul lui Dumnezeu popoarelor sălbatice”.

Unele icoane mai recente care descriu acest eveniment se numesc „Toma necredinciosul”. Acest lucru este incorect. În grecește, inscripția se citește „Atingerea lui Toma”. În slavonă se numește „Încredințarea lui Toma”. Când Sfântul Toma a pipăit rana de Viață dătătoare a Domnului, el nu a mai avut nici un fel de îndoială.

În conformitate cu Tradiția Bisericii, Sfântul Apostol Toma a înființat Bisericile Creștine din Palestina, Mesopotamia, Parția, Etiopia și India.

El este cel care, prin Pronie Dumnezeiască, nu a ajuns odată cu Apostolii la Adormirea Maicii Domnului ci mai târziu. I-a rugat pe aceștia să deschidă mormântul Maicii Domnului, ca să poată să își ia rămas bun de la ea; au găsit însă mormântul gol, căci Ea fusese luată cu trupul în Cer.

Propovăduirea Evangheliei i-a adus moarte de mucenic. Pentru că i-a convertit pe fiul și pe soția guvernatorului orașului indian Meliapur (Melipur), Sfântul Apostol a fost întemnițat, torturat, și în final, fiind străpuns cu cinci sulițe, el s-a dus la Domnul. O parte din moaștele Sfântului Apostol Toma sunt în India, în Ungaria și la Muntele Athos.

Numele Apostolului Toma este asociat cu icoana arabă a Maicii Domnului (6 septembrie).

Imnografie

Tropar (Glasul 2)

Ai fost ucenic al lui Hristos

și unul din dumnezeieștii Apostoli.

fiind slab în credință, te-ai îndoit de Învierea lui Hristos.

Dar pipăind rănile ai crezut în pătimirile lui preacurate:

Roagă-te Lui acum pentru noi, mult lăudatule Toma să ne dea pace și mare milă.

Tropar (glasul al 3-lea)

Apostole Sfinte, Toma, roagă-L pe milostivul Dumnezeu

să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.

Condac (glasul al 4-lea)

De darul înțelepciunii plin fiind Apostolul lui Hristos

și adevărată slugă întru pocăință, a grăit:

Tu ești Dumnezeul meu și Domnul!

Din imnografia Duminicii lui Toma (a doua după Paști)

Toma, cel ce se numea Geamăn, nu era cu dânșii, când ai intrat, Hristoase, ușile fiind încuiate; pentru aceasta, și necrezând spuselor lor, din necredință întru credință i-ai întărit. Nu ai socotit, Bunule, lucru nevrednic a-i arăta lui preacurată coasta Ta și rănile mâinilor și ale picioarelor. Iar el, pipăind și văzând, Te-a mărturisit pe Tine ca ești nu numai Dumnezeu și nici numai om ; și a strigat: Domnul meu și Dumnezeul meu, slavă Ție.

Ucenicii îndoindu-se, a opta zi a venit Mântuitorul înaintea lor, unde erau adunați și pace dându-le, către Toma a strigat: Vino, Apostole, pipăie mâinile în care au înfipt piroanele. O, nevinovată îndoială a lui Toma! Inimile credincioșilor la cunoștință le-a adus și cu frică a strigat : Domnul meu și Dumnezeul meu, slavă Ție.

Venit-ai Doamne, cu strălucirea cea neumbrită a Dumnezeirii Tale, ușile fiind încuiate ; stând în mijlocul ucenicilor, le-ai dezvelit coasta Ta; și arătându-le semnele rănilor mâinilor și ale picioarelor Tale. Și risipind mâhnirea tulburării lor, ai glăsuit lămurit : Precum vedeți, din trupul cu care m-am întrupat, prieteni, nu port fire de duh. Iar pe ucenicul care se îndoia, l-ai îndemnat să se atingă cu frică, zicându-i: Cel ce pe toate le iscodești, vino, și nu te mai îndoi ! Iar el, simțind cu mâna firea Ta îndoită, cu frică și credincioșie a strigat pătruns de credință : Domnul meu și Dumnezeul meu, slavă Ție !

Atinge-te, Tomo, de coasta Mea cu mâna, zice Hristos, și vino de pipăie semnele cuielor: cercetează cu credință și crede Mie, nu fii neîncrezător! Iar Toma, cum s-a atins cu degetul de Stăpânul, cu glas mare a strigat: Tu ești Dumnezeul și Domnul meu, Milostive, slavă Ție!

Bucuratu-Te-ai fiind pipăit, Iubitorule de oameni ! Pentru aceea, spre aceasta ai îndemnat pe Toma, cel nu credea, tinzându-i coasta, Hristoase, și adeverind lumii Învierea Ta cea de treia zi.

Toma Geamănul, cel ce s-a atins cu mâna de coasta cea dezvelită, nu s-a ars de atingerea ei: ci a zăbovit, pipăind rănile mai cu amănuntul, și strigând către Cel împuns cu sulița pentru noi: Tu ești Domnul meu și Dumnezeul meu, măcar că ai și suferit patimă.

O, uimitoare minune ! Iarba atingându-se de foc S-a păzit nearsă ; că punându-și Toma mâna în coasta cea de foc a lui Iisus Hristos Dumnezeu, nu s-a aprins prin pipăire; ci neîncrederea sufletului a schimbat în dreaptă credință. Și cu căldură a strigat din adâncul sufletului: Tu ești Stăpânul meu și Dumnezeu. Cel ce al înviat din morți, slava Ție!

O, cu adevărat vrednică este de laudă fapta cea înfricoșătoare a lui Toma! Că a pipăit cu îndrăzneală coasta care strălucea de dumnezeiescul foc.

Cine a ferit mâna ucenicului nearsă, atunci când s-a apropiat de coasta cea de foc a Domnului? Cine i-a dat ei îndrăzneală, de a putut pipăi osul cel de văpaie? - Numai coasta care a fost pipăită. Că dacă aceasta n-ar fi dat putere dreptei celei de lut, cum ar fi putut pipăi semnele pătimirilor care au făcut să se cu tremure cele de sus și cele de jos? Lui Toma s-a dat darul acesta de a o pipăi pe ea și de a striga lui Hristos: Domnul meu ești și Dumnezeul meu.

O, uimitoare minune ! Necredința a rodit credință nezdruncinată. Că zicea Toma: de nu voi vedea, nu voi crede ! Dar pipăind coasta: a mărturisit pe Cel întrupat, ca pe însuși Fiul lui Dumnezeu. L-a cunoscut ca pe Cel ce a pătimit cu trupul, L-a propovăduit ca pe Dumnezeul Cel înviat; și a strigat eu glas de bucurie: Domnul meu și Dumnezeul meu, slavă Ție!

Surse

• Holy, Glorious Apostle Thomas (OCA)
• The Holy and Glorious Apostle Thomas (GOARCH)

A se vedea și

• Duminica a doua după Paști, a Sfântului Apostol Toma

Legături externe

• (ro) Apostolul Toma
• (en) The Holy Apostle Thomas (Proloagele de la Ohrida)
• Acatistul Sfântului Apostol Toma
• Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Toma