Apostolul Onisim: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Viaţa)
Linia 4: Linia 4:
 
În tinereţea sa, Sfântul Onisim a fost sclav al Sfântului [[Apostolul Filimon|Filimon]], un creştin de viţă aleasă care locuia în oraşul Colose din Frigia.  
 
În tinereţea sa, Sfântul Onisim a fost sclav al Sfântului [[Apostolul Filimon|Filimon]], un creştin de viţă aleasă care locuia în oraşul Colose din Frigia.  
  
Temându-se de pedeapsa pentru o ofensă adusă stăpânului său, Onisim fuge la Roma, dar aici este întemniţat fiind un sclav fugit. În închisoare el vine în contact cu Sfântul Apostol [[Apostolul Pavel|Pavel]], și el întemnițat, căruia îi slujește ca un fiu, de la care primește învățătura creștină şi apoi este [[botez]]at. Sfântul Pavel îl informează personal pe Filimon scriindu-i o [[Epistola către Filimon|scrisoare]] plină de dragoste în care îi cere să îl ierte pe sclavul rătăcitor şi să îl accepte ca pe un frate. Sfântul Apostol Pavel îl trimite chiar pe Onisim cu această scrisoare, lipsindu-se astfel de ajutorul lui de care avea atâta trebuință. Aceste lucruri, relatate de [[Epistola către Filimon a Sfântului Apostol Pavel]] par să se fi întâmplat către sfârșitul primei captivități a Sf. Ap. Pavel la Roma, adică în jurul anului 63
+
Temându-se de pedeapsa pentru o ofensă adusă stăpânului său, Onisim fuge la Roma, dar aici este întemniţat fiind un sclav fugit. În închisoare el vine în contact cu Sfântul Apostol [[Apostolul Pavel|Pavel]], și el întemnițat, căruia îi slujește ca un fiu, de la care primește învățătura creștină şi apoi este [[botez]]at. Sfântul Pavel îl informează personal pe Filimon scriindu-i o [[Epistola către Filimon|scrisoare]] plină de dragoste în care îi cere să îl ierte pe sclavul rătăcitor şi să îl accepte ca pe un frate. Sfântul Apostol Pavel îl trimite chiar pe Onisim cu această scrisoare, lipsindu-se astfel de ajutorul lui de care avea atâta trebuință. Aceste lucruri, relatate de [[Epistola către Filimon a Sfântului Apostol Pavel]] par să se fi întâmplat către sfârșitul primei captivități a Sf. Ap. Pavel la Roma, adică în jurul anului 63.
  
 
După ce Sfântul Filimon primeşte scrisoarea, nu numai că îl iartă pe Onisim, ci chiar îl trimite înapoi la Roma la Apostolul Pavel. Ulterior, Filimon este hirotonit [[episcop]] în oraşul Gaza. Onisim și Filimon sunt prăznuiți împreună (cu Arhip şi Apfia), [[ucenic]]i ai sfântului Pavel, în ziua de [[22 noiembrie]].
 
După ce Sfântul Filimon primeşte scrisoarea, nu numai că îl iartă pe Onisim, ci chiar îl trimite înapoi la Roma la Apostolul Pavel. Ulterior, Filimon este hirotonit [[episcop]] în oraşul Gaza. Onisim și Filimon sunt prăznuiți împreună (cu Arhip şi Apfia), [[ucenic]]i ai sfântului Pavel, în ziua de [[22 noiembrie]].
Linia 14: Linia 14:
  
 
O femeie creștină dintr-o familie aristocratică romană ia trupul sfântului şi îl aşează într-o raclă din argint.
 
O femeie creștină dintr-o familie aristocratică romană ia trupul sfântului şi îl aşează într-o raclă din argint.
 +
 +
==Doi Onisim ?==
 +
După [[tradiția]] Bisericii din Constantinopol, Onisim ar fi fost episcop de Bizanț între anii 54-68<ref>http://www.ec-patr.org/list/index.php?lang=en</ref>. Această identificare se acordă cu sinaxarul zilei de [[22 noiembrie]], care vorbește de mucenicia, în timpul împăratului Nero (37-68), a „Sfinţilor Apostoli din cei şaptezeci, Filimon, Arhip, Onisim şi Apfia, cei ce au fost ucenici ai Apostolului Pavel”<ref>http://www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie22.htm</ref>.
 +
 +
Cum însă Onisim fostul sclav al lui Filimon nu putea fi episcop în anul 54, pentru că nici nu se convertise măcar (el este trimis de Pavel la Filimon în anul 63), este posibil ca tradiția Bisericii să fi cunoscut doi Onisim, unul mort mucenicește în anul 68 (apostol din cei 70 și episcop de Bizanț între anii 54-68), iar altul mort mucenicește în anul 109, fostul sclav al lui Filimon („apostol” din grupul celor care i-au cunoscut pe Apostoli, numiți [[Părinți apostolici]]).
  
 
==Imnografie==
 
==Imnografie==
Linia 27: Linia 32:
 
:Pentru aceasta, toţi te cinstim, Onisime.
 
:Pentru aceasta, toţi te cinstim, Onisime.
  
Icos
+
[[Icos]]
  
 
:Pe tine cel atras la credinţă de înţeleptul Pavel, trâmbiţa cea dumnezeiască, şi luminat în chip tainic prin cuvântul adevărului şi mărturisit pentru lucrarea faptei bune şi întărirea credinţei, cine ar putea să te mărească cu adevărat după vrednicie? Sau cine ar putea să laude ostenelile  tale, prin care ai oprit cu tărie înşelăciunea? Că din robia pământească uns fiind [[preot]] întru dumnezeiescul Duh şi luând propovăduirea apostolilor, te-ai împărtăşit şi de cununile lor. Pentru aceasta, toţi te cinstim, apostole Onisim.  
 
:Pe tine cel atras la credinţă de înţeleptul Pavel, trâmbiţa cea dumnezeiască, şi luminat în chip tainic prin cuvântul adevărului şi mărturisit pentru lucrarea faptei bune şi întărirea credinţei, cine ar putea să te mărească cu adevărat după vrednicie? Sau cine ar putea să laude ostenelile  tale, prin care ai oprit cu tărie înşelăciunea? Că din robia pământească uns fiind [[preot]] întru dumnezeiescul Duh şi luând propovăduirea apostolilor, te-ai împărtăşit şi de cununile lor. Pentru aceasta, toţi te cinstim, apostole Onisim.  
Linia 34: Linia 39:
  
 
*[[Dionisie din Furna]], în ''Erminia'' sa (ed. Sophia, București, 2000, pp. 191, 197), nu precizează cum trebuie zugrăvit Sf. Apostol Onisim amintind doar de faptul că a fost ucenic al Sf. Apostol Pavel și de moartea sa mucenicească.
 
*[[Dionisie din Furna]], în ''Erminia'' sa (ed. Sophia, București, 2000, pp. 191, 197), nu precizează cum trebuie zugrăvit Sf. Apostol Onisim amintind doar de faptul că a fost ucenic al Sf. Apostol Pavel și de moartea sa mucenicească.
 +
 +
==Note==
 +
<references />
  
 
==Surse==
 
==Surse==

Versiunea de la data 14 aprilie 2011 21:00

Apostolul Onisim
Sfântul, slăvitul şi mult lăudatul Apostol Onisim din Cei Şaptezeci, este pomenit de Biserică în 15 februarie iar împreună cu Cei Şaptezeci în 4 ianuarie.

Viaţa

În tinereţea sa, Sfântul Onisim a fost sclav al Sfântului Filimon, un creştin de viţă aleasă care locuia în oraşul Colose din Frigia.

Temându-se de pedeapsa pentru o ofensă adusă stăpânului său, Onisim fuge la Roma, dar aici este întemniţat fiind un sclav fugit. În închisoare el vine în contact cu Sfântul Apostol Pavel, și el întemnițat, căruia îi slujește ca un fiu, de la care primește învățătura creștină şi apoi este botezat. Sfântul Pavel îl informează personal pe Filimon scriindu-i o scrisoare plină de dragoste în care îi cere să îl ierte pe sclavul rătăcitor şi să îl accepte ca pe un frate. Sfântul Apostol Pavel îl trimite chiar pe Onisim cu această scrisoare, lipsindu-se astfel de ajutorul lui de care avea atâta trebuință. Aceste lucruri, relatate de Epistola către Filimon a Sfântului Apostol Pavel par să se fi întâmplat către sfârșitul primei captivități a Sf. Ap. Pavel la Roma, adică în jurul anului 63.

După ce Sfântul Filimon primeşte scrisoarea, nu numai că îl iartă pe Onisim, ci chiar îl trimite înapoi la Roma la Apostolul Pavel. Ulterior, Filimon este hirotonit episcop în oraşul Gaza. Onisim și Filimon sunt prăznuiți împreună (cu Arhip şi Apfia), ucenici ai sfântului Pavel, în ziua de 22 noiembrie.

După moartea Sfântului Apostol Pavel, Sfântul Onisim îi slujeşte pe apostoli până la moartea acestora, apoi este hirotonit episcop. După moartea sfinţilor apostoli, el propovăduieşte Evanghelia în regiuni din Spania, Carpetania, Colose şi Patras. La bătrâneţe, Onisim ocupă scaunul episcopal din Efes, urmându-i Sfântului Apostol Timotei. Când Sfântul Ignatie Teoforul este arestat ca să fie dus la Roma pentru execuţie (anul 107), episcopul Onisim împreună cu un grup de creştini vine să se întâlnească cu el, aşa cum Sfântul Ignatie menţionează în Epistola către Efeseni scrisă de el însuşi.

Mucenicia

În anul 109, în timpul domniei împăratului Traian (89-117), Sfântul Onisim este arestat şi adus la judecată în faţa eparhului (guvernatorului) Romei, Tertullus. Eparhul îl ţine în temniţă pe Sfântul Onisim timp de 18 zile şi apoi îl trimite în închisoarea din Puteoli (azi Pozzuoli, lângă Napoli). După o vreme, eparhul trimite după Sfântul Onisim şi, pentru că acesta nu apostazia de la credinţa în Hristos, decide să fie lapidat (bătut cu pietre) şi apoi îi taie capul.

O femeie creștină dintr-o familie aristocratică romană ia trupul sfântului şi îl aşează într-o raclă din argint.

Doi Onisim ?

După tradiția Bisericii din Constantinopol, Onisim ar fi fost episcop de Bizanț între anii 54-68[1]. Această identificare se acordă cu sinaxarul zilei de 22 noiembrie, care vorbește de mucenicia, în timpul împăratului Nero (37-68), a „Sfinţilor Apostoli din cei şaptezeci, Filimon, Arhip, Onisim şi Apfia, cei ce au fost ucenici ai Apostolului Pavel”[2].

Cum însă Onisim fostul sclav al lui Filimon nu putea fi episcop în anul 54, pentru că nici nu se convertise măcar (el este trimis de Pavel la Filimon în anul 63), este posibil ca tradiția Bisericii să fi cunoscut doi Onisim, unul mort mucenicește în anul 68 (apostol din cei 70 și episcop de Bizanț între anii 54-68), iar altul mort mucenicește în anul 109, fostul sclav al lui Filimon („apostol” din grupul celor care i-au cunoscut pe Apostoli, numiți Părinți apostolici).

Imnografie

Tropar (glasul al 3-lea):

Apostole Sfinte, Onisim, roagă-L pe milostivul Dumnezeu
să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.

Condac (glasul al 4-lea):

Ca o rază ai ieşit luminând lumii, fericite,
luminat fiind cu razele lui Pavel, soarele cel prea strălucitor, care a luminat lumea.
Pentru aceasta, toţi te cinstim, Onisime.

Icos

Pe tine cel atras la credinţă de înţeleptul Pavel, trâmbiţa cea dumnezeiască, şi luminat în chip tainic prin cuvântul adevărului şi mărturisit pentru lucrarea faptei bune şi întărirea credinţei, cine ar putea să te mărească cu adevărat după vrednicie? Sau cine ar putea să laude ostenelile tale, prin care ai oprit cu tărie înşelăciunea? Că din robia pământească uns fiind preot întru dumnezeiescul Duh şi luând propovăduirea apostolilor, te-ai împărtăşit şi de cununile lor. Pentru aceasta, toţi te cinstim, apostole Onisim.

Iconografie

  • Dionisie din Furna, în Erminia sa (ed. Sophia, București, 2000, pp. 191, 197), nu precizează cum trebuie zugrăvit Sf. Apostol Onisim amintind doar de faptul că a fost ucenic al Sf. Apostol Pavel și de moartea sa mucenicească.

Note

Surse