Apostolul Marcu

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 29 august 2011 11:05, autor: Vladimir-Adrian (Discuție | contribuții) (legături interne)
Salt la: navigare, căutare
Apostolul Marcu
Sfântul, gloriosul şi mult slăvitul Apostol şi Evanghelist Marcu este autorul Evangheliei după Marcu, însoţitorul Apostolului Pavel (aşa cum se povesteşte în Faptele Apostolilor), şi se numără printre cei Şaptezeci de Apostoli. Adesea este numit Ion Marcu, şi este considerat fondatorul Bisericii Alexandriei, totodată fiind şi primul ei papă. Ca urmare, el este venerat în mod deosebit de Biserica din Alexandria (coptă) ca fondator al ei. Simbolul său de evanghelist este un leu. Biserica îl prăznuieşte în 25 aprilie; 27 septembrie împreună cu Aristarh şi Zina; 30 octombrie împreună cu Tertie, Iust, Artema, şi Cleopa; şi în 4 ianuarie împreună cu cei Şaptezeci.

Viaţa

Numele lui era Ioan, după cum spune Biblia: "El a venit în casa Mariei, mama lui Ioan care era numit şi Marcu, unde mulţi se adunau pentru rugăciune (Fapte 12:12). " El este cel la care s-a gândit Domnul Hristos, a Căruia este slava, când a spus: " Duceţi-vă în cetate la cutare om, şi spuneţi-i: Învăţătorul zice: Vremea Mea este aproape; voi face Paştele cu ucenicii Mei în casa ta."(Matei 26:18).

Casa lui a fost prima biserică creştină, unde ei au mâncat Paştele, s-au ascuns după moartea Mântuitorului şi în camera de sus de aici au primit Duhul Sfânt.

Acest apostol s-a născut în Cirene (unul din cele cinci oraşe vestice, Pentapolis, din Vestul Africii). Numele tatălui său era Aristopolus, iar mama sa se numea Maria şi era rudă cu Apostolul Varnava. Credinţa lor era iudaismul şi erau bogaţi şi onoraţi. Părinţii l-au educat în cultura greacă şi ebraică. După ce au emigrat la Ierusalim, l-au numit Marcu. Marcu vizita frecvent casa Sfântului Petru şi de la el a învăţat creştinismul.

Odată, Pe când Aristopulos şi fiul său Marcu mergeau pe lângă Iordan, aproape de deşert, au întâlnit un leu şi o leoaică răcnind. Pentru Aristopolus a fost evident că ăşi vor găsi amândoi sfârşitul aici. Mila pentru fiul său l-au îndemnat să-i spună să fugă şi să se salveze. Marcu i-a răspuns: "Hristos, în mâinile căruia sunt vieţile noastre nu va lăsa fiarele să ne omoare". Spunând acestea, a început să se roage astfel: "Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, apără-ne de demonii acestor două fiare şi scapă sălbăticia aceasta de urmaşii lor". Imediat, Dumnezeu a auzit această rugăciune şi cele două fiare au căzut moarte. Tatăl său s-a minunat foarte tare şi i-a cerut fiului său să-i vorbească despre Hristos. El a început să creadă şi a fost botezat de fiul său.

După Înălţarea la cer a Mântuitorului, Marcu l-a însoţit pe Pavel şi pe Barnaba în propovăduirea Evangheliei în Antiohia, Seleucia, Cipru, Salami şi Perga Pamfiliei, unde i-a părăsit şi s-a întors la Ierusalim. După sinodul apostolic din Ierusalim, el a mers împreună cu Barnaba în Cipru.

După plecarea lui Barnaba, Sfântul Marcu a mers în Africa, Berca şi în cele cinci oraşe vestice. El a propovăduit aici Evanghelia şi mulţi au crezut în cele relatate de el. De acolo, a mers în Alexandria în 61 A.D.

Când a intrat în oraş, încălţările lui erau rupte din cauza drumurilor lungi pe care le făcuse propovăduind şi evanghelizând. El a mers la un cârpaci din oraş, numit Anianus pentru a şi le repara. În timp ce Anianus îi repara încălţările, s-a înţepat în deget cu sula. Anianus a strigat în greceşte "Eis Theos!" care înseamnă "O unule Dumnezeu!" Când Sfântul Marcu a auzit aceste cuvinte inima i-a tresărit de bucurie. L-a găsit potrivit pentru a-i spune despre Dumnezeu. Apostolul a luat puţină argilă, a scuipat pe ea şi a pus-o pe degetul lui Anianus, spunând "în Numele lui Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu," şi înţepătura s-a vindecat imediat, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat.

Anianus a fost nespus de uimit de acest miracol care s-a petrecut în Numele lui Iisus Hristos şi inima lui s-a deschis către Cuvântul Domnului. Apostolul l-a întrebat cine era unicul Dumnezeu pe care l-a strigat când s-a înţepat. Anianus i-a răspuns "Am auzit de El, dar nu Îl cunosc." Sfântul Marcu a început să îi explice de la început, de la crearea cerului şi a pământului, apoi despre profeţii care au prevestit venirea lui Hristos. Apoi Anianus i-a chemat la el acasă şi a adus la el pe copii săi. Sfântul Apostol le-a predicat şi apoi i-a botezat.

Când numărul credincioşilor creştini a crescut şi poporul păgân al cetăţii a auzit, s-au înfuriat şi au plănuit să-l omoare pe Sfântul Marcu. Credincioşii l-au sfătuit să plece pentru o vreme de dragul siguranţei Bisericii sale şi a de grija ei. Sfântul Marcu l-a hirotonit pe Sfântul Anianus ca episcop de Alexandria, apoi trei preoţi şi şapte diaconi. A mers apoi în cele cinci oraşe apusene şi a rămas acolo doi ani, propovăduind, unde o hirotonit mai mulţi episcopi, preoţi şi diaconi.

În final, el s-a reîntors la Alexandria unde a găsit o comunitate creştină numeroasă şi unde a construit o biserică pentru ei în locul numit Bokalia (locul vacilor), în estul Alexandriei pe malul mării.

Biserica Ortodoxă Coptă Sfântul Marcu din Alexandria, unde este păstrat capul sfântului în prezent.
I/a venit vremea adormirii de sărbătoarea Învierii din anul 68 A.D. care în acel an coincidea cu o mare sărbătoare păgână sărbătorită printr-un mare banchet în cinstea zeului Syrabis. Astfel, o mare mulţime de păgâni a atacat biserica de la Bokalia şi au intrat înăuntru cu forţa. L-au prins pe Sfântul Marcu, l-au legat cu o funie groasă şi l-au târât pe străzi strigând: "Aduceţi balaurul în locul adunării vacilor." Au continuat să-l târască cu multă cruzime. Carnea lui era ruptă şi împrăştiată peste tot şi oraşul era plin de sângele lui. Apoi l-au închis peste noapte într-o închisoare întunecată.

Îngerul Domnului i-a apărut şi i-a spus: "Marcule, bunule servitor, bucură-te pentru că numele tău a fost scris în cartea vieţii şi tu ai fost numărat în ceata sfinţilor." După ce îngerul a dispărut, I-a apărut Mântuitorul Hristos şi i-a dăruit pacea Sa. Sufletul lui Marcu s-a înveselit şi s-a bucurat.

A doua zi dimineaţa, păgânii l-au scos pe Sfântul Marcu din închisoare. I-au legat gâtul cu o frânghie groasă şi la fel ca în prima zi, l-au târât peste pietre şi peste stânci. Într-un final, Sfântul Marcu şi-a dat sufletul curat în mâinile Domnului şi a primit cununa martirajului.

Cu toate acestea, moartea Sfântului Marcu nu a satisfăcut furia păgânilor. Au adus mult lemn de foc şi se pregăteau să-i ardă trupul. Dar o furtună puternică s-a pornit şi o ploaie torenţială a început. Păgânii s-au speriat şi au fugit înspăimântaţi.

Credincioşii au venit şi au luat trupul sfânt, l-au dus la biserica din Bokalia, l-au înfăşurat în giulgiu, s-au rugat la capul lui şi l-au aşezat într-un coşciug. Apoi au îngropat coşciugul într-un loc secret în biserică.

În anul 828 A.D., corpul Sfântului Marcu a fost furat de marinari italieni şi a fost dus din Alexandria în Veneţia. Cu toate acestea, capul său a rămas în Alexandria

Importanţa pentru Biserica coptă

Icoană coptă a Sfântului Marcu Evanghelistul. Se remarcă leul obişnuit din colţul stânga jos al icoanei
În Biserica Ortodoxă Coptă Ne-Calcedoniană, Apostolul Marcu este, probabil, cel mai iubit dintre sfinţi, fiind fondatorul scaunului Alexandriei în secolul I. Numeroase biserici copte sunt patronate de el şi în ziua de 30 Babah (Calendarul copt), Biserica Ortodoxă Coptă sărbătoreşte comemorarea sfinţirea bisericii curatului Sfântul Marcu Evanghelistul, fondatorul bisericii din Egipt şi apariţia sfântului său cap în Alexandria

Înapoierea moaştelor în 1968

Un eveniment istoric: Papa Chiril al VI-lea primind în aeroportul din Cairo moaştele Sfântului Marcu.
În 17 Baounah (lună din calendarul copt), al anului 1684 A.M. (după calendarul copt), care corespunde cu luni, 24 iunie 1968 d.Hr., în al zecelea an al păstoririi Papei Chiril al VI.lea, al 116-lea Papă al Alexandriei, moaştele Sfântului Marcu Apostolul, Evanghelistul ţării Egiptului şi primul Patriarh al Alexandriei, s-au reîntors în Egipt. După unsprezece secole în afara Egiptului, trupul Sfântului Marcu s-a reîntors în sfârşit în ţara în care a fost martirizat şi unde capul lui este păstrat până în prezent, în Alexandria, Egipt.

Papa Chiril a trimis o delegaţie oficială la Roma pentru a primi moaştele Sfântului Apostol Marcu de la romano-catolicul Papă Paul al VI-lea. Delegaţia a fost formată din zece mitropoliţi şi episcopi, dintre care şapte erau copţi şi trei etiopieni, şi trei lideri proemineţi ai laicatului copt. Delegaţia Alexandriei a primit moaştele Sfântului Marcu sâmbătă, 22 iunie 1968, de la Papa Paul al VI-lea. Momentul primirii sfintelor moaşte, după unsprezece secole în care au stat la Veneţia, a fost unul solemn şi plin de bucurie.

Imnografie

La 25 aprilie:

Tropar, glasul al 3-lea:

Învățat fiind de Apostolul Petru, te-ai făcut apostol al lui Hristos, și ca un soare ai strălucit marginilor, podoaba alexandrinilor ai fost, fericite, căci prin tine Egiptul s-a slobozit din înșelăciune, și ca un stâlp al Bisericii, prin învățătura ta cea evanghelicească pe toți ai luminat. Pentru aceasta luminat cinstind-o, pomenirea ta prăznuim, de Dumnezeu grăitorule Marcu; roagă pe Dumnezeu cel înduplecat prin tine să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.

Condac, glasul al 2-lea:

Harul Duhului primind dintru înălțime, împletiturile ritorilor le-ai stricat, Apostole, și pe toți păgânii vânându-i, vrednicule de laudă Marcu, Stăpânului tău i-ai adus, propovăduind dumnezeiasca Evanghelie.

Alt tropar (glasul al 4-lea) [1]:

Încă din copilărie lumina adevărului te-a călăuzit, Sfinte Marcu şi ai iubit lucrarea Mântuitorului Hristos. De aceea, cu mult zel l-ai urmat pe Petru şi l-ai slujit pe Pavel ca un ajutor harnic, şi ai luminat lumea cu Sfânta ta Evanghelie.
Notă:
  1. ↑ Acest tropar est tradus din limba engleză, după o referință OCA


Casetă de succesiune:
Apostolul Marcu
Precedat de:
— 		Episcop de Alexandria
43-63 		Urmat de:
Anianus



Sursa

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Apostolul_Marcu&oldid=25367”