Apostolul Iacov cel Drept: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Legături externe: cat, en)
(Viața: Iosif Flavius)
 
(Nu s-au afișat 19 versiuni intermediare efectuate de alți 6 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
[[Imagine:jamesbrotherlord.jpg|right|frame|Sfântul Iacov cel Drept]]
 
+
Sfântul Apostol '''Iacov cel Drept''', numit și '''Iacov Fratele Domnului''' sau '''Iacov Ruda Domnului''' (adormit în anul 62 d.Hr.), a fost unul dintre [[Apostol#Cei 70 de Apostoli|Cei Șaptezeci de Apostoli]], fiind și primul [[Listă a patriarhilor Ierusalimului|Episcop al Ierusalimului]]. În conformitate cu ''[[Protoevanghelia lui Iacov]]'', Iacov a fost fiul [[Dreptul Iosif|Dreptului Iosif]] (alături de ceilalți „frați ai Domnului” menționați în [[Sfânta Scriptură]]) dintr-o căsătorie de dinaintea logodnei sale cu [[Maica Domnului|Maria]]. El a scris o epistolă, numită [[Epistola Sf. Apostol Iacov]], care este parte componentă a [[Noul Testament|Noului Testament]].<br>
[[Image:jamesbrotherlord.jpg|right|frame|Sfântul Iacov cel Drept]]Sfântul '''Iacov cel Drept''', numit şi '''Iacov Adelphos''' şi '''Iacov Fratele Domnului''' (adormit în AD 62), a fost primul [[Episcop]] sau [[Patriarh]] al [[Biserica din Ierusalim|Ierusalimului]]. În conformitate cu ''[[Protoevanghelia lui Iacov]]'', Iacov a fost fiul lui [[Iosif Logodnicul|Iosif]]&mdash;alături de ceilalţi 'fraţi ai Domnului' menţionaţi în Sciptură&mdash;dintr-o căsătorie de dinaintea logodnei sale cu [[Maica Domnului|Maria]]. El a scris o [[Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iacov|epistolă]] care este parte componentă din [[Noul Testament]]. Sfântul Iacov este prăznuit în [[23 octombrie]]; în [[26 decembrie]] şi în [[30 decembrie|30]], împreună cu [[David]] Regele şi Sfântul Iosif; şi în [[4 ianuarie]] împreună cu cei [[Apostoli#Cei_Şaptezeci|Şaptezeci de Apostoli]].
+
Sfântul Iacov este [[Praznic|prăznuit]] în [[23 octombrie]], în [[26 decembrie]], în [[30 decembrie]] (împreună cu [[David]] Regele și cu Sfântul și [[Dreptul Iosif]]), precum și în [[4 ianuarie]] împreună cu [[Apostol#Cei 70 de Apostoli|Cei Șaptezeci de Apostoli]].
 
 
 
==Nume==
 
==Nume==
[[Eusebiu de Cezareea|Eusebiu]], citând din [[Hegesippus]], spune că Iacov a fost "numit cel Drept de toţi din vremea Mântuitorului până în zilele noastre; pentru că sunt mulţi care poartă numele de Iacov."
+
[[Eusebiu de Cezareea|Eusebiu]], citând din [[Hegesip|Hegesippus]], spune că Iacov a fost „numit cel Drept de toți din vremea Mântuitorului până în zilele noastre; pentru că sunt mulți care poartă numele de Iacov”.
  
El este numit '''Adelphos''' (din grecescul "frate"). '[[Fraţii Domnului|Fraţii]]' lui Iisus – Iacov, alături de [[Apostolul Iuda|Iuda]], Simon, şi [[Apostolul Iust|Iust]] – sunt pomeniţi în [[Evanghelia după Matei|Matei]] 13:55, în [[Evanghelia după Marcu|Marcu]] 6:3, în [[Evanghelia după Luca|Luca]] 6:14 şi de către [[Apostolul Pavel|Pavel]] în [[Galateni]] 1:19.
+
El este numit în grecește '''Adelphos''' - „frate”. '[[Frații Domnului|Frații]]' lui Iisus – Iacov, alături de [[Apostolul Iuda|Iuda]], Simon, și [[Apostolul Iust|Iust]] – sunt pomeniți în Matei 13:55, în Marcu 6:3, în Luca 6:14 și de către [[Apostolul Pavel|Pavel]] în Galateni 1:19.
  
==Viaţa==
+
==Viața==
[[Ieronim]], în ''De Viris Illustribus,'' citează descrierea lui Iacov din volumul cinci de ''Commentarii'' al lui Hegesippus' (pierdut în prezent):
+
[[Ieronim]], în ''De Viris Illustribus,'' citează descrierea lui Iacov din volumul cinci de ''Commentarii'' al lui Hegesippus (pierdut în prezent):
  
:"După apostoli, Iacov fratele Domnului, numit cel Drept a fost numit cap al Bisericii din Ierusalim. Într-adevăr, mulţi au numele de Iacov. Acesta a fost sfânt încă din pântecul mamei sale. El nu a gustat vin sau altă băutură alcoolică, nu mânca nici un fel de carne, nu şi-a tăiat barba şi nici nu a făcut baie vreodată. El este singurul care a putut intra în Sfânta Sfintelor, deoarece nu folosea decât haine din păr şi mergea singur la templu să se roage singur pentru popor, încât i se făcuse pielea de pe genunchi tare ca genunchiul cămilei."
+
:„După apostoli, Iacov fratele Domnului, numit cel Drept a fost numit cap al Bisericii din Ierusalim. Într-adevăr, mulți au numele de Iacov. Acesta a fost sfânt încă din pântecul mamei sale. El nu a gustat vin sau altă băutură alcoolică, nu mânca nici un fel de carne, nu și-a tăiat barba și nici nu a făcut baie vreodată. El este singurul care a putut intra în Sfânta Sfintelor, deoarece nu folosea decât haine din păr și mergea singur la templu să se roage singur pentru popor, încât i se făcuse pielea de pe genunchi tare ca genunchiul cămilei.
  
Pavel îl descrie apoi pe Iacov ca pe unul pe care însăşi Hristos la arătat mai răsărit ([[I Corinteni]] 15:3-8); ulterior în I Corinteni, el îl menţionează pe Iacov într-un mod care sugerează că Iacov a fost [[căsătorie|căsătorit]] (9:5); iar în Galateni, Pavel îl pune pe Iacov alături de ''Chefa'' (cunoscut mai ales sub numele de [[Apostolul Petru|Petru]]) şi de [[Apostolul Ioan|Ioan]] ca fiind cei trei "stâlpi" ai Bisericii, şi cel care va propovădui printre cei "circumcişi" (aceştia sunt [[evreu|evreii]]) din Ierusalim, în timp ce Pavel şi colaboratorii săi va predica printre păgâni (2:9, 2:12).
+
Pavel îl descrie apoi pe Iacov ca pe unul pe care însăși Hristos la arătat mai răsărit (I Corinteni 15:3-8); ulterior în I Corinteni, el îl menționează pe Iacov într-un mod care sugerează că Iacov a fost [[căsătorie|căsătorit]] (9:5); iar în Galateni, Pavel îl pune pe Iacov alături de ''Chefa'' (cunoscut mai ales sub numele de [[Apostolul Petru|Petru]]) și de [[Apostolul Ioan|Ioan]] ca fiind cei trei „stâlpi” ai Bisericii, și cel care va propovădui printre cei „circumciși” (aceștia sunt [[evreu|evreii]]) din [[Ierusalim]], în timp ce Pavel și colaboratorii săi va predica printre păgâni (2:9, 2:12).
  
[[Faptele Apostolilor|Faptele]] dovedesc fără putinţă de tăgadă că Iacov a fost o figură importantă în comunitatea creştină din Ierusalim. Când Petru, scăpând în mod miraculos din închisoare, trebuie să fugă din Ierusalim, el cere ca Iacov să fie informat (12:17). Când creştinii din [[Biserica din Antiohia|Antiohia]] sunt îngrijoraţi cu privire la faptul dacă creştinii neevrei trebuie sau nu să fie circumcişi pentru a se mântui, cei din Ierusalim îi trimit pe Pavel şi pe [[Apostolul Barnaba|Barnaba]] să discute cu biserica de acolo dar Iacov este cel care tranşează disputa (15:13ff). Când Pavel ajunge în Ierusalim cu ajutoarele pentru credincioşii de acolo, Iacov este cel cu care voorbeşte şi care insistă ca Pavel să se cureţe după ritualul obişnuit la Templu (21:18).
+
[[Faptele Apostolilor|Faptele]] dovedesc fără putință de tăgadă că Iacov a fost o figură importantă în comunitatea creștină din Ierusalim. Când Petru, scăpând în mod miraculos din închisoare, trebuie să fugă din Ierusalim, el cere ca Iacov să fie informat (12:17). Când creștinii din Antiohia sunt îngrijorați cu privire la faptul dacă creștinii neevrei trebuie sau nu să fie circumciși pentru a se mântui, cei din Ierusalim îi trimit pe Pavel și pe [[Apostolul Barnaba|Barnaba]] să discute cu biserica de acolo dar Iacov este cel care tranșează disputa (15:13ff). Când Pavel ajunge în Ierusalim cu ajutoarele pentru credincioșii de acolo, Iacov este cel cu care vorbește și care insistă ca Pavel să se curețe după ritualul obișnuit la Templu (21:18).
  
Un pasaj controversat, adesea caracterizat ca fiind o interpolare creştină, din ''Jewish Antiquities'' ale lui [[Iosif]], prezintă moartea sa în Ierusalim ca având loc după moartea procuratorului Porcius Festus, dar înainte ca Clodius Albinus să-şi preia funcţia (''Antiquities'' 20,9)&mdash;având astfel loc în AD 62. Mare preot Anania a profitat de avantajul acestei lipse de autoritate imperială pentru a convoca o curte de judecători care l-au condamnat pe Iacov "pentru acuzaţia de încălcare a legii," acesta fiind apoi executat prin lapidare. Iosif precizează că fapta lui Anania a fost considerată de majoritatea ca o crimă juridică şi i-a ofensat pe "cei care erau consideraţi minţile luminate din oraş şi habotnici în respectarea Legii," ceea ce i-a făcut să meargă cu o petiţie în această problemă la Albinus, imediat ce acesta a intrat în provincie. Protestul lor a dus la destituirea lui Anania din funcţia de mare preot.
+
Un pasaj controversat, adesea caracterizat ca fiind o interpolare creștină, din ''Antichități Iudaice'' (în greaca antică: Ἰουδαϊκῆς ἀρχαιολογίας) ale lui [[Iosif Flavius]], prezintă moartea sa în Ierusalim ca având loc după moartea procuratorului Porcius Festus, dar înainte ca Clodius Albinus să-și preia funcția (''Antichități Iudaice'' 20,9)&mdash;având astfel loc în anul 62 d.Hr.. Marele preot Anania a profitat de avantajul acestei lipse de autoritate imperială pentru a convoca o curte de judecători care l-au condamnat pe Iacov „pentru acuzația de încălcare a legii”, acesta fiind apoi executat prin lapidare. Iosif Flavius precizează că fapta lui Anania a fost considerată de majoritatea ca o crimă juridică și i-a ofensat pe „cei care erau considerați mințile luminate din oraș și habotnici în respectarea Legii”, ceea ce i-a făcut să meargă cu o petiție în această problemă la Albinus, imediat ce acesta a intrat în provincie. Protestul lor a dus la destituirea lui Anania din funcția de mare preot.
  
Eusebiu, pe lângă că îl citează pe Iosif, redă pasaje acum pierdute din Hegesippus (vezi legăturile de mai jos), şi din [[Clement al Alexandriei]] (''Historia Ecclesiae'', 2.23). Povestirea lui Hegesippus se pare că diferă de ceea ce spune Iosif: [[fariseu|fariseii]], supăraţi pe învăţăturile lui Iacob, întâi l-au adus în faţa adunării preoţilor din Templul din Ierusalim, apoi l-au lapidat şi la sfârşit i-au zdrobit oasele cu un ciocan de piuă.
+
Eusebiu, citându-l pe Iosif Flavius, redă pasaje acum pierdute din Hegesippus și din [[Clement al Alexandriei]] (''Historia Ecclesiae'', 2.23). Povestirea lui Hegesippus se pare că diferă de ceea ce spune Iosif Flavius: [[farisei|fariseii]], supărați pe învățăturile lui Iacov, întâi l-au adus în fața adunării preoților din Templul din Ierusalim, apoi l-au lapidat și la sfârșit i-au zdrobit oasele cu un ciocan de piuă.
  
''Protevanghelia lui Iacov'' (sau ''Evanghelia Copilăriei după Iacov''), o operă din secolul al II-lea, îl prezintă ca fiind autorul acesteia.
+
''Protoevanghelia lui Iacov'' (sau ''Evanghelia Copilăriei după Iacov''), o operă din secolul al II-lea, îl prezintă ca fiind autorul acesteia.
 +
 
 +
==Imnografie==
 +
 
 +
[[Tropar]], [[glas]]ul al 2-lea:
 +
 
 +
:Ca un ucenic al Domnului ai primit Evanghelia, drepte; ca un mucenic ești neînduplecat; îndrăzneală ca un frate al lui Dumnezeu, a te ruga ca un ierarh. Roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
 +
 
 +
[[Condac]], glasul al 4-lea:
 +
 
 +
:Dumnezeu Cuvântul Tatălui, Unul-Născut, Cel ce a venit la noi în zilele cele de apoi, Iacove dumnezeiescule, pe tine întâi te-a arătat păstor și învățător Ierusalemitenilor și ispravnic credincios tainelor celor duhovnicești. Pentru aceasta toți pe tine te cinstim, Apostole.
 +
 
 +
==Iconografie==
 +
[[Dionisie din Furna]], în ''Erminia'' sa (ed. Sophia, București, 2000, p. 149, 151), arată că Sf. Apostol Iacov, „fratele Domnului” trebuie zugrăvit în chipul unui bătrân (cu părul creț), cu barba lungă, ținând în mână un sul înfășurat, însemnul propovăduirii sale apostolice.
 +
 
 +
Când este zugrăvit în ceata sfințiților [[ierarh]]i, poartă zicerea (din [[rugăciunea amvonului]]): „Cel ce binecuvintezi pe cei ce Te binecuvintează, Doamne, și sfințești pe cei ce nădăjduiesc întru Tine...”
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
*(ro) [http://www.crestinortodox.ro/Calendar-crestin-ortodox/Octombrie/10-23-2007.html Sfântul Apostol Iacob rudenia Domnului]
+
*(ro) [http://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sfantul-apostol-iacob-rudenia-domnului-sfantul-ignatie-patriarhul-constantinopolului-36365.html Sfântul Apostol Iacob rudenia Domnului]
 +
* (ro) [http://www.doxologia.ro/sfantul-mucenic-iacob-ruda-domnului-primul-episcop-al-ierusalimului ✝ Sfântul Mucenic Iacob, ruda Domnului, primul episcop al Ierusalimului]
 
*(en) [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?FSID=100018 Apostle James, of the Seventy, the Brother of the Lord], January 4 ([[OCA]])
 
*(en) [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?FSID=100018 Apostle James, of the Seventy, the Brother of the Lord], January 4 ([[OCA]])
 
*(en) [http://www.earlychristianwritings.com/text/hegesippus.html "The martyrdom of James, the brother of the Lord"] Quotes from lost writings of Hegesippus in Eusebius.
 
*(en) [http://www.earlychristianwritings.com/text/hegesippus.html "The martyrdom of James, the brother of the Lord"] Quotes from lost writings of Hegesippus in Eusebius.
 
*(en) [http://www.studylight.org/his/bc/wfj/antiquities/view.cgi?book=20&chapter=9 Flavius Josephus ''Antiquities of the Jews'' Book 20, Chapter 9]
 
*(en) [http://www.studylight.org/his/bc/wfj/antiquities/view.cgi?book=20&chapter=9 Flavius Josephus ''Antiquities of the Jews'' Book 20, Chapter 9]
  
[[Categorie:Episcopi|Iacov cel Drept]]
+
{{Apostoli}}
[[Categorie:Sfinţi biblici|Iacov cel Drept]]
+
 
 +
[[Categorie:Apostoli|Iacov cel Drept]]
 +
[[Categorie:Sfinți biblici|Iacov cel Drept]]
 
[[Categorie:Mucenici|Iacov cel Drept]]
 
[[Categorie:Mucenici|Iacov cel Drept]]
[[Categorie:Sfinţi|Iacov cel Drept]]
+
[[Categorie:Patriarhi ai Ierusalimului|Iacov cel Drept]]
[[Categorie:Patriarhi de Ierusalim|Iacov cel Drept]]
 
  
 +
[[el:Ιάκωβος ο αδελφόθεος]]
 
[[en:Apostle James the Just]]
 
[[en:Apostle James the Just]]

Versiunea curentă din 23 octombrie 2018 04:55

Sfântul Iacov cel Drept

Sfântul Apostol Iacov cel Drept, numit și Iacov Fratele Domnului sau Iacov Ruda Domnului (adormit în anul 62 d.Hr.), a fost unul dintre Cei Șaptezeci de Apostoli, fiind și primul Episcop al Ierusalimului. În conformitate cu Protoevanghelia lui Iacov, Iacov a fost fiul Dreptului Iosif (alături de ceilalți „frați ai Domnului” menționați în Sfânta Scriptură) dintr-o căsătorie de dinaintea logodnei sale cu Maria. El a scris o epistolă, numită Epistola Sf. Apostol Iacov, care este parte componentă a Noului Testament.
Sfântul Iacov este prăznuit în 23 octombrie, în 26 decembrie, în 30 decembrie (împreună cu David Regele și cu Sfântul și Dreptul Iosif), precum și în 4 ianuarie împreună cu Cei Șaptezeci de Apostoli.

Nume

Eusebiu, citând din Hegesippus, spune că Iacov a fost „numit cel Drept de toți din vremea Mântuitorului până în zilele noastre; pentru că sunt mulți care poartă numele de Iacov”.

El este numit în grecește Adelphos - „frate”. 'Frații' lui Iisus – Iacov, alături de Iuda, Simon, și Iust – sunt pomeniți în Matei 13:55, în Marcu 6:3, în Luca 6:14 și de către Pavel în Galateni 1:19.

Viața

Ieronim, în De Viris Illustribus, citează descrierea lui Iacov din volumul cinci de Commentarii al lui Hegesippus (pierdut în prezent):

„După apostoli, Iacov fratele Domnului, numit cel Drept a fost numit cap al Bisericii din Ierusalim. Într-adevăr, mulți au numele de Iacov. Acesta a fost sfânt încă din pântecul mamei sale. El nu a gustat vin sau altă băutură alcoolică, nu mânca nici un fel de carne, nu și-a tăiat barba și nici nu a făcut baie vreodată. El este singurul care a putut intra în Sfânta Sfintelor, deoarece nu folosea decât haine din păr și mergea singur la templu să se roage singur pentru popor, încât i se făcuse pielea de pe genunchi tare ca genunchiul cămilei.”

Pavel îl descrie apoi pe Iacov ca pe unul pe care însăși Hristos la arătat mai răsărit (I Corinteni 15:3-8); ulterior în I Corinteni, el îl menționează pe Iacov într-un mod care sugerează că Iacov a fost căsătorit (9:5); iar în Galateni, Pavel îl pune pe Iacov alături de Chefa (cunoscut mai ales sub numele de Petru) și de Ioan ca fiind cei trei „stâlpi” ai Bisericii, și cel care va propovădui printre cei „circumciși” (aceștia sunt evreii) din Ierusalim, în timp ce Pavel și colaboratorii săi va predica printre păgâni (2:9, 2:12).

Faptele dovedesc fără putință de tăgadă că Iacov a fost o figură importantă în comunitatea creștină din Ierusalim. Când Petru, scăpând în mod miraculos din închisoare, trebuie să fugă din Ierusalim, el cere ca Iacov să fie informat (12:17). Când creștinii din Antiohia sunt îngrijorați cu privire la faptul dacă creștinii neevrei trebuie sau nu să fie circumciși pentru a se mântui, cei din Ierusalim îi trimit pe Pavel și pe Barnaba să discute cu biserica de acolo dar Iacov este cel care tranșează disputa (15:13ff). Când Pavel ajunge în Ierusalim cu ajutoarele pentru credincioșii de acolo, Iacov este cel cu care vorbește și care insistă ca Pavel să se curețe după ritualul obișnuit la Templu (21:18).

Un pasaj controversat, adesea caracterizat ca fiind o interpolare creștină, din Antichități Iudaice (în greaca antică: Ἰουδαϊκῆς ἀρχαιολογίας) ale lui Iosif Flavius, prezintă moartea sa în Ierusalim ca având loc după moartea procuratorului Porcius Festus, dar înainte ca Clodius Albinus să-și preia funcția (Antichități Iudaice 20,9)—având astfel loc în anul 62 d.Hr.. Marele preot Anania a profitat de avantajul acestei lipse de autoritate imperială pentru a convoca o curte de judecători care l-au condamnat pe Iacov „pentru acuzația de încălcare a legii”, acesta fiind apoi executat prin lapidare. Iosif Flavius precizează că fapta lui Anania a fost considerată de majoritatea ca o crimă juridică și i-a ofensat pe „cei care erau considerați mințile luminate din oraș și habotnici în respectarea Legii”, ceea ce i-a făcut să meargă cu o petiție în această problemă la Albinus, imediat ce acesta a intrat în provincie. Protestul lor a dus la destituirea lui Anania din funcția de mare preot.

Eusebiu, citându-l pe Iosif Flavius, redă pasaje acum pierdute din Hegesippus și din Clement al Alexandriei (Historia Ecclesiae, 2.23). Povestirea lui Hegesippus se pare că diferă de ceea ce spune Iosif Flavius: fariseii, supărați pe învățăturile lui Iacov, întâi l-au adus în fața adunării preoților din Templul din Ierusalim, apoi l-au lapidat și la sfârșit i-au zdrobit oasele cu un ciocan de piuă.

Protoevanghelia lui Iacov (sau Evanghelia Copilăriei după Iacov), o operă din secolul al II-lea, îl prezintă ca fiind autorul acesteia.

Imnografie

Tropar, glasul al 2-lea:

Ca un ucenic al Domnului ai primit Evanghelia, drepte; ca un mucenic ești neînduplecat; îndrăzneală ca un frate al lui Dumnezeu, a te ruga ca un ierarh. Roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 4-lea:

Dumnezeu Cuvântul Tatălui, Unul-Născut, Cel ce a venit la noi în zilele cele de apoi, Iacove dumnezeiescule, pe tine întâi te-a arătat păstor și învățător Ierusalemitenilor și ispravnic credincios tainelor celor duhovnicești. Pentru aceasta toți pe tine te cinstim, Apostole.

Iconografie

Dionisie din Furna, în Erminia sa (ed. Sophia, București, 2000, p. 149, 151), arată că Sf. Apostol Iacov, „fratele Domnului” trebuie zugrăvit în chipul unui bătrân (cu părul creț), cu barba lungă, ținând în mână un sul înfășurat, însemnul propovăduirii sale apostolice.

Când este zugrăvit în ceata sfințiților ierarhi, poartă zicerea (din rugăciunea amvonului): „Cel ce binecuvintezi pe cei ce Te binecuvintează, Doamne, și sfințești pe cei ce nădăjduiesc întru Tine...”

Legături externe



Apostoli
Cei Doisprezece (+1)
Petru | Andrei | Iacov (fiul lui Zevedeu) | Ioan Teologul | Filip | Bartolomeu | Matei | Toma | Iacov al lui Alfeu | Iuda Tadeu | Simon Zilotul | Matia (în locul lui Iuda Iscarioteanul) | Pavel*
Cei Șaptezeci
Acvila | Agav | Ahaic | Alfeu | Amplie | Anania | Andronic | Apelie | Apfia | Apollo | Arhip | Aristarh | Aristobul | Artema | Asincrit | Barnaba | Carp | Chesarie | Chifa | Clement | Cleopa | Crescent | Crisp | Codrat | Cvart | Epafrodit | Epenet | Erast | Ermie | Ermis | Evod | Filimon | Filip (Diaconul) | Filolog | Flegon | Fortunat | Gaie | Iacov (fratele Domnului) | Iason | Irodian | Iunia | Iust | Lin | Luca Evanghelistul | Luchie | Marcu Evanghelistul | Narcis | Natanail | Nicanor | Olimp | Onisifor | Onisim | Parmena | Patrova | Priscila | Prohor | Pudens | Ruf | Sila | Silvan | Simeon | Sosipatru | Sostene | Stahie | Ștefan Întâiul-mucenic | Tadeu | Terpne | Tertie | Tihic | Timon | Timotei | Tit | Trofim | Urban | Zaheu | Zina
*Sf. Apostol Pavel este de obicei numărat în rândul celor Doisprezece Mari Apostoli, pentru importanța sa, dar este practic cel de-al treisprezecelea.