Modificări

Sfântul Apostol '''Iacov cel Drept''', numit și '''Iacov Fratele Domnului''' sau '''Iacov Ruda Domnului''' (adormit în anul 62 d.Hr.), a fost unul dintre [[Apostol#Cei 70 de Apostoli#Cei_70_de_Apostoli|Cei Șaptezeci de Apostoli]], fiind și primul [[Listă a patriarhilor Ierusalimului|Episcop al Ierusalimului]]. În conformitate cu ''[[Protoevanghelia lui Iacov]]'', Iacov a fost fiul [[Dreptul Iosif|Dreptului Iosif]] (alături de ceilalți „frați ai Domnului” menționați în [[Sfânta Scriptură]]) dintr-o căsătorie de dinaintea logodnei sale cu [[Maica Domnului|Maria]]. El a scris o epistolă, numită [[Epistola Sf. Apostol Iacov]], care este parte componentă a [[Noul Testament|Noului Testament]].<br>Sfântul Iacov este [[PrăznuirePraznic|prăznuit]] în [[23 octombrie]], în [[26 decembrie]], în [[30 decembrie]] (împreună cu [[David]] Regele și cu Sfântul și [[Dreptul Iosif]]), precum și în [[4 ianuarie]] împreună cu cei [[Apostol#Cei 70 de Apostoli|Cei Șaptezeci de Apostoli]].

[[Eusebiu de Cezareea|Eusebiu]], citând din [[Hegesip|Hegesippus]], spune că Iacov a fost "numit „numit cel Drept de toți din vremea Mântuitorului până în zilele noastre; pentru că sunt mulți care poartă numele de IacovIacov”."

El este numit în grecește '''Adelphos''' - "frate"„frate”. '[[Frații Domnului|Frații]]' lui Iisus – Iacov, alături de [[Apostolul Iuda|Iuda]], Simon, și [[Apostolul Iust|Iust]] – sunt pomeniți în Matei 13:55, în Marcu 6:3, în Luca 6:14 și de către [[Apostolul Pavel|Pavel]] în Galateni 1:19.

[[Ieronim]], în ''De Viris Illustribus,'' citează descrierea lui Iacov din volumul cinci de ''Commentarii'' al lui Hegesippus' (pierdut în prezent):

:"După „După apostoli, Iacov fratele Domnului, numit cel Drept a fost numit cap al Bisericii din Ierusalim. Într-adevăr, mulți au numele de Iacov. Acesta a fost sfânt încă din pântecul mamei sale. El nu a gustat vin sau altă băutură alcoolică, nu mânca nici un fel de carne, nu și-a tăiat barba și nici nu a făcut baie vreodată. El este singurul care a putut intra în Sfânta Sfintelor, deoarece nu folosea decât haine din păr și mergea singur la templu să se roage singur pentru popor, încât i se făcuse pielea de pe genunchi tare ca genunchiul cămilei."”

Pavel îl descrie apoi pe Iacov ca pe unul pe care însăși Hristos la arătat mai răsărit (I Corinteni 15:3-8); ulterior în I Corinteni, el îl menționează pe Iacov într-un mod care sugerează că Iacov a fost [[căsătorie|căsătorit]] (9:5); iar în Galateni, Pavel îl pune pe Iacov alături de ''Chefa'' (cunoscut mai ales sub numele de [[Apostolul Petru|Petru]]) și de [[Apostolul Ioan|Ioan]] ca fiind cei trei "stâlpi" „stâlpi” ai Bisericii, și cel care va propovădui printre cei "circumciși" „circumciși” (aceștia sunt [[evreu|evreii]]) din [[Ierusalim]], în timp ce Pavel și colaboratorii săi va predica printre păgâni (2:9, 2:12).

Un pasaj controversat, adesea caracterizat ca fiind o interpolare creștină, din ''Jewish AntiquitiesAntichități Iudaice'' (în greaca antică: Ἰουδαϊκῆς ἀρχαιολογίας) ale lui [[Iosif (Vechiul Testament)|IosifFlavius]], prezintă moartea sa în Ierusalim ca având loc după moartea procuratorului Porcius Festus, dar înainte ca Clodius Albinus să-și preia funcția (''AntiquitiesAntichități Iudaice'' 20,9)&mdash;având astfel loc în AD anul 62d.Hr.. Mare Marele preot Anania a profitat de avantajul acestei lipse de autoritate imperială pentru a convoca o curte de judecători care l-au condamnat pe Iacov "pentru „pentru acuzația de încălcare a legiilegii”," acesta fiind apoi executat prin lapidare. Iosif Flavius precizează că fapta lui Anania a fost considerată de majoritatea ca o crimă juridică și i-a ofensat pe "cei „cei care erau considerați mințile luminate din oraș și habotnici în respectarea LegiiLegii”," ceea ce i-a făcut să meargă cu o petiție în această problemă la Albinus, imediat ce acesta a intrat în provincie. Protestul lor a dus la destituirea lui Anania din funcția de mare preot.

Eusebiu, pe lângă că îl citează citându-l pe IosifFlavius, redă pasaje acum pierdute din Hegesippus (vezi legăturile de mai jos), și din [[Clement al Alexandriei]] (''Historia Ecclesiae'', 2.23). Povestirea lui Hegesippus se pare că diferă de ceea ce spune IosifFlavius: [[farisei|fariseii]], supărați pe învățăturile lui IacobIacov, întâi l-au adus în fața adunării preoților din Templul din Ierusalim, apoi l-au lapidat și la sfârșit i-au zdrobit oasele cu un ciocan de piuă.

[[Dionisie din Furna]], în ''Erminia'' sa (ed. Sophia, București, 2000, p. 149, 151), arată că Sf. Apostol Iacov, "fratele Domnului" „fratele Domnului” trebuie zugrăvit în chipul unui bătrân (cu părul creț), cu barba lungă, ținând în mână un sul înfășurat, însemnul propovăduirii sale apostolice.

Când este zugrăvit în ceata sfințiților [[ierarh]]i, poartă zicerea (din [[rugăciunea amvonului]]): "Cel „Cel ce binecuvintezi pe cei ce Te binecuvintează, Doamne, și sfințești pe cei ce nădăjduiesc întru Tine..."”