Apostolul Iacov (fiul lui Zevedeu)

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 23 noiembrie 2013 16:27, autor: Vladimir-Adrian (Discuție | contribuții) (ortografie)
Salt la: navigare, căutare
Apostolul Iacov (fiul lui Zevedei)

Sfântul Iacov, fiul lui Zevedei, era din Betsaida Galileii, dintr-o familie de pescari şi a fost frate cu Sf. Apostol Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu. A fost unul din cei doisprezece Apostoli, chemat de Domnul la ucenicie „de la vânarea peştilor”. A fost supranumit Iacov cel Mare, spre a-l deosebi de Apostolul Iacov (fiul lui Alfeu) și de Apostolul cu acelaşi nume dintre Cei Şaptezeci, Sf. Iacov cel Drept (primul Episcop al Ierusalimului) supranumit Iacov cel Mic sau Iacov Fratele Domnului.
Biserica îl pomeneşte pe Iacov al lui Zevedeu la 30 aprilie şi la 30 iunie (împreună cu ceilalţi Apostoli).

Viaţa

La chemarea Domnului, cei doi fraţi au lăsat mrejele de pescari şi pe tatăl lor şi L-au urmat pe Hristos. Ei ştiau, ca foşti ucenici ai Botezătorului, că Iisus este Mesia-Hristos şi credeau în El, luând aminte la învăţăturile ce ieşeau în preacurata gura Lui şi fiind martori la minunile făcute de El. Şi atât îi iubea Domnul, încât unuia i-a dat spre rezemare pieptul Său, iar celuilalt i-a făgăduit paharul pe care El Însuşi l-a băut. Însă şi ei atât L-au iubit pe Domnul şi atâta râvna au arătat faţă de Dânsul, încât şi foc din cer au voit să pogoare peste cei ce nu credeau în El. Pe aceşti doi fraţi şi pe Petru, nicidecum nu-i lăsa Mântuitorul fără să le descopere mai mult decât celorlalţi Apostoli dumnezeieştile Lui taine, precum s-a petrecut pe Tabor, când a voit să-şi arate slava dumnezeirii Sale, iar, mai târziu, în Ghetsimani, când le-a descoperit, tot lor trei, taina cea adâncă a Crucii şi a smereniei Sale.

Tradiţia mărturiseşte că, după patima cea de bunăvoie, după Învierea şi Înălţarea Domnului la cer, după primirea Sfântului Duh, Sfântul Apostol Iacov a fost în Spania şi în alte părţi şi, acolo, a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu şi că s-a întors la Ierusalim, învăţând cu toată îndrăzneala că Iisus este adevăratul Mesia, Mântuitorul lumii.

Aceasta văzând-o, păgânii s-au pornit cu mânie mare şi au îndemnat pe Irod Agripa (41-44) să ridice prigoană asupra Bisericii lui Hristos, iar pe Iacov să-l ucidă. Deci, Irod a pus mâna pe câţiva din fruntaşii Bisericii, ca să-i piardă şi a ucis pe Iacov, fratele lui Ioan, cu sabia, iar pe Petru l-au închis în temniţă. Şi, spune tradiţia, că, după tăiere, ucenicii Sfântului Iacov, luând trupul învăţătorului lor, după dumnezeiască povăţuire, l-au dus în Spania, unde şi până acum, la mormântul lui de la Compostella, săvârşesc minuni, întru slava lui Iisus Hristos Dumnezeu, Cel ce este slăvit împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, de toată făptura, în veci.

Imnografie

Tropar (Glas 8)[1]

Ca un ostaş al Domnului te-ai numărat în ceata apostolilor şi dimpreună cu fratele tău, Iacove, te-ai ţinut din toată inima aproape de Mântuitorul. Întrarmat cu puterea Duhului fiind, pe Acesta tuturor L-ai propovăduit şi de sabie te-ai săvârşit, pentru care-ţi şi cântăm ţie acestea.

Tropar (Glas 3)

Fost-ai apostol ales al lui Hristos şi singur frate al preaiubitului Teolog. Prealăudate Iacove, cere pentru noi cei ce-ţi cântăm ţie iertarea păcatelor noastre şi mare milă.

Tropar, (Glas 3)

Apostole Sfinte Iacove, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.

Condac (Glas 2)

Glas dumnezeiesc auzind chemându-te pe tine, dragostea tatălui tău o ai trecut cu vederea şi ai alergat la Hristos, Iacove, cu fratele tău, mărite, cu care împreună te-ai învrednicit a vedea dumnezeiasca schimbare la faţă a Domnului.

Iconografie

Dionisie din Furna arată că Sf. Ap. Iacov, fiul lui Zevedei se zugrăveşte ca un tânăr cu un început de barbă. Poartă în mână un sul (o hârtie) înfăşurat(ă), ca propovăduitor al Evangheliei. Mai este zugrăvit în ceata apostolilor şi în mai multe imagini reprezentând scene din viaţa lui Hristos (la Schimbarea la Faţă, în grădina Ghetsimani etc. [2]

Note

  1. Textele primelor două tropare sunt luate de aici şi traduse din limba engleză. Ultimul tropar şi condacul sunt redate după sinaxarul din Micul Ceaslov cu sinaxarul de peste an, ed. ep. Râmnicului, f.l., f.a.
  2. Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, ed. Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 104-110, 149, 204.

Sursa

Legături externe



Apostoli
Cei Doisprezece (+1)
Petru | Andrei | Iacov (fiul lui Zevedeu) | Ioan Teologul | Filip | Bartolomeu | Matei | Toma | Iacov al lui Alfeu | Iuda Tadeu | Simon Zilotul | Matia (în locul lui Iuda Iscarioteanul) | Pavel*
Cei Șaptezeci
Acvila | Agav | Ahaic | Alfeu | Amplie | Anania | Andronic | Apelie | Apfia | Apollo | Arhip | Aristarh | Aristobul | Artema | Asincrit | Barnaba | Carp | Chesarie | Chifa | Clement | Cleopa | Crescent | Crisp | Codrat | Cvart | Epafrodit | Epenet | Erast | Ermie | Ermis | Evod | Filimon | Filip (Diaconul) | Filolog | Flegon | Fortunat | Gaie | Iacov (fratele Domnului) | Iason | Irodian | Iunia | Iust | Lin | Luca Evanghelistul | Luchie | Marcu Evanghelistul | Narcis | Natanail | Nicanor | Olimp | Onisifor | Onisim | Parmena | Patrova | Priscila | Prohor | Pudens | Ruf | Sila | Silvan | Simeon | Sosipatru | Sostene | Stahie | Ștefan Întâiul-mucenic | Tadeu | Terpne | Tertie | Tihic | Timon | Timotei | Tit | Trofim | Urban | Zaheu | Zina
*Sf. Apostol Pavel este de obicei numărat în rândul celor Doisprezece Mari Apostoli, pentru importanța sa, dar este practic cel de-al treisprezecelea.