Apostolul Iacov (fiul lui Zevedeu): Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: Sfantul Iacov, fiul lui Zevedei, era din Betsaida Galileii, dintr-o familie de pescari si a fost frate cu Sfantul Ioan, cuvantatorul de Dumnezeu, si era unul din cei doisprezece Apost...)
 
Linia 1: Linia 1:
Sfantul Iacov, fiul lui Zevedei, era din Betsaida Galileii, dintr-o familie de pescari si a fost frate cu Sfantul Ioan, cuvantatorul de Dumnezeu, si era unul din cei doisprezece Apostoli, chemat de Domnul la ucenicie "de la vanarea pestilor". A fost numit Iacov cel Mare, spre a-l deosebi de Apostolul cu acelasi nume, care a fost cel dintai episcop al Ierusalimului si care s-a numit Iacov cel Mic.  
+
[[image:James Son of Zebedee.JPG|frame|right|Apostolul Iacov (fiul lui Zevedei)]]
 +
Sfântul '''Iacov, fiul lui Zevedei''', era din Betsaida Galileii, dintr-o familie de pescari şi a fost frate cu Sfântul Ioan, Cuvântatorul de Dumnezeu, şi era unul din cei doisprezece Apostoli, chemat de Domnul la ucenicie "de la vânarea peştilor". A fost numit Iacov cel Mare, spre a-l deosebi de Apostolul cu acelaşi nume, care a fost cel dintâi episcop al Ierusalimului şi care s-a numit Iacov cel Mic.  
  
    La chemarea Domnului, cei doi frati au lasat mrejele si pe tatal lor si au urmat pe Hristos. Ei stiau, ca fosti ucenici ai Botezatorului, ca Iisus este Mesia-Hristos si credeau in El, luand aminte la invataturile ce ieseau in preacurata gura Lui si fiind martori la minunile facute de El. Si atat ii iubea Domnul, incat unuia i-a dat spre rezemare pieptul Sau, iar celuilalt i-a fagaduit paharul pe care El Insusi l-a baut. Insa si ei atat L-au iubit pe Domnul si atata ravna au aratat fata de Dansul, incat si foc din cer au voit sa pogoare peste cei ce nu credeau in El. Pe acesti doi frati si pe Petru, nicidecum nu-i lasa Mantuitorul fara sa le descopere mai mult decat celorlalti Apostoli dumnezeiestile Lui taine, precum s-a petrecut pe Tabor, cand a voit sa-Si arate slava dumnezeiestii Sale, iar, mai tarziu, in Ghetsimani, cand le-a descoperit, tot lor trei, taina cea adanca a Crucii si a smereniei Sale.  
+
La chemarea Domnului, cei doi fraţi au lăsat mrejele de pescari şi pe tatăl lor şi au urmat pe Hristos. Ei ştiau, ca foşti ucenici ai Botezătorului, Iisus este Mesia-Hristos şi credeau în El, luând aminte la învăţăturile ce ieşeau în preacurata gura Lui şi fiind martori la minunile făcute de El. Şi atât îi iubea Domnul, încât unuia i-a dat spre rezemare pieptul Său, iar celuilalt i-a făgăduit paharul pe care El Însuşi l-a băut. Însă şi ei atât L-au iubit pe Domnul şi atâta râvna au arătat faţă de Dânsul, încât şi foc din cer au voit pogoare peste cei ce nu credeau în El. Pe aceşti doi fraţi şi pe Petru, nicidecum nu-i lăsa Mântuitorul fără să le descopere mai mult decât celorlalţi Apostoli dumnezeieştile Lui taine, precum s-a petrecut pe Tabor, când a voit -şi arate slava dumnezeirii Sale, iar, mai târziu, în Ghetsimani, când le-a descoperit, tot lor trei, taina cea adâncă a Crucii şi a smereniei Sale.  
  
    Traditia marturiseste ca, dupa patima cea de bunavoie, dupa Invierea si Inaltarea Domnului la cer, dupa primirea Sfantului Duh, Sfantul Apostol Iacov a fost in Spania si in alte parti si, acolo, a propovaduit cuvantul lui Dumnezeu si ca s-a intors la Ierusalim, invatand cu toata indrazneala ca Iisus este adevaratul Mesia, Mantuitorul lumii.  
+
Tradiţia mărturiseşte că, după patima cea de bunăvoie, după Învierea şi Înălţarea Domnului la cer, după primirea Sfântului Duh, Sfântul Apostol Iacov a fost în Spania şi în alte părţi şi, acolo, a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu şi că s-a întors la Ierusalim, învăţând cu toata îndrăzneala că Iisus este adevăratul Mesia, Mântuitorul lumii.  
  
    Aceasta vazand-o, paganii s-au pornit cu manie mare si au indemnat pe Irod Agripa (41-44) sa ridice prigoana asupra Bisericii lui Hristos, iar pe Iacov sa-l ucida. Deci, Irod a pus mana pe cativa din fruntasii Bisericii, ca sa-i piarda si a ucis pe Iacov, fratele lui Ioan, cu sabia, iar pe Petru l-au inchis in temnita. Si, spune traditia, ca, dupa taiere, ucenicii Sfantului Iacov, luand trupul invatatorului lor, dupa dumnezeiasca povatuire, l-au dus in Spania, unde si pana acum, la mormantul lui de la Compostella, savarsesc minuni, intru slava lui Iisus Hristos Dumnezeu, Cel ce este slavit impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, de toata faptura, in veci.
+
Aceasta văzând-o, păgânii s-au pornit cu mânie mare şi au îndemnat pe Irod Agripa (41-44) ridice prigoană asupra Bisericii lui Hristos, iar pe Iacov -l ucidă. Deci, Irod a pus mâna pe câţiva din fruntaşii Bisericii, ca -i piardă şi a ucis pe Iacov, fratele lui Ioan, cu sabia, iar pe Petru l-au închis în temniţă. Şi, spune tradiţia, , după tăiere, ucenicii Sfântului Iacov, luând trupul învăţătorului lor, după dumnezeiască povăţuire, l-au dus în Spania, unde şi până acum, la mormântul lui de la Compostella, săvârşesc minuni, întru slava lui Iisus Hristos Dumnezeu, Cel ce este slăvit împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, de toată făptura, în veci.
 +
 
 +
[[Categorie:Sfinţi|Iacov, fiul lui Zevedei]]
 +
[[Categorie:Sfinţi din Noul Testament|Iacov, fiul lui Zevedei]]
 +
[[Categorie:Apostoli|Iacov, fiul lui Zevedei]]
 +
[[Categorie:Mucenici|Iacov, fiul lui Zevedei]]
 +
 
 +
[[en:Apostle James (son of Zebedee)]]
 +
[[ar:يعقوب بن زبدى]]

Versiunea de la data 3 noiembrie 2007 13:57

Apostolul Iacov (fiul lui Zevedei)

Sfântul Iacov, fiul lui Zevedei, era din Betsaida Galileii, dintr-o familie de pescari şi a fost frate cu Sfântul Ioan, Cuvântatorul de Dumnezeu, şi era unul din cei doisprezece Apostoli, chemat de Domnul la ucenicie "de la vânarea peştilor". A fost numit Iacov cel Mare, spre a-l deosebi de Apostolul cu acelaşi nume, care a fost cel dintâi episcop al Ierusalimului şi care s-a numit Iacov cel Mic.

La chemarea Domnului, cei doi fraţi au lăsat mrejele de pescari şi pe tatăl lor şi au urmat pe Hristos. Ei ştiau, ca foşti ucenici ai Botezătorului, că Iisus este Mesia-Hristos şi credeau în El, luând aminte la învăţăturile ce ieşeau în preacurata gura Lui şi fiind martori la minunile făcute de El. Şi atât îi iubea Domnul, încât unuia i-a dat spre rezemare pieptul Său, iar celuilalt i-a făgăduit paharul pe care El Însuşi l-a băut. Însă şi ei atât L-au iubit pe Domnul şi atâta râvna au arătat faţă de Dânsul, încât şi foc din cer au voit să pogoare peste cei ce nu credeau în El. Pe aceşti doi fraţi şi pe Petru, nicidecum nu-i lăsa Mântuitorul fără să le descopere mai mult decât celorlalţi Apostoli dumnezeieştile Lui taine, precum s-a petrecut pe Tabor, când a voit să-şi arate slava dumnezeirii Sale, iar, mai târziu, în Ghetsimani, când le-a descoperit, tot lor trei, taina cea adâncă a Crucii şi a smereniei Sale.

Tradiţia mărturiseşte că, după patima cea de bunăvoie, după Învierea şi Înălţarea Domnului la cer, după primirea Sfântului Duh, Sfântul Apostol Iacov a fost în Spania şi în alte părţi şi, acolo, a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu şi că s-a întors la Ierusalim, învăţând cu toata îndrăzneala că Iisus este adevăratul Mesia, Mântuitorul lumii.

Aceasta văzând-o, păgânii s-au pornit cu mânie mare şi au îndemnat pe Irod Agripa (41-44) să ridice prigoană asupra Bisericii lui Hristos, iar pe Iacov să-l ucidă. Deci, Irod a pus mâna pe câţiva din fruntaşii Bisericii, ca să-i piardă şi a ucis pe Iacov, fratele lui Ioan, cu sabia, iar pe Petru l-au închis în temniţă. Şi, spune tradiţia, că, după tăiere, ucenicii Sfântului Iacov, luând trupul învăţătorului lor, după dumnezeiască povăţuire, l-au dus în Spania, unde şi până acum, la mormântul lui de la Compostella, săvârşesc minuni, întru slava lui Iisus Hristos Dumnezeu, Cel ce este slăvit împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, de toată făptura, în veci.