Modificări

{{Traducere ENTeologie}} {{În curs}}'''Apologetica''' (gr. απολογία și lat. ''apologeticum'' = apărare, justificare, răspuns) este o ramură a teologiei sistematice care încearcă dovedirea existenței lui [[Dumnezeu]] prin probe raționale sau argumente logice. Creație a [[Scolastică|scolasticii]], apologetica a fost introdusă în învățământul ortodox sub influența teologiei apusene, care a conceput două domenii diferite de cunoaştere : raţională şi teologică de unde şi separarea netă între filozofie, teologie, ştiinţă şi credinţă, raţionalism şi metafizică, logică şi [[spiritualitate]]. [[Anselm de Canterbury]] (1033—1109), «părintele scolasticii», care defineşte teologia ca fiind «fides quaerens intellectum» (credinţa care caută inteligibilitatea ei) foloseşte argumentul «ontologic» pentru a demonstra a priori acordul dintre raţiune şi credinţă (''In Proslogium'').

Atât în perioada [[apologeţi]]lor (părinţi din sec. II, care au luat apărarea creştinismului în disputa acestuia cu iudaismul şi păgânismul, ca, de pildă, [[Iustin Martirul]]), cit şi în cea [[patristică]], adevărul despre existenţa lui Dumnezeu nu se poate stabili pe baza aşa-ziselor argumente raţionale. Dumnezeu se dovedeşte în şi prin manifestările Sale, mai ales prin întruparea [[Logos]]ului, care constituie revelaţia plenară a lui Dumnezeu. O abordare conceptuală a misterului lui Dumnezeu este exclusă. Desigur, cunoaşterea raţională nu este eliminată, dar ea are limitele, parţialitatea şi ambiguităţile ei. Raţiunea inteligentă (gr. ''dianoia''), prin faptul că obiectivează lumea, oare devine centrul ei, rămâne «în afara» lui Dumnezeu. [[Gnoseologie|Gnoseologia]] părinţilor de tendinţă intelectualistă ([[Clement Alexandrinul]], [[Origen]], [[Evagrie]]) insistă asupra experierii experienței directe a lui Dumnezeu, care este centrul oricărei cunoaşteri. Cunoaşterea în sens biblic se face cu mintea (gr. ''nous'') în mediul întâlnirii personale sau unirii cu Dumnezeu. În general, pentru [[OrtodoxieIntroducere în Creştinismul Ortodox|ortodoxie]], contemplaţia (gr. ''theoria'') nu se poate separa de experienţa nemijlocită, după cum vederea intelectului nu se separă de simţirea inimii. Se pare că separarea între logică şi teologie, între deducţia raţională şi experienţa mistică, stă la baza conflictului dintre [[Grigorie Palama]] şi [[Varlaam de Calabria]]. Pentru Varlaam, spiritul nu poate ajunge adevărul dumnezeiesc, dar trage concluzii apodictice din premise revelate printr-un proces logic, intelectual. Pentru Grigorie Palama, Dumnezeu nu e cunoscut prin acest proces logic, ci printr-o cunoaştere directă, care presupune purificare şi participare. O atitudine existenţială în folosirea intelectului este absolut necesară. Oricum, demonstrarea raţională a misterului lui Dumnezeu este de-a dreptul de neconceput pentru spiritul [[tradiţie]]i răsăritene, pentru care cunoaşterea lui Dumnezeu nu este un simplu exerciţiu intelectual, ci mai degrabă o experienţă spirituală profundă. În fond, cunoaşterea teologică este un act de transcendere spirituală şi de unire nemijlocită cu personalitatea lui Dumnezeu.

Cuvântul „apărare” este folosit de opt ori în [[Noul Testament]] <ref> Fapte 22:1; 25:16; I Cor. 9:3, II Cor. 7:11, Fil 1:7, II Tim. 4:16 si I Petru 3:15 </ref> Versul cel mai adesea reprezentat ca fiind de baza este urmatorulurmătorul:

:''"pe Hristos, să-L sfinţiţi în inimile voastre şi să fiţi gata totdeauna să răspundeţi oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră, Dar cu blândeţe şi cu frică..."''(- <small> ''Sursa:'' '''I Petru 3:15-16)''' </small>

: ''"Ci pe Domnul, pe Hristos, să-L sfinţiţi în inimile voastre şi să fiţi gata totdeauna să răspundeţi oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră,  Dar cu blândeţe şi cu frică" '' - <small> ''Sursa:'' '''I Petru 3:15-16''' </small>

Primii apologeți au fost [[Sfinții PărințiSfinţii Părinţi]]. Apologetica lor acoperă o gamă larga de subiecte precum originea divină a [[Biserica|Bisericii]], [[Hristologie|Natura lui Hristos]], [[Sfânta Scriptură]], [[Maica Domnului]], minuni, interacțiuni sociale creștine și menirea doctrinelor.

De menționat că apologeții ortodocși întotdeauna au încercat să ofere o sinteza intelectuală a problemelor generale, cât și a celor particulare folosind ca piatră de temelie concepția creștină despre întreaga lume. Scrierile din domeniul apologeticii sunt neobișnuit de vaste, diverse și aproape fără de sfârșit. Dar, din punct de vedere strict ortodox, nu s-a întocmit nici un manual absolut complet care să absoarbă în profunzime întreg domeniul.

*listă deschisă[[Minucius Felix]]*[[Lactanţiu]]*[[Origen]]

=== [[Sfinţii PărintiPărinţi]] (diferite subiecte) ===The method adopted by the Church to resolve the vital differences of opinion concerning the meaning of the Scriptures was the ecumenical or universal councils, usually called and presided over by the Roman emperor. There were seven councils that were representative of the whole Christian Church and form the key "apologetics" for the Orthodox faith.

*Nicea (325)Metoda adoptată de Biserică pentru a rezolva diferenţele vitale de opinie în legătură cu sensul [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] au fost sinoadele ecumenice sau universale, to settle the Arian dispute *Constantinople (381)care de obicei au fost convocate şi conduse de împăraţii romani. Şapte sinoade ecumenice au fost reprezentate de întreaga Biserică Creştină, to assert the personality of the Holy Spirit and the humanity of Christ *Ephesus (431), to emphasize the unity of Christ's personality *Chalcedon (451), to state the relationship between the two natures of Christ *Constantinople (553), to deal with the Monophysite dispute *Constantinople (680), to condemn the Monothelites *Nicea (787), to deal with problems raised by the image controversyele constituind cheia apologeticii credinţei Ortodoxe.

The next list of important apologetic works relate to the writings by the early Church Fathers. The following list follows *[[Sinodul I Ecumenic|Niceea]] (325), spre a chronological listing of these.rezolva disputa [[arianism|ariană]]*[[Sinodul II Ecumenic|Constantinopol]] (381), pentru a afirma personalitatea [[Sfântul Duh|Sfântului Duh]] şi umanitatea lui [[Hristos]]*[[Sinodul III Ecumenic|Efes]] (431), pentru a scoate în evidenţă unitatea personalităţii lui Hristos*[[Sinodul IV Ecumenic|Calcedon]] (451), pentru a exprima relaţia dintre cele doua firi ale lui Hristos*[[Sinodul V Ecumenic|Constantinopol]] (553), pentru a se adresa disputa [[monofizism|monofizită]]*[[Sinodul VI Ecumenic|Constantinopol]] (680), pentru a se condamna [[monotelism|monotelismul]]*[[Sinodul VII Ecumenic|Niceea]] (787), pentru a se adresa probleme pricinuite de [[iconoclasm]]

Următoarea listă de importante lucrări apologetice sunt legate de scrierile [[Sfinţii Părinţi|Sfinţilor Părinţi]]. Vor fi enumerate în ordine cronologică: * The [[Nicene CreedCrezul|Crezul niceo-constantinopolitan]]* ''"The Fountain of Knowledge,Fântâna Cunoştinţei"'' by St. John of Damascus de [[Ioan Damaschin|Sfântul Ioan Damaschin]] (7th-centurysecolul VII).

* Classical apologeticsApologetică clasică, ie. Proof in the existence of God cum ar fi dovezi pentru existenţa lui [[Dumnezeu]] (include Apologists like Augustine and Thomas Aquinasapologeţi precum [[Fericitul Augustin]] şi [[Toma de Aquina]])* the existence of the Holy Trinity.existenţa [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]]* the relationship between the two natures of Christ / the Divine Nature of Christ / Monophysite.firea dumnezeiască a lui [[Hristos]]* the humanity of Christ.firea umană a lui Hristos* the personality of the Holy Spirit.relaţia dintre cele doua firi ale lui Hristos * the Virgin Mary being honoured as "Theotokos" or "Panagia".Persoana [[Sfântul Duh|Sfântului Duh]]* the virginity of the Theotokos.[[Fecioara Maria]] fiind cinstită ca Născătoare de Dumnezeu şi Atotsfântă* the Theotokos and the saints as intercessors.Pururea fecioria Maicii Domnului* the place of icons in orthodox worshipMaica Domnului şi Sfinţii ca mijlocitori* and others ....cinstirea sfintelor [[icoane]] în ortodoxie

Among the various works on Apologetics written in the 19th and 20th centuries, worthy of note areCel mai recent şi de asemenea şi cel mai controversat subiect de apologetică este [[Ecumenism]]ul; acest subiect nu va fi adresat în mod direct în această secţiune. Dintre variatele lucrări de apologetică scrise în secolele XIX şi XX următoarele vor fi menţionate:

Of the Orthodox Russian works in Apologetics, noteworthy are the classic work ofDintre lucrările ortodoxe ruseşti din domeniul apologeticii se vor menţiona operele clasice următoare:

* an original investigation of dogmatic theology from an apologetic point of view, a remarkable two volume textbook for religious academies by the Professor VN. RevP. Rozhdestvensky, Christian Apologetics--A Course of Fundamental Theology, (2nd edition, St. Petersburg, 1893); and *Protoiereu P. Y. Svetlov, Experiment of Apologetical Exposition of the Orthodox Christian Doctrine Învăţătura creştină în expunere apologetică, Voltraducere de Icon. St. I and VolSerghie Bejan şi Constantin N. II Tomescu, 2 volume, Chişinău, 1935-1936, V+648+116 pagini (KievI), 1898IV+652 pagini (II).

These remarkable works have not lost their meaning even up to the present timeAceste lucrări remarcabile nu şi-au pierdut relevanţa nici până în zilele noastre.

Also deserving attention are some other Russian textbooks. For instance, De asemnea vor fi menţionate şi următoarele manuale ruseşti: Father Augustine's, A Manual of Fundamental Theology; Professor V. Rev. D. A. Tichomirov's, A Course in Fundamental Theology, St. Petersburg, 1887; Professor V. Rev. Kudryavtsev's, Short Course of Lectures in Orthodox Theology, (2nd edition, Moscow, 1898); Piatnitsky's, Fundamental Theology; Eleonsky's, Brief Report on Fundamental Theology; Petropavlovsky's, In Defence of Christian Faith Against Unbelief and several other works.

'''Orthodox ApologeticsApologetică ortodoxă:'''

'''Interactive ApologeticApologetică interactivă:'''

* Pr. Prof. Dr. Ion Bria, ''Dicţionar de teologie ortodoxă'', EIBM al BOR, București, 1981, art. ”Pronie” ”Apologetică” * ''Orthodox Apologetic Theology'' by Ivan M. Andreyev, St. Herman of Publicată de Obştea [[Gherman din Alaska|Sfântului Gherman din Alaska Brotherhood]], 1995