Modificări

[[Apostol]]ii și primii creștini au propovăduit pe Hristos răstignit și [[Învierea Domnului|Înviat]] ca fapt adevărat, și nu aveau nevoie de contexte științifice sau filozofice sau de subtilități dialectice. De asemenea cei care predicau, prin credința lor făceau și minuni în numele lui Hristos. La început, creștinismul a fost primit numai prin credință, iar mai apoi credința în sine a devenit și un obiect de reflecție. Făcându-și apariția într-o lume Iudeo-păgâna, creștinismul a fost nevoit să se apere de atacuri și astfel a făcut cunoscute iluziile păgânilor și cele ale iudeilor. Era necesar să se dovedească păgânilor că Dumnezeul creștin este Dumnezeul adevărat, și să se dovedească iudeilor că Hristos este Mesia Cel promis de [[proroc]]i. Ca răspuns la persecuțiile aduse de puterile de la guvernare, creștinii au trebuit să combată defăimările și să dovedească nu numai că ei nu erau un pericol pentru guvern, ci dimpotrivă, că ei erau chiar foarte de folos datorită înaltei valori a noilor învățături. Acestea exprimă de fapt şi caracteristicile apologeticii de la începutul Creștinismului. <ref> [Note: Excerpt from Extras din ''Orthodox Apologetic Theology'' by Ivan M. Andreyev, [[St. Herman of Alaska Brotherhood]], 1995, p. 51-65] </ref>