Apolinarie de Laodiceea: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
 
Linia 1: Linia 1:
−
{{În curs}}
+
'''Apolinarie''' "cel Tânăr" (mort în 390) a fost [[episcop]] de Laodiceea în Siria, [[teolog]] condamnat ca [[eretic]] de Biserică, dar care a avut în același timp contribuții importante la [[Hristologie|Hristologia]] ortodoxă. Învățătura sa despre [[Iisus Hristos]] de la un anumit moment a luat numene de [[Apolinarism‎]] și a fost condamnată ca [[erezie]] de Biserica creștină la [[Sinod|sinoadele]] de la Alexandria (în anul 362) și [[Sinodul II Ecumenic|Constantinopol (381)]].
−
{{Traducere EN}}
 
−
'''Apolinarie''' "cel Tânăr" (mort în 390) a fost [[episcop]] de Laodiceea în Siria, [[teolog]] condamnat ca [[eretic]] de Biserică. Învățătura sa despre Iisus Hristos a luat numene de Apolinarianism‎ și a fost condamnată ca erezie de Biserica creștină la sinoadele de la Alexandria (în anul 362) și Constantinopol (381).
 
  
 
==Viața și activitatea==
 
==Viața și activitatea==
−
Apolinarie s-a convertit la creștinism împreună cu tatăl său, Apolinarie cel Bătrân, și au colaborat împreună la [[Apollinaris (the Elder)|Apollinaris the Elder]] in reproducing the [[Vechiul Testament]] in the form of [[Homer]]ic and [[Pindar]]ic poetry, and the [[Noul Testament]] after the fashion of [[Plato]]nic [[dialogue]]s, when the emperor [[Iulian Apostatul|Julian]] had forbidden Christians to teach the [[classics]].
+
Apolinarie s-a convertit la [[creștinism]] împreună cu tatăl său, [[Apolinarie cel Bătrân]]. Împreună au lucrat la punerea [[Vechiul Testament|Vechiului Testamentului]] sub forma poeziei homerice și în stilul pindaric, iar a [[Noul Testament|Noului Testament]] după modelul dialogurilor platonice, pe timpul când [[Iulian Apostatul|împăratul Iulian]] interzisese creştinilor studiul clasicilor greci.
  
−
Best known, however, as a noted opponent of [[Arianism]], Apollinaris' eagerness to emphasize the deity of [[Jesus]] and the unity of his person led him so far as to deny the existence of a rational human [[soul]] (νους, ''[[nous]]'') in Christ's human nature, this being replaced in him by the ''[[logos]]'', so that his body was a glorified and spiritualized form of humanity. Over against this the orthodox or Catholic position maintained that Christ assumed human nature in its entirety including the νους, for only so could He be example and redeemer. It was alleged that [[Apollinarism|the system of Apollinaris]] was really [[Docetism]], that if the Godhood without constraint swayed the manhood there was no possibility of real human probation or of real advance in Christ's manhood. The position was accordingly condemned by several synods and in particular by that of [[First Council of Constantinople|Constantinople]] (381).  
+
Cunoscut îndeosebi ca oponent fervent al [[Arianism]]ului, Apolinarie a mers atât de departe în râvna sa de a accentua dumnezeirea lui Iisus și unitatea persoanei Sale încât a ajuns să nege existența unui [[suflet]] rațional uman (gr. νους - ''nous'') în natura umană a lui Hristos, acesta fiind înlocuit în El de către [[logos]], astfel că trupul Său ar fi fost o formă de umanitate slăvită și spiritualizată. Împotriva acestei păreri, poziția ortodoxă a fost aceea de a susține că Hristos și-a asumat natura umană în totalitate, inclusiv sufletul rațional (νους) pentru că numai astfel a putut El să fie exemplu și mântuitor. Sistemul apolinarian a fost considerat ca fiind un [[Dochetism]] pur, care susținea că dacă dumnezeirea, fără constrângere, a influențat natura umană, atunci nu ar fi existat posibilitatea unei reale puneri la încercare a acesteia și a unei adevărate înaintări în umanitatea lui Hristos. Această poziție a sa a fost condamnată de către mai multe sinoade, în special de către cel Ecumenic de la Constantinopol (381).  
  
−
This did not prevent its having a considerable following, which after Apollinaris's death divided into two sects, the more conservative taking its name (Vitalians) from [[Vitalis of Antioch (Apollinarist)|Vitalis]], the Apollinarist claimant to the see of Antioch, the other (Polemeans) adding the further assertion that the two natures were so blended that even the body of Christ was a fit object of adoration. The whole Apollinarian type of thought persisted in what was later the [[Monophysite]] school.  
+
Această condamnare nu a împiedicat însă ca ideile lui Apolinarie să aibă urmări considerabile. Astfel, după moartea lui Apolinarie, susținătorii ideilor sale s-au împărțit în două secte, cea mai conservatoare primind numele de Vitalieni (de la Vitalis, pretendentul apolinarist la [[scaun]]ul episcopal din Antiohia), iar cealaltă Polemeeni, acestea adăugând alte aserțiuni, cum ar fi că cele două naturi erau atât de amestecate încât până şi trupul lui Hristos ar fi fost vrednic de adorație. Întregul tip de gândire apolinarian a continuat să persiste în ceea ce avea să fie mai târziu Școala Monofizită.  
  
−
Apollinaris did make a lasting contribution to orthodox theology in declaring that Christ was [[consubstantial]] (of one substance) with the Father as regarding his divinity and consubstantial with us as regarding his humanity. This formula, which originated with Apollinaris, later became official orthodox doctrine. Apollinaris was also one of the first to claim that God suffered and died on the cross, a claim which received immediate condemnation but later became acceptable in orthodox theology.
+
Apolinarie a avut o contribuție durabilă în ceea ce privește teologia ortodoxă prin faptul că a susținut că Hristos este consubstanțial (de aceeași natură) cu Tatăl în ceea ce privește dumnezeirea Sa și consubstanțial cu noi în ceea ce privește umanitatea Sa. Această formulă, care își are originea în gândirea lui Apolinarie, a devenit mai târziu doctrina ortodoxă oficială. Apolinarie a fost de asemenea unul dintre primii care a susținut că Dumnezeu(-întrupat) a suferit și a murit pe [[cruce]], afirmație care pe atunci a fost imediat condamnată, dar care mai târziu a fost acceptată în teologia ortodoxă (disputa călugărilor sciți).  
  
−
Although Apollinaris was a prolific writer, scarcely anything has survived under his own name. But a number of his writings are concealed under the names of orthodox Fathers, e.g. ἡ κατα μερος πιστις, long ascribed to Gregory Thaumaturgus. These have been collected and edited by Hans Lietzmann.  
+
Deși Apolinarie a fost un scriitor prolific, n-a mai rămas aproape nimic sub numele lui din ceea a scris. Totuși o parte din scrierile sale se ascund sub numele unor Părinti ortodocși, de exemplu ἡ κατα μερος πιστις, mult timp atribuită lui [[Grigorie Taumaturgul]]. Aceste scrieri au fost adunate și publicate de către Hans Lietzmann.
  
−
Two letters of his correspondence with [[Basil of Caesarea]] are also extant, although there is scholarly debate regarding their authenticity because they record the orthodox theologian Basil asking Apollinaris for theological advice on the orthodox term 'homoousios'. However, these concerns are unfounded, as before Apollinarius began promulgating what were seen as heretical doctrines, he was a highly respected Bishop and friend of [[Athanasius]] and Basil.
+
Există de asemenea două scrisori din corespondența sa cu [[Vasile cel Mare|Vasile al Cezareei]]. Autenticitatea lor este pusă la îndoială de către unii experți, întrucât acestea îl arată pe Vasile cerând sfaturi teologice de la Apolinarie cu privire la termenul ortodox „homoousios”. Totuși aceste temeri nu sunt fondate întrucât înainte ca Apolinarie să promoveze ceea ce aveau să fie considerate doctrine eretice, el era un episcop foarte respectat și prieten al lui [[Atanasie al Alexandriei|Atanasie cel Mare]] şi Vasile cel Mare.
−
 
+
−
He must be distinguished from the [[Apollinaris Claudius]], bishop of Hierapolis, who bore the same name, and who wrote one of the early Christian "Apologies" (c. 170).
+
Apolinarie de Laodiceea trebuie distins de Claudiu Apolinarie, [[episcop]] al Hierapolis, care purta același nume și care a scris una dintre primele „Apologii” creștine (c. 170).
  
 
==Scrieri==
 
==Scrieri==
  
−
[[Clavis Patrum Græcorum]] (CPG)  3645-3700
+
* [[Clavis Patrum Græcorum]] (CPG)  3645-3700
  
 
== Referințe ==
 
== Referințe ==

Versiunea curentă din 11 aprilie 2011 14:58

Apolinarie "cel Tânăr" (mort în 390) a fost episcop de Laodiceea în Siria, teolog condamnat ca eretic de Biserică, dar care a avut în același timp contribuții importante la Hristologia ortodoxă. Învățătura sa despre Iisus Hristos de la un anumit moment a luat numene de Apolinarism‎ și a fost condamnată ca erezie de Biserica creștină la sinoadele de la Alexandria (în anul 362) și Constantinopol (381).

Viața și activitatea

Apolinarie s-a convertit la creștinism împreună cu tatăl său, Apolinarie cel Bătrân. Împreună au lucrat la punerea Vechiului Testamentului sub forma poeziei homerice și în stilul pindaric, iar a Noului Testament după modelul dialogurilor platonice, pe timpul când împăratul Iulian interzisese creştinilor studiul clasicilor greci.

Cunoscut îndeosebi ca oponent fervent al Arianismului, Apolinarie a mers atât de departe în râvna sa de a accentua dumnezeirea lui Iisus și unitatea persoanei Sale încât a ajuns să nege existența unui suflet rațional uman (gr. νους - nous) în natura umană a lui Hristos, acesta fiind înlocuit în El de către logos, astfel că trupul Său ar fi fost o formă de umanitate slăvită și spiritualizată. Împotriva acestei păreri, poziția ortodoxă a fost aceea de a susține că Hristos și-a asumat natura umană în totalitate, inclusiv sufletul rațional (νους) pentru că numai astfel a putut El să fie exemplu și mântuitor. Sistemul apolinarian a fost considerat ca fiind un Dochetism pur, care susținea că dacă dumnezeirea, fără constrângere, a influențat natura umană, atunci nu ar fi existat posibilitatea unei reale puneri la încercare a acesteia și a unei adevărate înaintări în umanitatea lui Hristos. Această poziție a sa a fost condamnată de către mai multe sinoade, în special de către cel Ecumenic de la Constantinopol (381).

Această condamnare nu a împiedicat însă ca ideile lui Apolinarie să aibă urmări considerabile. Astfel, după moartea lui Apolinarie, susținătorii ideilor sale s-au împărțit în două secte, cea mai conservatoare primind numele de Vitalieni (de la Vitalis, pretendentul apolinarist la scaunul episcopal din Antiohia), iar cealaltă Polemeeni, acestea adăugând alte aserțiuni, cum ar fi că cele două naturi erau atât de amestecate încât până şi trupul lui Hristos ar fi fost vrednic de adorație. Întregul tip de gândire apolinarian a continuat să persiste în ceea ce avea să fie mai târziu Școala Monofizită.

Apolinarie a avut o contribuție durabilă în ceea ce privește teologia ortodoxă prin faptul că a susținut că Hristos este consubstanțial (de aceeași natură) cu Tatăl în ceea ce privește dumnezeirea Sa și consubstanțial cu noi în ceea ce privește umanitatea Sa. Această formulă, care își are originea în gândirea lui Apolinarie, a devenit mai târziu doctrina ortodoxă oficială. Apolinarie a fost de asemenea unul dintre primii care a susținut că Dumnezeu(-întrupat) a suferit și a murit pe cruce, afirmație care pe atunci a fost imediat condamnată, dar care mai târziu a fost acceptată în teologia ortodoxă (disputa călugărilor sciți).

Deși Apolinarie a fost un scriitor prolific, n-a mai rămas aproape nimic sub numele lui din ceea a scris. Totuși o parte din scrierile sale se ascund sub numele unor Părinti ortodocși, de exemplu ἡ κατα μερος πιστις, mult timp atribuită lui Grigorie Taumaturgul. Aceste scrieri au fost adunate și publicate de către Hans Lietzmann.

Există de asemenea două scrisori din corespondența sa cu Vasile al Cezareei. Autenticitatea lor este pusă la îndoială de către unii experți, întrucât acestea îl arată pe Vasile cerând sfaturi teologice de la Apolinarie cu privire la termenul ortodox „homoousios”. Totuși aceste temeri nu sunt fondate întrucât înainte ca Apolinarie să promoveze ceea ce aveau să fie considerate doctrine eretice, el era un episcop foarte respectat și prieten al lui Atanasie cel Mare şi Vasile cel Mare.

Apolinarie de Laodiceea trebuie distins de Claudiu Apolinarie, episcop al Hierapolis, care purta același nume și care a scris una dintre primele „Apologii” creștine (c. 170).

Scrieri

Referințe

Surse

  • Wikipedia
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Apolinarie_de_Laodiceea&oldid=23458”