Apolinarianism

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 11 aprilie 2011 15:32, autor: Inistea (Discuție | contribuții)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare

Apolinarianismul este o erezie hristologică din secolul al IV-lea. Este numită astfel după principalul ei autor, episcopul Apolinarie de Laodiceea (în Siria, + cca 390).

Apolinarianismul învaţă că Iisus Hristos a avut un trup uman şi un suflet uman (gr. ψυχὴ) dar nu a avut o minte umană raţională (gr. nous), pentru că Logosul Divin i-a luat locul.

Apolinarie neagă prezenţa unui suflet uman în Hristos. Prieten al sfântului Atanasie al Alexandriei şi apărător al doctrinei Sinodului Ecumenic de la Niceea împotriva Arianismului, Apolinarie afirma că Hristos este radical deosebit de noi (Filipeni 2, 7—8), făcându-Se întru «asemănarea» oamenilor (Fil. 2, 7). Deoarece trupul omenesc nu poate exista prin el însuşi, are nevoie de un principiu animator. În om, acest rol îl joacă sufletul, dar în cazul lui Hristos, sufletul e înlocuit de Logosul divin. Logosul e principiul de viaţă atât al fizicului cât şi al psihicului. Trupul lui Iisus e viu prin Cuvântul dumnezeiesc, nu prin suflet raţional uman. Astfel, Hristos nu a avut suflet raţional sau minte şi voinţă. Biserica nu a acceptat această învăţătură, deoarece concluzia ei e radicală : nu numai că Hristos ar fi avut în această situaţie o umanitate anormală, dar El nu ar mai fi om real sau deplin. Or, în întruparea Sa, Hristos Şi-a asumat firea umană în integritatea ei, inclusiv sufletul raţional şi voinţa. Însuşirile firii umane n-au fost distruse, ci răscumpărate şi afirmate tocmai pentru că au fost unite cu Cuvântul.

Uneori, adepţii nestorianismului îi acuză pe teologii ortodocşi şi monofiziţi de apolinarianism.

Condamnări

Apolinarianismul a fost condamnat la Sinodul II Ecumenic (381) - împreună cu macedonianismul şi alte erezii hristologice şi trinitare -, dar și în mai multe sinoade locale, cum ar fi:

  • Sinodul de la Alexandria, la anul 362
  • Sinoadele de la Roma, în anii 374 și 380, ținute sub papa Damasus I al Romei.

Surse

  • Talberg, D. N., История Христианской Церкви (A History of the Christian Church), Moscow, Russia: St Tikhon's Orthodox Theological Institute.
  • Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dicţionar de teologie ortodoxă, EIBM al BOR, București, 1981, art. ”Erezii”, p. 156