{{Îmbunătăţire}}'''Apolinarianismul''' este o [[erezie]] [[Hristologie|hristologică]] din secolul al IV-lea. Este numită astfel după principalul ei autor, [[episcop]]ul [[Apolinarie de Laodicea]] (în Siria).
'''Apolinarianismul''' este o [[erezie]] [[Hristologie|hristologică]] din secolul al IV-lea. Este numită astfel după [[Apolinarie]] din Laodoecia, principalul ei autor. Apolinarianismul învaţă că [[Iisus Hristos]] a avut un trup uman şi un suflet uman dar nu a avut o minte umană raţională (gr. ''nous''), pentru că Logosul Divin i-a luat locul. Apolinarianismul a fost condamnat la [[Sinodul II Ecumenic]] (381) - împreună cu [[macedonianism]]ul şi alte erezii hristologice şi [[Sfânta Treime|trinitare]] -, dar și în mai multe sinoade locale, cum ar fi: * [[Sinod]]ul de la Alexandria, la anul 362 * Sinoadele de la Roma, în anii 374 și 380, ținute sub papa Damasus. Uneori, adepţii [[nestorianism]]ului îi acuză pe teologii [[teolog]]ii ortodocşi şi [[monofizitism|monofiziţi]] de apolinarianism.
