Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.190 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
'''Apolinarianismul''' este o [[erezie]] [[Hristologie|hristologică]] din secolul al IV-lea. Este numită astfel după principalul ei autor, [[episcop]]ul [[Apolinarie de LaodiceaLaodiceea]] (în Siria, + cca 390).
Apolinarianismul învaţă că [[Iisus Hristos]] a avut un trup uman şi un [[suflet ]] uman (gr. ψυχὴ) dar nu a avut o minte umană raţională (gr. ''nous''), pentru că [[Cuvânt|Logosul Divin ]] i-a luat locul.
Apolinarie neagă prezenţa unui suflet uman în Hristos. Prieten al [[Sfinţi|sfântului]] [[Atanasie al Alexandriei]] şi apărător al doctrinei [[Sinodul I Ecumenic|Sinodului Ecumenic de la Niceea]] împotriva [[Arianism]]ului, Apolinarie afirma că Hristos este radical deosebit de noi (Filipeni 2, 7—8), făcându-Se întru «asemănarea» oamenilor (Fil. 2, 7). Deoarece trupul omenesc nu poate exista prin el însuşi, are nevoie de un principiu animator. În om, acest rol îl joacă sufletul, dar în cazul lui Hristos, sufletul e înlocuit de Logosul divin. [[Logos]]ul e principiul de viaţă atât al fizicului cât şi al psihicului. Trupul lui Iisus e viu prin Cuvântul dumnezeiesc, nu prin suflet raţional uman. Astfel, Hristos nu a avut suflet raţional sau minte şi voinţă. Biserica nu a acceptat această învăţătură, deoarece concluzia ei e radicală : nu numai că Hristos ar fi avut în această situaţie o umanitate anormală, dar El nu ar mai fi om real sau deplin. Or, în [[întruparea]] Sa, Hristos Şi-a asumat firea umană în integritatea ei, inclusiv sufletul raţional şi voinţa. Însuşirile firii umane n-au fost distruse, ci răscumpărate şi afirmate tocmai pentru că au fost unite cu Cuvântul.
Uneori, adepţii [[nestorianism]]ului îi acuză pe [[teolog]]ii ortodocşi şi [[monofizitism|monofiziţi]] de apolinarianism.
==Condamnări==
Apolinarianismul a fost condamnat la [[Sinodul II Ecumenic]] (381) - împreună cu [[macedonianism]]ul şi alte erezii hristologice şi [[Sfânta Treime|trinitare]] -, dar și în mai multe sinoade locale, cum ar fi:
* [[Sinod]]ul de la Alexandria, la anul 362
* Sinoadele de la Roma, în anii 374 și 380, ținute sub papa Damasus. Uneori, adepţii [[nestorianism]]ului îi acuză pe [[teolog]]ii ortodocşi şi [[monofizitismDamasus I al Romei|monofiziţiDamasus I]] de apolinarianismal Romei.
==IzvoareSurse==
*Talberg, D. N., ''История Христианской Церкви (A History of the Christian Church)'', Moscow, Russia: St Tikhon's Orthodox Theological Institute.
*Pr. Prof. Dr. Ion Bria, ''Dicţionar de teologie ortodoxă'', EIBM al BOR, București, 1981, art. ”Erezii”, p. 156
[[Categorie:Erezii]]
[[el:Απολιναρισμός]]
[[en:Apollinarianism]]
[[mk:Аполинаризам]]
