Apolinarianism

Apolinarianismul este o erezie hristologică din secolul al IV-lea. Este numită astfel după principalul ei autor, episcopul Apolinarie de Laodiceea (în Siria).

Apolinarianismul învaţă că Iisus Hristos a avut un trup uman şi un suflet uman (gr. ψυχὴ) dar nu a avut o minte umană raţională (gr. nous), pentru că Logosul Divin i-a luat locul.

Apolinarianismul a fost condamnat la Sinodul II Ecumenic (381) - împreună cu macedonianismul şi alte erezii hristologice şi trinitare -, dar și în mai multe sinoade locale, cum ar fi:

• Sinodul de la Alexandria, la anul 362
• Sinoadele de la Roma, în anii 374 și 380, ținute sub papa Damasus I al Romei.

Uneori, adepţii nestorianismului îi acuză pe teologii ortodocşi şi monofiziţi de apolinarianism.

Izvoare

• Talberg, D. N., История Христианской Церкви (A History of the Christian Church), Moscow, Russia: St Tikhon's Orthodox Theological Institute.