Apolinarianism: Diferență între versiuni
m |
m |
||
| Linia 5: | Linia 5: | ||
Apolinarianismul a fost condamnat la [[Sinodul II Ecumenic]] (381) - împreună cu [[macedonianism]]ul şi alte erezii hristologice şi [[Sfânta Treime|trinitare]] -, dar și în mai multe sinoade locale, cum ar fi: | Apolinarianismul a fost condamnat la [[Sinodul II Ecumenic]] (381) - împreună cu [[macedonianism]]ul şi alte erezii hristologice şi [[Sfânta Treime|trinitare]] -, dar și în mai multe sinoade locale, cum ar fi: | ||
* [[Sinod]]ul de la Alexandria, la anul 362 | * [[Sinod]]ul de la Alexandria, la anul 362 | ||
| − | * Sinoadele de la Roma, în anii 374 și 380, ținute sub papa [[Damasus I]] al Romei. | + | * Sinoadele de la Roma, în anii 374 și 380, ținute sub papa [[Damasus I al Romei|Damasus I]] al Romei. |
Uneori, adepţii [[nestorianism]]ului îi acuză pe [[teolog]]ii ortodocşi şi [[monofizitism|monofiziţi]] de apolinarianism. | Uneori, adepţii [[nestorianism]]ului îi acuză pe [[teolog]]ii ortodocşi şi [[monofizitism|monofiziţi]] de apolinarianism. | ||
Versiunea de la data 18 ianuarie 2011 23:56
Apolinarianismul este o erezie hristologică din secolul al IV-lea. Este numită astfel după principalul ei autor, episcopul Apolinarie de Laodiceea (în Siria).
Apolinarianismul învaţă că Iisus Hristos a avut un trup uman şi un suflet uman (gr. ψυχὴ) dar nu a avut o minte umană raţională (gr. nous), pentru că Logosul Divin i-a luat locul.
Apolinarianismul a fost condamnat la Sinodul II Ecumenic (381) - împreună cu macedonianismul şi alte erezii hristologice şi trinitare -, dar și în mai multe sinoade locale, cum ar fi:
- Sinodul de la Alexandria, la anul 362
- Sinoadele de la Roma, în anii 374 și 380, ținute sub papa Damasus I al Romei.
Uneori, adepţii nestorianismului îi acuză pe teologii ortodocşi şi monofiziţi de apolinarianism.
Izvoare
- Talberg, D. N., История Христианской Церкви (A History of the Christian Church), Moscow, Russia: St Tikhon's Orthodox Theological Institute.
