Apofatism: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Vezi şi)
Linia 19: Linia 19:
 
==Vezi şi==
 
==Vezi şi==
 
*[[Isihasm]]
 
*[[Isihasm]]
*[[Misticism]]
+
*[[Mistică]]
  
 
==Izvoare şi legături externe==
 
==Izvoare şi legături externe==

Versiunea de la data 5 octombrie 2009 19:49

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Teologia apofatică—cunoscută şi sub numele de teologie negativă—este o teologie care încearcă să-l descrie pe Dumnezeu prin negaţie, să vorbească despre Dumnezeu doar în termeni absolut siguri şi să evite ceea ce nu poate fi spus. În creştinismul ortodox, teologia apofatică se bazează pe presupunerea că esenţa lui Dumnezeu este incognoscibilă sau inefabilă şi pe recunoaşterea incapacităţii limbajului uman în descrierea lui Dumnezeu. Tradiţia apofatică din Ortodoxie este adesea echilibrată de o teologie catafatică—sau teologia pozitivă—şi credinţa în întrupare, prin care Dumnezeu s-a revelat El Însuşi în persoana lui Iisus Hristos.

Descrierea apofatică a lui Dumnezeu

  • Din Scriptură
    • Nimeni nu l-a văzut vreodată şi nimeni nu îl poate vedea pe Dumnezeu (Ioan 1:18).
    • El trăieşte în lumină neapropiată (1 Tim. 6:16).
    • Căile Lui sunt necercetate şi nepătrunse (Iov 11:7-8; Romani 11:33-36).
  • Din sfinţi
    • Adevărata cunoaştere şi vedere a lui Dumnezeu constă în—vederea că El este invizibil, pentru că ceea ce noi căutăm se găseşte dincolo de orice cunoaştere, fiind pe deplin separată prin întunecimea neînţelegerii (Viaţa lui Moise, Grigorie de Nyssa).
    • Dumnezeu este infinit şi incomprehensibil şi toate acestea sunt comprehensibile despre El şi despre infinitatea Sa (Despre credinţa ortodoxă, Ioan Damaschin).

Istoric şi dezvoltare în Biserica Răsăriteană

Unul din primii care au fondat această teologie în Creştinism a fost Apostolul Pavel, a cărui referire la Dumnezeul Necunoscut din Fapte (Fapte 17:23) este fundaţia unr lucrări cum ar fi acelea ale lui Pseudo Dionisie. Aceasta este la fel cu cea descrisă de Pseudo Dionisie. Părinţii capadocieni din secolul al IV-lea, exponenţi ai via negativa, spun că ei cred în Dumnezeu, dar că ei nu cred că Dumnezeu există, cel puţin în sensul în care omul există (în pofida Întrupării Domnului). În opoziţie, făcând declaraţii pozitive despre natura lui Dumnezeu, care apar multe alte forme în teologia creştin, este adesea numită teologie catafatică. Adepţii tradiţiei apofatice susţin că Dumnezeu este dincolo de limitele a ceea ce omul poate înţelege şi că nu trebuie Dumnezeu prin intermediul înţelegerii intelectuale ci prin experienţa directă a iubirii (în creştinismul apusean) sau a energiilor (în creştinismul răsăritean) lui Dumnezeu. În plus, teologia apofatică poate fi văzută ca o tradiţie orală. "De asemenea, trebuie recunoscut că această 'falsificare' este o noţiune modernă. Ca şi Plotinus şi capadocienii de dinaintea lui, Dionisie nu se pretinde un inovator, ci un propovăduitor al tradiţiei." [1]

Teologia apofatică a jucat un rol important în perioada primară a Bisericii. Sfinţii Trei Ierarhi au accentuat toţi deopotrivă importanţa teologiei negative pentru înţelegerea ortodoxă a lui Dumnezeu. Ulterior, Ioan Damaschin a întrebuinţat-o atunci când acea afirmaţie pozitivă despre revelarea lui Dumnezeu "nu firea, ci lucrurile din jurul acesteia."În plus, Sfântul Maxim Mărturisitorul a întărit că alăturarea teologiei apofatice cu isihasmul—practica păstrării tăcerii—face posibilă îndumnezeirea sau unirea cu Dumnezeu. Toate ca toate, dar afirmaţiile apofatice sunt cruciale pentru o mare parte din teologie a creştinismului ortodox; oposul tinde să fie valabil în creştinismul apusean, cu toate că există şi câteva excepţii de la această regulă.

Vezi şi

Izvoare şi legături externe