Apocrife: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Scrisori din cer: nu s-a mai lucrat de opt luni)
 
(Nu s-au afișat 7 versiuni intermediare efectuate de alți 5 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
'''Apocrifele''' sunt de obicei colecţii de texte cu vocaţie [[Sfânta Scriptură|scripturistică]], dar rămase în afara [[Canon biblic|canonului biblic]]. Termenul de '''apocrife''' poate avea semnificaţii diferite, în funcţie de contextul scriptural în care este folosit (cu referire la [[Vechiul Testament|Vechiul]] sau la [[Noul Testament]]) şi de cel confesional (împrumutând semnificaţii diferite în context ortodox, catolic sau protestant).  
'''Apocrypha''' may have different meanings depending on how it is applied to the Old or New Testaments and whether it is being used by Catholics, Protestants or Orthodox Christians. For the most part, the term ''apocrypha'' refers to any collection of scriptural texts that falls outside the [[Biblical canon|canon]]. Since most English language bibles are from non-Orthodox sources, they sometimes are subtitled ''with Apocrypha'' meaning that it includes the Old Testament, so called ''Deuterocanonical Books'' that in the Orthodox Church are considered to be genuine parts of the Bible.  
 
  
Since mostly all of Christianity accept the same 27 books of the [[New Testament]], the term ''apocrypha'' is used for both [[#Apocryphal|''apocryphal'']] books, and [[#Pseudoepigrapha|''pseudoepigrapha'']] books.
+
==Apocrifele Vechiului Testament==
 +
<small>''A se vedea articolul principal: [[Cărţile deuterocanonice]].''</small>
  
==Vechiul Testament==
+
Cărţile '''apocrife/deuterocanonice/bune de citit''' sunt cărţi ale Vechiului Testament acceptate de Biserica Ortodoxă ca parte integrantă a textului biblic, dar care nu sunt acceptate ca atare de protestanţi. Termenul de „deuterocanonice” provine din limba greacă, ''deutero'' +''canona'', însemnând "al doilea canon." Termenul de ''apocrife'' provine din grecescul ἀπόκρυφα, care înseamnă "ascuns, ocult". Formula cărţilor „bune de citit” traduce termenul grecesc ''anagignoskomena'', apelativul folosit în mod obişnuit în tradiţia greacă pentru a desemna aceste cărţi, care nu sunt însă numite „apocrife” în Biserica Ortodoxă.
Cărţile deuterocanonice/apocrife sunt cărţile din [[Vechiul Testament]] care sunt acceptate de Biserica Ortodoxă dar nu sunt acceptate de protestanţi.
 
  
Cuvântul deuterocanonic provine din cuvintele greceşti ''deutero'' şi ''canona'' care înseamnă "al doilea [[Canon biblic|canon]]." Cuvântul ''apocrif'' provine din cuvântul grecesc ἀπόκρυφα, care înseamnă "ascuns". Conform învăţăturilor bisericii acestea pot fi citite pentru edificarea personală dar nu au autoritate asupra doctrinei. Ele sunt incluse în [[Biblie|Biblia]] ortodoxă pentru că erau incluse în [[Septuaginta]] care se folosea în vremea [[Iisus Hristos|Mântuitor]]ului.
+
În context vetero-testamentar, cărţile apocrife (numite uneori deuterocanonice) sunt cărţile considerate edificatoare, „bune de citit” (gr. ''anagignoskomena'') şi integrate ca atare în versiunile ortodoxe ale Vechiului Testament, dar cu un statut inferior faţă de cărţile aparţinând „primului canon” vetero-testamentar. Unii exegeţi ortodocşi le consideră neinspirate de Duhul Sfânt şi nu le consideră parte a canonului, în acest sens fiind numite şi „cărţi necanonice”<ref>Bartolomeu Valeriu Anania, „Introducere la cărțile necanonice”, în ''Biblia sau Sfânta Scriptură'' în traducerea lui Valeriu Anania, , Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2; Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda, ''Studiul Vechiului Testament. Manual pentru Facultățile Teologice'', Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4, pp. 328-329.</ref> ; alţii le consideră cărţi inspirate, dar cu vocaţie de pedagogie morală, nu ca surse doctrinare autorizate<ref>V. comentariile lui Demetrios J. Constantelos, „[http://intraweb.stockton.edu/eyos/arhu/content/docs/djc%20archive/The%20Apocryphal....pdf The Apocryphal/Deuterocanonical Books: An Orthodox View]”, in John R. Kohlenberger III (general editor), ''The Parallel Apocrypha'', Oxford University Press, Oxford/New York, 1997, ISBN: 9780195284447,  pp. xxvii-xxx.</ref>; alţii, în sfârşit, ţinând seama şi de folosirea lor extensivă în cultul Bisericii, le consideră parte integrantă a canonului biblic, respingând, pentru ele, denumirea improprie de „apocrife”<ref>Petros Vassiliadis,  „Canon and authority of Scripture”, in S. T. Kimbrough, ''Orthodox and Wesleyan Scriptural understanding and practice'', St. Vladimir's Seminary Press, Crestwood, N.Y., 2005, ISBN 978-0-88141-301-4, p. 23 (a se vedea: [http://books.google.com/books?id=q-vhwjamOioC&pg=PA23#v=onepage&q&f=false aici].)</ref>
 
 
===Cărţile apocrife ale Vechiului Testament===
 
  
 +
===Cărţile „bune de citit”===
 +
<small> Un tabel comparativ al cărţilor vetero-testamentare incluse în tradiţiile greacă, rusă şi română este propus în pagina Orthodoxwiki dedicată [[Sfânta_Scriptură#Canonul_Vechiului_Testament_.C3.AEn_Bibliile_Bisericilor_ortodoxe:_greac.C4.83.2C_rus.C4.83_.C8.99i_rom.C3.A2n.C4.83|Sfintei Scripturi]]. </small>
 
*[[I Ezdra]]
 
*[[I Ezdra]]
*Bucata din [[II Ezdra]] numită "[[Rugăciunea lui Manase]]"
+
*Fragmentul din [[II Ezdra]] numit "[[Rugăciunea lui Manase]]"
 
*[[Cartea lui Tobit|Tobit]]
 
*[[Cartea lui Tobit|Tobit]]
 
*[[Iudita]]
 
*[[Iudita]]
Linia 24: Linia 23:
 
**[[Istoria Susanei]]
 
**[[Istoria Susanei]]
 
**[[Istoria balaurului]]
 
**[[Istoria balaurului]]
*Psalm 151
+
*Psalmul 151
 
*[[I Macabei]]
 
*[[I Macabei]]
 
*[[II Macabei]]
 
*[[II Macabei]]
Linia 32: Linia 31:
 
De asemenea, [[Psalmi]]i sunt numerotaţi şi împărţiţi diferit.
 
De asemenea, [[Psalmi]]i sunt numerotaţi şi împărţiţi diferit.
  
===Apocrifele VT în bisericile Romano-Catolică şi protestante===
+
===Apocrifele în tradiţiile romano-catolică şi protestantă===
 +
În Biblia Ortodoxă, canonul Vechiului Testament cuprinde 49 de cărţi. Romano-catolicii acceptă doar şapte cărţi „deuterocanonice”, astfel că în Biblia catolică numărul cărţilor Vechiului Testament este de 46 (uneori numerotate ca 47). Întrucât protestanţii resping folosirea [[Septuaginta|Septuagintei]], textul biblic vetero-testamentar protestant include doar 39 de cărţi.
 +
 
 +
===Adevăratele cărţi apocrife ale Vechiului Testament===
 +
Există însă şi cărţi cu vocaţie scripturală vetero-testamentară şi care nu sunt incluse de nici o Biserică în canonul Vechiului Testament, cuprinsul lor doctrinar nefiind considerat valid.  Acestea sunt adevăratele „cărţi apocrife” ale Vechiului Testament. Este vorba de Înălţarea la cer a lui Moise, Urcarea la Cer a lui Isaia, Apocalipsa lui Ilie, Cartea lui Enoh, Testamentul celor Doisprezece Patriarhi şi o altă Carte a Macabeilor. Aceste cărţi au cunoscut totuşi o răspândire destul de mare, astfel că apar aluzii la ele inclusiv în textul [[Noul Testament|Noului Testament]].
 +
 
 +
==Noul Testament==
 +
Dat fiind că majoritatea creştinilor recunosc aceleaşi 27 de cărţi ale Noului Testament, termenul de apocrife este folosit pentru a desemna atât cărţile „apocrife” din perioada apostolică, neincluse în canonul biblic dar considerate folositoare sufleteşte, precum şi falsele cărţi scripturistice cunoscute sub numele grecesc de ''pseudoepigrapha'', considerate eretice.
  
O Biblie ortodoxă care conţine apocrifele, Vechiul Testament are 49 de cărţi. [[Romano-Catolici]]i acceptă doar şapte cărţi deuterocanonoce, astfel încât Vechiul lor Testament conţine 46 de cărţi. [[Protestanţi]]i nu acceptă deloc apocrifele astfel încât Vechiul lor Testament conţine doar 39 de cărţi. Toţi acceptă, însă, celelalte 27 de cărţi ale [[Noul Testament|Noului Testament]].
+
===Cărţile „apocrife” ale perioadei apostolice===
  
===True Old Testament Apocrypha===
+
O serie de cărţi scrise în perioada apostolică, atribuite unor apostoli sau ucenici ai Mântuitorului sau chiar unor profeţi. Aceste scrieri din perioada creştină timpurie cuprind relatări despre viaţa şi învăţăturile Mântuitorului, învăţături cu privire la Natura divină, aspecte din viaţa şi învăţăturile [[apostol]]ilor, elemente de pedagogie morală creştină. Frecvent, învăţătura cuprinsă în acestea este considerată în totalitate sau în mare parte ortodoxă, şi sunt considerate cărţi folositoare şi edificatoare, dar fără autoritate doctrinară echivalentă cu cea a canonului biblic. Sunt cunoscute sub numele de cărţi '''apocrife'''.
There are examples of false books from the Old Testament, there books are: Assumption of Moses, Ascension of Isaiah, Apocalypse of Elijah, Book of Enoch, Testament of the Twelve Patriarchs, and another Book of Maccabees. These books are not in the Old Testament canon of any church.
 
  
==Noul Testament==
+
===''Pseudoepigrapha''===
===Apocryphal===
+
La sfârşitul secolului I, au apărut mai multe scrieri despre copilăria, viaţa şi învăţăturile lui Hristos, despre viaţa Maicii Domnului şi activitatea apostolilor. Prezentate sub numele unor apostoli sau ucenici ai lui Hristos, acestea colportează o serie de legende şi relatări fanteziste despre viaţa Mântuitorului, Maicii Domnului şi apostolilor. Acestea erau aşa-numitele „cărţi apocrife” sau „false” (termenul grecesc de ''pseudoepigrapha'' traducându-se literal ca „false scrieri”).
Books of the apostolic times that were not included in the [[scripture|canon of scripture]], but may have reputed apostolic or prophetic authorship, are called '''Apocryphal'''. These writings of the early Christian church give accounts of the teachings of Jesus, aspects of the life of Jesus, accounts of the nature of God, or the teachings of his apostles and of their lives. These writings often have links with those books which are regarded as [[canonical]]. According to Orthodox teaching they may be read for personal edification but are not authoritative for [[doctrine]].
+
 
===Pseudoepigrapha===
+
Unele dintre acestea au rezultat din şi au contribuit la dezvoltarea în sânul Bisericii creştine timpurii a ereziei [[gnosticism|gnostice]], care transforma creştinismul într-un fel de filosofie spiritualistă, dualistă şi marcată de pretenţia de elitism intelectual.
At the turn from the first century, many false writings about Christ were produced. These were the so-called apocryphal writings (not to be confused with the Old Testament apocrypha), also called '''pseudoepigrapha'''. These false writings carried the names of the apostles and introduced into Christian circles many fanciful and legendary stories about the childhood of Christ, the life of the Virgin Mary and the activities of the apostles.
+
Biserica creştină a trebuit să se confrunte cu problema  învăţăturilor false răspândite cu ajutorul acestor cărţi în sânul comunităţii creştine. Mai mulţi Sfinţi au scris împotriva acestor scrieri şi a învăţăturilor lor greşite. În acelaşi timp, dat fiind că nu toţi creştinii aveau pregătirea intelectuală de a distinge greşelile cuprinse în aceste cărţi, Părinţii le recomandau creştinilor să evite cu totul citirea lor. Ecouri ale acestei probleme se regăsesc inclusiv în [[Patericul egiptean|Pateric]] sau în alte scrieri cu caracter [[spiritualitate|spiritual]] ale acestora.
 +
 
 +
===Scrisori din cer===
 +
 
 +
[[Epistolia Domnului nostru Iisus Hristos ce a trimis-o Dumnezeu din cer]]
 +
 
 +
==Note==
 +
<references/>
 +
 
 +
==A se vedea şi==
 +
*[[Cărţile deuterocanonice]]
 +
*[[Vechiul Testament]]
 +
*[[Noul Testament]]
 +
 
 +
==Traduceri==
 +
*''Apocalipsa lui Pavel'', ed. bilingvă, traducere de Smaranda şi Cristian Bădiliţă, Polirom, Iaşi, 1999.
 +
*''Trei Apocrife ale Vechiului Testament. Iosif şi Aseneth, Testamentul lui Iov, Testamentul lui Avraam'', traducere şi îngrijire de Cristian Bădiliţă, Polirom, Iaşi, 2000.
 +
*''Evanghelii apocrife'', traducere, studiu introductiv, note şi prezentări de Cristian Badiliţă, ed. a IV-a revizuită, Polirom, Iaşi, 2007.
 +
 
 +
==Surse==
 +
*[[:en:Apocrypha|OrthodoxWiki:Apocrypha]]
 +
*en: Wikipedia: [[w: Development of the Old Testament canon]], [[w: Development of the New Testament canon]],  [[w: Biblical apocrypha]], [[w: New Testament apocrypha]], [[w: Antilegomena]].
  
With the pseudoepigrapha, there also appeared the false teachings of [[gnosticism]], the Christian heresy which transformed Christianity into a kind of spiritualistic, dualistic, intellectualistic philosophy.  The Christians of the Orthodox faith had to contend with these false teachings.
+
==Legături externe==
  
==External links==
 
 
*[http://www.stots.edu/article.php?id=48 The Old Testament Apocrypha] - St. Tikhon's Monastery
 
*[http://www.stots.edu/article.php?id=48 The Old Testament Apocrypha] - St. Tikhon's Monastery
[[Category:Scripture]]
 
 
*[http://www.goarch.org/en/ourfaith/articles/article9547.asp What are the Apocrypha and the Da Vinci Code Claims?] (GOARCH)
 
*[http://www.goarch.org/en/ourfaith/articles/article9547.asp What are the Apocrypha and the Da Vinci Code Claims?] (GOARCH)
 
*[http://www.oca.org/OCIndex-TOC.asp?SID=2&book=Bible&section=The%20Bible The Orthodox Faith]
 
*[http://www.oca.org/OCIndex-TOC.asp?SID=2&book=Bible&section=The%20Bible The Orthodox Faith]
  
 
[[Categorie:Sfânta Scriptură]]
 
[[Categorie:Sfânta Scriptură]]
 
+
[[Categorie:Apocrife|*]]
 
[[el:Απόκρυφα]]
 
[[el:Απόκρυφα]]
 
[[en:Apocrypha]]
 
[[en:Apocrypha]]

Versiunea curentă din 1 august 2019 05:21

Apocrifele sunt de obicei colecţii de texte cu vocaţie scripturistică, dar rămase în afara canonului biblic. Termenul de apocrife poate avea semnificaţii diferite, în funcţie de contextul scriptural în care este folosit (cu referire la Vechiul sau la Noul Testament) şi de cel confesional (împrumutând semnificaţii diferite în context ortodox, catolic sau protestant).

Apocrifele Vechiului Testament

A se vedea articolul principal: Cărţile deuterocanonice.

Cărţile apocrife/deuterocanonice/bune de citit sunt cărţi ale Vechiului Testament acceptate de Biserica Ortodoxă ca parte integrantă a textului biblic, dar care nu sunt acceptate ca atare de protestanţi. Termenul de „deuterocanonice” provine din limba greacă, deutero +canona, însemnând "al doilea canon." Termenul de apocrife provine din grecescul ἀπόκρυφα, care înseamnă "ascuns, ocult". Formula cărţilor „bune de citit” traduce termenul grecesc anagignoskomena, apelativul folosit în mod obişnuit în tradiţia greacă pentru a desemna aceste cărţi, care nu sunt însă numite „apocrife” în Biserica Ortodoxă.

În context vetero-testamentar, cărţile apocrife (numite uneori deuterocanonice) sunt cărţile considerate edificatoare, „bune de citit” (gr. anagignoskomena) şi integrate ca atare în versiunile ortodoxe ale Vechiului Testament, dar cu un statut inferior faţă de cărţile aparţinând „primului canon” vetero-testamentar. Unii exegeţi ortodocşi le consideră neinspirate de Duhul Sfânt şi nu le consideră parte a canonului, în acest sens fiind numite şi „cărţi necanonice”[1] ; alţii le consideră cărţi inspirate, dar cu vocaţie de pedagogie morală, nu ca surse doctrinare autorizate[2]; alţii, în sfârşit, ţinând seama şi de folosirea lor extensivă în cultul Bisericii, le consideră parte integrantă a canonului biblic, respingând, pentru ele, denumirea improprie de „apocrife”[3]

Cărţile „bune de citit”

Un tabel comparativ al cărţilor vetero-testamentare incluse în tradiţiile greacă, rusă şi română este propus în pagina Orthodoxwiki dedicată Sfintei Scripturi.

De asemenea, Psalmii sunt numerotaţi şi împărţiţi diferit.

Apocrifele în tradiţiile romano-catolică şi protestantă

În Biblia Ortodoxă, canonul Vechiului Testament cuprinde 49 de cărţi. Romano-catolicii acceptă doar şapte cărţi „deuterocanonice”, astfel că în Biblia catolică numărul cărţilor Vechiului Testament este de 46 (uneori numerotate ca 47). Întrucât protestanţii resping folosirea Septuagintei, textul biblic vetero-testamentar protestant include doar 39 de cărţi.

Adevăratele cărţi apocrife ale Vechiului Testament

Există însă şi cărţi cu vocaţie scripturală vetero-testamentară şi care nu sunt incluse de nici o Biserică în canonul Vechiului Testament, cuprinsul lor doctrinar nefiind considerat valid. Acestea sunt adevăratele „cărţi apocrife” ale Vechiului Testament. Este vorba de Înălţarea la cer a lui Moise, Urcarea la Cer a lui Isaia, Apocalipsa lui Ilie, Cartea lui Enoh, Testamentul celor Doisprezece Patriarhi şi o altă Carte a Macabeilor. Aceste cărţi au cunoscut totuşi o răspândire destul de mare, astfel că apar aluzii la ele inclusiv în textul Noului Testament.

Noul Testament

Dat fiind că majoritatea creştinilor recunosc aceleaşi 27 de cărţi ale Noului Testament, termenul de apocrife este folosit pentru a desemna atât cărţile „apocrife” din perioada apostolică, neincluse în canonul biblic dar considerate folositoare sufleteşte, precum şi falsele cărţi scripturistice cunoscute sub numele grecesc de pseudoepigrapha, considerate eretice.

Cărţile „apocrife” ale perioadei apostolice

O serie de cărţi scrise în perioada apostolică, atribuite unor apostoli sau ucenici ai Mântuitorului sau chiar unor profeţi. Aceste scrieri din perioada creştină timpurie cuprind relatări despre viaţa şi învăţăturile Mântuitorului, învăţături cu privire la Natura divină, aspecte din viaţa şi învăţăturile apostolilor, elemente de pedagogie morală creştină. Frecvent, învăţătura cuprinsă în acestea este considerată în totalitate sau în mare parte ortodoxă, şi sunt considerate cărţi folositoare şi edificatoare, dar fără autoritate doctrinară echivalentă cu cea a canonului biblic. Sunt cunoscute sub numele de cărţi apocrife.

Pseudoepigrapha

La sfârşitul secolului I, au apărut mai multe scrieri despre copilăria, viaţa şi învăţăturile lui Hristos, despre viaţa Maicii Domnului şi activitatea apostolilor. Prezentate sub numele unor apostoli sau ucenici ai lui Hristos, acestea colportează o serie de legende şi relatări fanteziste despre viaţa Mântuitorului, Maicii Domnului şi apostolilor. Acestea erau aşa-numitele „cărţi apocrife” sau „false” (termenul grecesc de pseudoepigrapha traducându-se literal ca „false scrieri”).

Unele dintre acestea au rezultat din şi au contribuit la dezvoltarea în sânul Bisericii creştine timpurii a ereziei gnostice, care transforma creştinismul într-un fel de filosofie spiritualistă, dualistă şi marcată de pretenţia de elitism intelectual. Biserica creştină a trebuit să se confrunte cu problema învăţăturilor false răspândite cu ajutorul acestor cărţi în sânul comunităţii creştine. Mai mulţi Sfinţi au scris împotriva acestor scrieri şi a învăţăturilor lor greşite. În acelaşi timp, dat fiind că nu toţi creştinii aveau pregătirea intelectuală de a distinge greşelile cuprinse în aceste cărţi, Părinţii le recomandau creştinilor să evite cu totul citirea lor. Ecouri ale acestei probleme se regăsesc inclusiv în Pateric sau în alte scrieri cu caracter spiritual ale acestora.

Scrisori din cer

Epistolia Domnului nostru Iisus Hristos ce a trimis-o Dumnezeu din cer

Note

  1. Bartolomeu Valeriu Anania, „Introducere la cărțile necanonice”, în Biblia sau Sfânta Scriptură în traducerea lui Valeriu Anania, , Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2; Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda, Studiul Vechiului Testament. Manual pentru Facultățile Teologice, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4, pp. 328-329.
  2. V. comentariile lui Demetrios J. Constantelos, „The Apocryphal/Deuterocanonical Books: An Orthodox View”, in John R. Kohlenberger III (general editor), The Parallel Apocrypha, Oxford University Press, Oxford/New York, 1997, ISBN: 9780195284447, pp. xxvii-xxx.
  3. Petros Vassiliadis, „Canon and authority of Scripture”, in S. T. Kimbrough, Orthodox and Wesleyan Scriptural understanding and practice, St. Vladimir's Seminary Press, Crestwood, N.Y., 2005, ISBN 978-0-88141-301-4, p. 23 (a se vedea: aici.)

A se vedea şi

Traduceri

  • Apocalipsa lui Pavel, ed. bilingvă, traducere de Smaranda şi Cristian Bădiliţă, Polirom, Iaşi, 1999.
  • Trei Apocrife ale Vechiului Testament. Iosif şi Aseneth, Testamentul lui Iov, Testamentul lui Avraam, traducere şi îngrijire de Cristian Bădiliţă, Polirom, Iaşi, 2000.
  • Evanghelii apocrife, traducere, studiu introductiv, note şi prezentări de Cristian Badiliţă, ed. a IV-a revizuită, Polirom, Iaşi, 2007.

Surse

Legături externe