Modificări

Salt la: navigare, căutare

Apocrife

7.497 de octeți adăugați, 1 august 2019 05:21
m
Scrisori din cer: nu s-a mai lucrat de opt luni
'''Cărţile deuterocanonice/Apocrifele''' sunt de obicei colecţii de texte cu vocaţie [[Sfânta Scriptură|scripturistică]], dar rămase în afara [[Canon biblic|canonului biblic]]. Termenul de '''apocrife''' sunt cărţile din poate avea semnificaţii diferite, în funcţie de contextul scriptural în care este folosit (cu referire la [[Vechiul Testament|Vechiul]] sau la [[Noul Testament]] care sunt acceptate de Biserica Ortodoxă dar nu sunt acceptate ) şi de protestanţicel confesional (împrumutând semnificaţii diferite în context ortodox, catolic sau protestant).
Cuvântul deuterocanonic provine din cuvintele greceşti ==Apocrifele Vechiului Testament==<small>''deutero'' şi ''canona'' care înseamnă "al doilea A se vedea articolul principal: [[Canon (Biblie)|canonCărţile deuterocanonice]]." Cuvântul ''apocrif'' provine din cuvântul grecesc ἀπόκρυφα, care înseamnă "ascuns". Conform învăţăturilor bisericii acestea pot fi citite pentru edificarea personală dar nu au autoritate asupra [[doctrină|doctrinei]]. Ele sunt incluse în [[Biblie|Biblia]] ortodoxă pentru că erau incluse în [[Septuaginta]] care se folosea în vremea [[Mântuitor]]ului.</small>
==Cărţile '''apocrife==/deuterocanonice/bune de citit''' sunt cărţi ale Vechiului Testament acceptate de Biserica Ortodoxă ca parte integrantă a textului biblic, dar care nu sunt acceptate ca atare de protestanţi. Termenul de „deuterocanonice” provine din limba greacă, ''deutero'' +''canona'', însemnând "al doilea canon." Termenul de ''apocrife'' provine din grecescul ἀπόκρυφα, care înseamnă "ascuns, ocult". Formula cărţilor „bune de citit” traduce termenul grecesc ''anagignoskomena'', apelativul folosit în mod obişnuit în tradiţia greacă pentru a desemna aceste cărţi, care nu sunt însă numite „apocrife” în Biserica Ortodoxă.
În context vetero-testamentar, cărţile apocrife (numite uneori deuterocanonice) sunt cărţile considerate edificatoare, „bune de citit” (gr. ''anagignoskomena'') şi integrate ca atare în versiunile ortodoxe ale Vechiului Testament, dar cu un statut inferior faţă de cărţile aparţinând „primului canon” vetero-testamentar. Unii exegeţi ortodocşi le consideră neinspirate de Duhul Sfânt şi nu le consideră parte a canonului, în acest sens fiind numite şi „cărţi necanonice”<ref>Bartolomeu Valeriu Anania, „Introducere la cărțile necanonice”, în ''Biblia sau Sfânta Scriptură'' în traducerea lui Valeriu Anania, , Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2; Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda, ''Studiul Vechiului Testament. Manual pentru Facultățile Teologice'', Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4, pp. 328-329.</ref> ; alţii le consideră cărţi inspirate, dar cu vocaţie de pedagogie morală, nu ca surse doctrinare autorizate<ref>V. comentariile lui Demetrios J. Constantelos, „[http://intraweb.stockton.edu/eyos/arhu/content/docs/djc%20archive/The%20Apocryphal....pdf The Apocryphal/Deuterocanonical Books: An Orthodox View]”, in John R. Kohlenberger III (general editor), ''The Parallel Apocrypha'', Oxford University Press, Oxford/New York, 1997, ISBN: 9780195284447, pp. xxvii-xxx.</ref>; alţii, în sfârşit, ţinând seama şi de folosirea lor extensivă în cultul Bisericii, le consideră parte integrantă a canonului biblic, respingând, pentru ele, denumirea improprie de „apocrife”<ref>Petros Vassiliadis, „Canon and authority of Scripture”, in S. T. Kimbrough, ''Orthodox and Wesleyan Scriptural understanding and practice'', St. Vladimir's Seminary Press, Crestwood, N.Y., 2005, ISBN 978-0-88141-301-4, p. 23 (a se vedea: [http://books.google.com/books?id=q-vhwjamOioC&pg=PA23#v=onepage&q&f=false aici].)</ref>
 
===Cărţile „bune de citit”===
<small> Un tabel comparativ al cărţilor vetero-testamentare incluse în tradiţiile greacă, rusă şi română este propus în pagina Orthodoxwiki dedicată [[Sfânta_Scriptură#Canonul_Vechiului_Testament_.C3.AEn_Bibliile_Bisericilor_ortodoxe:_greac.C4.83.2C_rus.C4.83_.C8.99i_rom.C3.A2n.C4.83|Sfintei Scripturi]]. </small>
*[[I Ezdra]]
*Bucata Fragmentul din [[II Ezdra]] numită numit "[[Rugăciunea lui Manase]]"*[[Cartea lui Tobit|Tobit]]
*[[Iudita]]
*Bucăţi din [[Estera]]
**[[Istoria Susanei]]
**[[Istoria balaurului]]
*Psalm Psalmul 151
*[[I Macabei]]
*[[II Macabei]]
De asemenea, [[Psalmi]]i sunt numerotaţi şi împărţiţi diferit.
===Apocrifele în bisericile tradiţiile romano-catolică şi protestantă===În Biblia Ortodoxă, canonul Vechiului Testament cuprinde 49 de cărţi. Romano-Catolică catolicii acceptă doar şapte cărţi „deuterocanonice”, astfel că în Biblia catolică numărul cărţilor Vechiului Testament este de 46 (uneori numerotate ca 47). Întrucât protestanţii resping folosirea [[Septuaginta|Septuagintei]], textul biblic vetero-testamentar protestant include doar 39 de cărţi.  ===Adevăratele cărţi apocrife ale Vechiului Testament===Există însă şi cărţi cu vocaţie scripturală vetero-testamentară şi care nu sunt incluse de nici o Biserică în canonul Vechiului Testament, cuprinsul lor doctrinar nefiind considerat valid. Acestea sunt adevăratele „cărţi apocrife” ale Vechiului Testament. Este vorba de Înălţarea la cer a lui Moise, Urcarea la Cer a lui Isaia, Apocalipsa lui Ilie, Cartea lui Enoh, Testamentul celor Doisprezece Patriarhi şi o altă Carte a Macabeilor. Aceste cărţi au cunoscut totuşi o răspândire destul de mare, astfel că apar aluzii la ele inclusiv în textul [[Noul Testament|Noului Testament]]. ==Noul Testament==Dat fiind că majoritatea creştinilor recunosc aceleaşi 27 de cărţi ale Noului Testament, termenul de apocrife este folosit pentru a desemna atât cărţile „apocrife” din perioada apostolică, neincluse în canonul biblic dar considerate folositoare sufleteşte, precum şi falsele cărţi scripturistice cunoscute sub numele grecesc de ''pseudoepigrapha'', considerate eretice. ===Cărţile „apocrife” ale perioadei apostolice=== O serie de cărţi scrise în perioada apostolică, atribuite unor apostoli sau ucenici ai Mântuitorului sau chiar unor profeţi. Aceste scrieri din perioada creştină timpurie cuprind relatări despre viaţa şi învăţăturile Mântuitorului, învăţături cu privire la Natura divină, aspecte din viaţa şi protestante învăţăturile [[apostol]]ilor, elemente de pedagogie morală creştină. Frecvent, învăţătura cuprinsă în acestea este considerată în totalitate sau în mare parte ortodoxă, şi sunt considerate cărţi folositoare şi edificatoare, dar fără autoritate doctrinară echivalentă cu cea a canonului biblic. Sunt cunoscute sub numele de cărţi '''apocrife'''. ===''Pseudoepigrapha''===La sfârşitul secolului I, au apărut mai multe scrieri despre copilăria, viaţa şi învăţăturile lui Hristos, despre viaţa Maicii Domnului şi activitatea apostolilor. Prezentate sub numele unor apostoli sau ucenici ai lui Hristos, acestea colportează o serie de legende şi relatări fanteziste despre viaţa Mântuitorului, Maicii Domnului şi apostolilor. Acestea erau aşa-numitele „cărţi apocrife” sau „false” (termenul grecesc de ''pseudoepigrapha'' traducându-se literal ca „false scrieri”).  Unele dintre acestea au rezultat din şi au contribuit la dezvoltarea în sânul Bisericii creştine timpurii a ereziei [[gnosticism|gnostice]], care transforma creştinismul într-un fel de filosofie spiritualistă, dualistă şi marcată de pretenţia de elitism intelectual. Biserica creştină a trebuit să se confrunte cu problema învăţăturilor false răspândite cu ajutorul acestor cărţi în sânul comunităţii creştine. Mai mulţi Sfinţi au scris împotriva acestor scrieri şi a învăţăturilor lor greşite. În acelaşi timp, dat fiind că nu toţi creştinii aveau pregătirea intelectuală de a distinge greşelile cuprinse în aceste cărţi, Părinţii le recomandau creştinilor să evite cu totul citirea lor. Ecouri ale acestei probleme se regăsesc inclusiv în [[Patericul egiptean|Pateric]] sau în alte scrieri cu caracter [[spiritualitate|spiritual]] ale acestora.
O Biblie ===Scrisori din cer=== [[ortodoxEpistolia Domnului nostru Iisus Hristos ce a trimis-o Dumnezeu din cer]] ==Note==<references/> ==A se vedea şi==*[[Cărţile deuterocanonice]]ă care conţine apocrifele, Vecchiul *[[Vechiul Testament are 49 de cărţi. ]]*[[Romano-CatoliciNoul Testament]]i acceptă doar şapte cărţi deuterocanonoce ==Traduceri==*''Apocalipsa lui Pavel'', astfel încât Vechiul lor ed. bilingvă, traducere de Smaranda şi Cristian Bădiliţă, Polirom, Iaşi, 1999.*''Trei Apocrife ale Vechiului Testament conţine 46 . Iosif şi Aseneth, Testamentul lui Iov, Testamentul lui Avraam'', traducere şi îngrijire de Cristian Bădiliţă, Polirom, Iaşi, 2000.*''Evanghelii apocrife'', traducere, studiu introductiv, note şi prezentări de cărţiCristian Badiliţă, ed. a IV-a revizuită, Polirom, Iaşi, 2007. ==Surse==*[[:en:Apocrypha|OrthodoxWiki:Apocrypha]]*en: Wikipedia: [[Protestanţiw: Development of the Old Testament canon]]i nu acceptă deloc apocrifele astfel încât Vechiul lor , [[w: Development of the New Testament conţine doar 39 de cărţi. Toţi acceptăcanon]], însă [[w: Biblical apocrypha]], celelalte 27 de cărţi ale [[Noul w: New Testament|Noului apocrypha]], [[w: Antilegomena]]. ==Legături externe== *[http://www.stots.edu/article.php?id=48 The Old TestamentApocrypha]- St. Tikhon's Monastery*[http://www.goarch.org/en/ourfaith/articles/article9547.asp What are the Apocrypha and the Da Vinci Code Claims?](GOARCH)*[http://www.oca.org/OCIndex-TOC.asp?SID=2&book=Bible&section=The%20Bible The Orthodox Faith]
[[Categorie:Sfânta Scriptură]]
[[Categorie:Apocrife|*]][[el:Απόκρυφα]][[en:The Apocrypha/Deuterocanonical Books]]
14.991 de modificări

Meniu de navigare