După o serie de cărţi istorice şi didactice, în care se istoriseşte despre viaţa şi învăţătura Mântuitorului- [[evanghelie|evangheliile]]: despre răspândirea creştinismului în lume- [[Faptele Apostolilor]], despre organizarea [[Biserica|Bisericii]] şi interpretarea învăţăturii Domnului Hristos- epistolele, urmează o carte unde se vorbeşte de confruntarea Bisericii cu adversităţile lumii şi despre izbânda Sa finală. Despre aceste fapte vorbeşte Apocalipsa.

===Locul şi data===

===Autorul cărţii şi auntenticitatea ei===

Autorul cărţii este Apostolul Domnului Hristos, Ioan, fiul lui Zevedeu. Mărturii externe ne furnizează [[Sfânta Tradiţie|Tradiţia]] Bisericii chiar din primele veacuri. Astfel [[Papia]], ucenicul Sfântului Ioan şi episcop în Ierapole din Frigia cunoaşte apocalipsa şi întemeiază pe ea credinţa sa hiliastă. Îi recunosc autenticitatea [[Policarp al Smirnei]], Sfântul [[Iustin Martirul]], [[Teofil al Antiohiei|Teofil de Antiohia]], Sfântul [[Irineu de Sirmium]], [[Clement Alexandrinul]] şi [[Origen]]. [[Fragmentul Muratori]], [[Tertulian]] şi [[Ciprian al Cartaginei]] o atribuie tot sfântului Ioan. Autorul se numeşte , chiar de la începutul scrierii, cu numele de Ioan, robul lui Hristos (1.1,4,9 şi 22.8) înţelegându-se prin aceasta apostolul şi Evanghelistul Ioan. Se spune că a fost exilat în insula Patmos pentru zelul său religios şi că poseda harisma profeţiei (1.9-10). Are o deosebită autoritate şi este cunoscut Bisericilor din Asia, cărora le adresează scrierea şi prin ele întregii creştinătăţi. Toate acestea concordă cu cele ce le ştim despre apostolul Ioan.