Antonie de la Iezeru

Acest articol sau paragraf este o ciornă.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc pentru a-l transforma într-un articol adevărat.

Sfântul cuvios Antonie de la Iezeru-Vâlcea (sau Antonie de la Schitul Iezeru) a trăit la sfâşitul sec. al XVII-lea, începutul sec. al XVIII-lea. A fost monah la schitul Iezeru din Vâlcea, nevoindu-se multă vreme într-o peşteră din apropierea acestuia, în muntele Iezeru. Prăznuirea sa se face pe 23 noiembrie.

Viaţa

de introdus, după surse.

Proslăvirea

La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a recunoscut şi proclamat în mod solemn sfinţenia Cuviosului Antonie de la Iezeru-Vâlcea (actul sinodal din 20 iunie, proclamarea oficială a canonizării având loc la 21 iunie 1992). Este prăznuit în fiecare an la 23 noiembrie.

Imnografie

Tropar, glasul al 8-lea:

Cu curgerile lacrimilor tale, nerodirea pustiului o ai lucrat şi cu suspinurile tale cele din adânc, spre însutite osteneli o ai făcut roditoare. Şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Antonie, Părintele nostru; roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 8-lea:

Soare luminos pe tine Biserica te cunoaşte, care cu podoaba faptelor bune şi cu raza tămăduirilor pe toţi luminezi, a lui Hristos slugă. Pentru aceasta prăznuim prealăudată pomenirea ta şi cinstim nevoinţele tale, Preacuvioase Părinte Antonie.

Surse

• Cuviosul Antonie de la schitul Iezeru
• Sf. Antonie de la Iezer, Vieţile sfinţilor, 23 noiembrie.
• Sinaxar 23 noiembrie, Sf. Cuv. Antonie de la Iezeru

Legături externe

• Acatistul Sf. Antonie de la Iezeru
• Sf. Cuv. Antonie de la Iezeru - viaţa, acatistul, Sf. Moaşte, multimedia.