Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
m
fără descrierea modificării
|biserici=
|site=
|}}Sfântul [[cuvios]] '''Antonie de la Iezeru-Vâlcea''' (sau '''Antonie de la Schitul Iezeru''') a trăit la sfârșitul sec. secolului al XVII-lea, începutul sec. secolului al XVIII-lea. A fost [[monah]] la [[schit]]ul Iezeru din Vâlcea, nevoindu-se multă vreme într-o peșteră din apropierea acestuia, în muntele Iezeru. [[PrăznuirePraznic|Prăznuirea]]a sa se face pe [[23 noiembrie]].
==Viața==
Pentru înfrânarea trupului purta un brâu din lanțuri de fier împrejurul său, iar hrana sa o lua abia la al nouălea ceas și atunci numai pâine uscată și apă dar și acelea cu măsură. Vin și băutură amețitoare nu a gustat niciodată. Pe pat nu dormea, ci numai sta, pentru osteneală, rezemat de niște pietre. Lacrimile nu-i lipseau din ochi tot timpul la rugăciune.
Cu harul lui Dumnezeu, Cuviosul cunoscând că trecerea din lumea aceasta îi este aproape, a chemat pe ucenicul său Nicolae, cu patruzeci de zile mai înainte și i-a spus în taină: "Sfârșitul „Sfârșitul mi s-a apropiat. După ieșirea sufletului, să te nevoiești să pui trupul meu în gropnița pe care eu am săpat-o aici în piatră"piatră”.
După patruzeci de zile, îmbolnăvindu-se Cuviosul, vorbind în pace cuvinte de învățătură pentru suflet, a adormit în întru Domnul.
==Proslăvirea==
La [[20 iunie]] 1992, [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]] a recunoscut și proclamat în mod solemn sfințenia Cuviosului Antonie de la Iezeru-Vâlcea (actul sinodal din 20 iunie, proclamarea oficială a canonizării având loc la 21 iunie 1992). Este [[PrăznuirePraznic|prăznuit]] în fiecare an la [[23 noiembrie]].
==Imnografie==
[[Categorie:Sfinți români]]
[[Categorie:Cuvioși]]
