Modificări

Salt la: navigare, căutare

Antonie de la Iezeru

Nicio modificare în dimensiune, 23 noiembrie 2014 05:09
m
diacritice noi (cu virgulă)
[[ImageImagine:23-11-antonie-iezeru-valcea.jpg|right|Cuv. Antonie de la Iezeru - Vâlcea]]Sfântul [[cuvios]] '''Antonie de la Iezeru-Vâlcea''' (sau '''Antonie de la Schitul Iezeru''') a trăit la sfârşitul sfârșitul sec. al XVII-lea, începutul sec. al XVIII-lea. A fost [[monah]] la [[schit]]ul Iezeru din Vâlcea, nevoindu-se multă vreme într-o peşteră peșteră din apropierea acestuia, în muntele Iezeru. [[Prăznuire]]a sa se face pe [[23 noiembrie]].
==ViaţaViața==
Acest<ref>După: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie23.htm</ref> fericit părinte Antonie era de neam român şi și a trăit pe vremea binecredinciosului voievod [[Matei Basarab]] şi și a voievodului martir Sfântul [[Constantin Brâncoveanu]]. A crescut în dreapta credinţă credință mergând de mic la Sfânta Biserică, unde îşi își găsea desfătarea sufletească. Înaintând cu vârsta, a ajuns preot, spre slava lui [[Dumnezeu]] şi și bucuria duhovnicească a părinţilor părinților săi.
Lăsând desfătarea lumii acesteia, a îmbrăţişat viaţa îmbrățișat viața monahicească în prea frumoasa pustie de la Schitul Iezeru, în ţinutul ținutul Vâlcii.
Aici, Cuviosul Antonie s-a arătat dintru început foarte sârguincios la toată osteneala şi și asprimea vieţii mănăstireştivieții mănăstirești. Atât de mare era nevoinţa nevoința sa, încât celorlalţi vieţuitori celorlalți viețuitori din chinovie li se părea că fericitul Antonie ar fi în trup duhovnicesc.
Dorind să sporească nevoinţele nevoințele sale, cu blagoslovenia [[egumen]]ului mănăstirii a mers la episcopul locului, Ilarion, să-i ceară binecuvântarea să plece în sfântul munte Athos. Episcopul cunoscându-l că este monah îmbunătăţit şi îmbunătățit și poate fi de folos multora, aici, a stăruit ca el să rămână în ţarățară. Deci, întorcându-se Cuviosul la Schitul Iezeru şi și văzând că Biserica se ruinează, s-a umplut de râvnă şiși, cu ajutorul lui Dumnezeu, al episcopului Ilarion şi și cu agoniseala lui a reînnoit sfântul locaşlocaș.
După multe nevoinţenevoințe, Cuviosul Antonie s-a aprins de dorul pustniciei, pentru care fapt, cu binecuvântarea egumenului său a ieşit ieșit din schit şi și cercetând mai îndeaproape pustia, a găsit o peşteră peșteră mică într-o stâncă. Acolo, singur a săpat o bisericuţă bisericuță în care s-a rugat neîncetat ziua şi și noaptea. Urâtorul de oameni, diavolul însă, i-a adus multe ispite şi și supărări, dar pe toate le-a biruit cu darul lui Dumnezeu, cu rugăciunea şi și neîncetata lucrare. Cine poate să spună privegherile Cuviosului de toată noaptea, privegherile şi și plecăciunile genunchilor săi?
Cuviosul Antonie era mic de stat şi și gârbov de bătrâneţebătrânețe, părul capului era scurt, barba deasă, scurtă şi și destul de albă, vesel la căutătură, obrazul frumos, puţin puțin iute din fire şi și lesne iertător. Îmbrăcămintea să era simplă şi și numai cele de trebuinţă trebuință purta.
Pentru înfrânarea trupului purta un brâu din lanţuri lanțuri de fier împrejurul său, iar hrana sa o lua abia la al nouălea ceas şi și atunci numai pâine uscată şi și apă dar şi și acelea cu măsură. Vin şi și băutură ameţitoare amețitoare nu a gustat niciodată. Pe pat nu dormea, ci numai sta, pentru osteneală, rezemat de nişte niște pietre. Lacrimile nu-i lipseau din ochi tot timpul la rugăciune.
Cu harul lui Dumnezeu, Cuviosul cunoscând că trecerea din lumea aceasta îi este aproape, a chemat pe ucenicul său Nicolae, cu patruzeci de zile mai înainte şi și i-a spus în taină: "Sfârşitul Sfârșitul mi s-a apropiat. După ieşirea ieșirea sufletului, să te nevoieşti nevoiești să pui trupul meu în gropniţa gropnița pe care eu am săpat-o aici în piatră".
După patruzeci de zile, îmbolnăvindu-se Cuviosul, vorbind în pace cuvinte de învăţătură învățătură pentru suflet, a adormit în Domnul.
==Proslăvirea==
La [[20 iunie]] 1992, [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]] a recunoscut şi și proclamat în mod solemn sfinţenia sfințenia Cuviosului Antonie de la Iezeru-Vâlcea (actul sinodal din 20 iunie, proclamarea oficială a canonizării având loc la 21 iunie 1992). Este [[Prăznuire|prăznuit]] în fiecare an la [[23 noiembrie]].
==Imnografie==
[[Tropar]], [[glas]]ul al 8-lea:
:Cu curgerile lacrimilor tale, nerodirea pustiului o ai lucrat şi și cu suspinurile tale cele din adânc, spre însutite osteneli o ai făcut roditoare. Şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Antonie, Părintele nostru; roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
[[Condac]], glasul al 8-lea:
:Soare luminos pe tine Biserica te cunoaştecunoaște, care cu podoaba faptelor bune şi și cu raza tămăduirilor pe toţi toți luminezi, a lui Hristos slugă. Pentru aceasta prăznuim prealăudată pomenirea ta şi și cinstim nevoinţele nevoințele tale, Preacuvioase Părinte Antonie. <ref>Variantă în limbă mai arhaică a condacului: „Soare luminos Biserica te cunoaște, carele cu podoaba săvârșirilor celor bune și cu razele tămăduirilor pre toți luminezi, robule al lui Hristos ; pentru aceasta, prăznuim prealăudată pomenirea ta, și cinstim nevoințele tale, cuvioase părinte Antonie.”</ref> ==Note==<references/>
==Surse==
*[http://paginiortodoxe.tripod.com/vsnov/11-23-sf_antonie_de_la_iezeru_vilcea.html Sf. Antonie de la Iezer], ''Vieţile sfinţilorViețile sfinților'', 23 noiembrie.
*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie23.htm Sinaxar 23 noiembrie, Sf. Cuv. Antonie de la Iezeru]
*[http://ortodoxia.md/rugaciuni-si-acatiste/28-acatiste-inchinate-sfintilor-si-sfintelor/1366-acatistul-sfantului-antonie-de-la-iezeru-valcea-23-noiembrie Acatistul Sf. Antonie de la Iezeru]
*[http://sfintiromani.ro/ro/pagina/136/noiembrie_antonie_de_la_iezer.html Sf. Cuv. Antonie de la Iezeru] - viaţaviața, acatistul, Sf. MoaşteMoaște, multimedia. ==Note==<references />
[[Categorie:Sfinți români]]
14.991 de modificări

Meniu de navigare