Antonie de la Iezeru: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Note)
m (diacritice noi (cu virgulă))
Linia 1: Linia 1:
[[Image:23-11-antonie-iezeru-valcea.jpg|right|Cuv. Antonie de la Iezeru - Vâlcea]]Sfântul [[cuvios]] '''Antonie de la Iezeru-Vâlcea''' (sau '''Antonie de la Schitul Iezeru''') a trăit la sfârşitul sec. al XVII-lea, începutul sec. al XVIII-lea. A fost [[monah]] la [[schit]]ul Iezeru din Vâlcea, nevoindu-se multă vreme într-o peşteră din apropierea acestuia, în muntele Iezeru. [[Prăznuire]]a sa se face pe [[23 noiembrie]].
+
[[Imagine:23-11-antonie-iezeru-valcea.jpg|right|Cuv. Antonie de la Iezeru - Vâlcea]]Sfântul [[cuvios]] '''Antonie de la Iezeru-Vâlcea''' (sau '''Antonie de la Schitul Iezeru''') a trăit la sfârșitul sec. al XVII-lea, începutul sec. al XVIII-lea. A fost [[monah]] la [[schit]]ul Iezeru din Vâlcea, nevoindu-se multă vreme într-o peșteră din apropierea acestuia, în muntele Iezeru. [[Prăznuire]]a sa se face pe [[23 noiembrie]].
  
==Viaţa==
+
==Viața==
  
Acest<ref>După: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie23.htm</ref> fericit părinte Antonie era de neam român şi a trăit pe vremea binecredinciosului voievod [[Matei Basarab]] şi a voievodului martir Sfântul [[Constantin Brâncoveanu]]. A crescut în dreapta credinţă mergând de mic la Sfânta Biserică, unde îşi găsea desfătarea sufletească. Înaintând cu vârsta, a ajuns preot, spre slava lui [[Dumnezeu]] şi bucuria duhovnicească a părinţilor săi.
+
Acest<ref>După: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie23.htm</ref> fericit părinte Antonie era de neam român și a trăit pe vremea binecredinciosului voievod [[Matei Basarab]] și a voievodului martir Sfântul [[Constantin Brâncoveanu]]. A crescut în dreapta credință mergând de mic la Sfânta Biserică, unde își găsea desfătarea sufletească. Înaintând cu vârsta, a ajuns preot, spre slava lui [[Dumnezeu]] și bucuria duhovnicească a părinților săi.
  
Lăsând desfătarea lumii acesteia, a îmbrăţişat viaţa monahicească în prea frumoasa pustie de la Schitul Iezeru, în ţinutul Vâlcii.
+
Lăsând desfătarea lumii acesteia, a îmbrățișat viața monahicească în prea frumoasa pustie de la Schitul Iezeru, în ținutul Vâlcii.
  
Aici, Cuviosul Antonie s-a arătat dintru început foarte sârguincios la toată osteneala şi asprimea vieţii mănăstireşti. Atât de mare era nevoinţa sa, încât celorlalţi vieţuitori din chinovie li se părea că fericitul Antonie ar fi în trup duhovnicesc.
+
Aici, Cuviosul Antonie s-a arătat dintru început foarte sârguincios la toată osteneala și asprimea vieții mănăstirești. Atât de mare era nevoința sa, încât celorlalți viețuitori din chinovie li se părea că fericitul Antonie ar fi în trup duhovnicesc.
  
Dorind să sporească nevoinţele sale, cu blagoslovenia [[egumen]]ului mănăstirii a mers la episcopul locului, Ilarion, să-i ceară binecuvântarea să plece în sfântul munte Athos. Episcopul cunoscându-l că este monah îmbunătăţit şi poate fi de folos multora, aici, a stăruit ca el să rămână în ţară. Deci, întorcându-se Cuviosul la Schitul Iezeru şi văzând că Biserica se ruinează, s-a umplut de râvnă şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, al episcopului Ilarion şi cu agoniseala lui a reînnoit sfântul locaş.
+
Dorind să sporească nevoințele sale, cu blagoslovenia [[egumen]]ului mănăstirii a mers la episcopul locului, Ilarion, să-i ceară binecuvântarea să plece în sfântul munte Athos. Episcopul cunoscându-l că este monah îmbunătățit și poate fi de folos multora, aici, a stăruit ca el să rămână în țară. Deci, întorcându-se Cuviosul la Schitul Iezeru și văzând că Biserica se ruinează, s-a umplut de râvnă și, cu ajutorul lui Dumnezeu, al episcopului Ilarion și cu agoniseala lui a reînnoit sfântul locaș.
  
După multe nevoinţe, Cuviosul Antonie s-a aprins de dorul pustniciei, pentru care fapt, cu binecuvântarea egumenului său a ieşit din schit şi cercetând mai îndeaproape pustia, a găsit o peşteră mică într-o stâncă. Acolo, singur a săpat o bisericuţă în care s-a rugat neîncetat ziua şi noaptea. Urâtorul de oameni, diavolul însă, i-a adus multe ispite şi supărări, dar pe toate le-a biruit cu darul lui Dumnezeu, cu rugăciunea şi neîncetata lucrare. Cine poate să spună privegherile Cuviosului de toată noaptea, privegherile şi plecăciunile genunchilor săi?
+
După multe nevoințe, Cuviosul Antonie s-a aprins de dorul pustniciei, pentru care fapt, cu binecuvântarea egumenului său a ieșit din schit și cercetând mai îndeaproape pustia, a găsit o peșteră mică într-o stâncă. Acolo, singur a săpat o bisericuță în care s-a rugat neîncetat ziua și noaptea. Urâtorul de oameni, diavolul însă, i-a adus multe ispite și supărări, dar pe toate le-a biruit cu darul lui Dumnezeu, cu rugăciunea și neîncetata lucrare. Cine poate să spună privegherile Cuviosului de toată noaptea, privegherile și plecăciunile genunchilor săi?
  
Cuviosul Antonie era mic de stat şi gârbov de bătrâneţe, părul capului era scurt, barba deasă, scurtă şi destul de albă, vesel la căutătură, obrazul frumos, puţin iute din fire şi lesne iertător. Îmbrăcămintea să era simplă şi numai cele de trebuinţă purta.
+
Cuviosul Antonie era mic de stat și gârbov de bătrânețe, părul capului era scurt, barba deasă, scurtă și destul de albă, vesel la căutătură, obrazul frumos, puțin iute din fire și lesne iertător. Îmbrăcămintea să era simplă și numai cele de trebuință purta.
  
Pentru înfrânarea trupului purta un brâu din lanţuri de fier împrejurul său, iar hrana sa o lua abia la al nouălea ceas şi atunci numai pâine uscată şi apă dar şi acelea cu măsură. Vin şi băutură ameţitoare nu a gustat niciodată. Pe pat nu dormea, ci numai sta, pentru osteneală, rezemat de nişte pietre. Lacrimile nu-i lipseau din ochi tot timpul la rugăciune.
+
Pentru înfrânarea trupului purta un brâu din lanțuri de fier împrejurul său, iar hrana sa o lua abia la al nouălea ceas și atunci numai pâine uscată și apă dar și acelea cu măsură. Vin și băutură amețitoare nu a gustat niciodată. Pe pat nu dormea, ci numai sta, pentru osteneală, rezemat de niște pietre. Lacrimile nu-i lipseau din ochi tot timpul la rugăciune.
  
Cu harul lui Dumnezeu, Cuviosul cunoscând că trecerea din lumea aceasta îi este aproape, a chemat pe ucenicul său Nicolae, cu patruzeci de zile mai înainte şi i-a spus în taină: "Sfârşitul mi s-a apropiat. După ieşirea sufletului, să te nevoieşti să pui trupul meu în gropniţa pe care eu am săpat-o aici în piatră".
+
Cu harul lui Dumnezeu, Cuviosul cunoscând că trecerea din lumea aceasta îi este aproape, a chemat pe ucenicul său Nicolae, cu patruzeci de zile mai înainte și i-a spus în taină: "Sfârșitul mi s-a apropiat. După ieșirea sufletului, să te nevoiești să pui trupul meu în gropnița pe care eu am săpat-o aici în piatră".
  
După patruzeci de zile, îmbolnăvindu-se Cuviosul, vorbind în pace cuvinte de învăţătură pentru suflet, a adormit în Domnul.
+
După patruzeci de zile, îmbolnăvindu-se Cuviosul, vorbind în pace cuvinte de învățătură pentru suflet, a adormit în Domnul.
 
   
 
   
 
==Proslăvirea==
 
==Proslăvirea==
  
La [[20 iunie]] 1992, [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]] a recunoscut şi proclamat în mod solemn sfinţenia Cuviosului Antonie de la Iezeru-Vâlcea (actul sinodal din 20 iunie, proclamarea oficială a canonizării având loc la 21 iunie 1992). Este [[Prăznuire|prăznuit]] în fiecare an la [[23 noiembrie]].
+
La [[20 iunie]] 1992, [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]] a recunoscut și proclamat în mod solemn sfințenia Cuviosului Antonie de la Iezeru-Vâlcea (actul sinodal din 20 iunie, proclamarea oficială a canonizării având loc la 21 iunie 1992). Este [[Prăznuire|prăznuit]] în fiecare an la [[23 noiembrie]].
  
 
==Imnografie==
 
==Imnografie==
Linia 29: Linia 29:
 
[[Tropar]], [[glas]]ul al 8-lea:
 
[[Tropar]], [[glas]]ul al 8-lea:
 
   
 
   
:Cu curgerile lacrimilor tale, nerodirea pustiului o ai lucrat şi cu suspinurile tale cele din adânc, spre însutite osteneli o ai făcut roditoare. Şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Antonie, Părintele nostru; roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
+
:Cu curgerile lacrimilor tale, nerodirea pustiului o ai lucrat și cu suspinurile tale cele din adânc, spre însutite osteneli o ai făcut roditoare. Şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Antonie, Părintele nostru; roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
  
 
[[Condac]], glasul al 8-lea:
 
[[Condac]], glasul al 8-lea:
  
:Soare luminos pe tine Biserica te cunoaşte, care cu podoaba faptelor bune şi cu raza tămăduirilor pe toţi luminezi, a lui Hristos slugă. Pentru aceasta prăznuim prealăudată pomenirea ta şi cinstim nevoinţele tale, Preacuvioase Părinte Antonie. <ref>Variantă în limbă mai arhaică a condacului: „Soare luminos Biserica te cunoaște, carele cu podoaba săvârșirilor celor bune și cu razele tămăduirilor pre toți luminezi, robule al lui Hristos ; pentru aceasta, prăznuim prealăudată pomenirea ta, și cinstim nevoințele tale, cuvioase părinte Antonie.”</ref>
+
:Soare luminos pe tine Biserica te cunoaște, care cu podoaba faptelor bune și cu raza tămăduirilor pe toți luminezi, a lui Hristos slugă. Pentru aceasta prăznuim prealăudată pomenirea ta și cinstim nevoințele tale, Preacuvioase Părinte Antonie. <ref>Variantă în limbă mai arhaică a condacului: „Soare luminos Biserica te cunoaște, carele cu podoaba săvârșirilor celor bune și cu razele tămăduirilor pre toți luminezi, robule al lui Hristos; pentru aceasta, prăznuim prealăudată pomenirea ta, și cinstim nevoințele tale, cuvioase părinte Antonie.”</ref>
 +
 
 +
==Note==
 +
<references/>
  
 
==Surse==
 
==Surse==
*[http://paginiortodoxe.tripod.com/vsnov/11-23-sf_antonie_de_la_iezeru_vilcea.html Sf. Antonie de la Iezer], ''Vieţile sfinţilor'', 23 noiembrie.
+
*[http://paginiortodoxe.tripod.com/vsnov/11-23-sf_antonie_de_la_iezeru_vilcea.html Sf. Antonie de la Iezer], ''Viețile sfinților'', 23 noiembrie.
 
*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie23.htm Sinaxar 23 noiembrie, Sf. Cuv. Antonie de la Iezeru]
 
*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie23.htm Sinaxar 23 noiembrie, Sf. Cuv. Antonie de la Iezeru]
  
Linia 42: Linia 45:
  
 
*[http://ortodoxia.md/rugaciuni-si-acatiste/28-acatiste-inchinate-sfintilor-si-sfintelor/1366-acatistul-sfantului-antonie-de-la-iezeru-valcea-23-noiembrie Acatistul Sf. Antonie de la Iezeru]
 
*[http://ortodoxia.md/rugaciuni-si-acatiste/28-acatiste-inchinate-sfintilor-si-sfintelor/1366-acatistul-sfantului-antonie-de-la-iezeru-valcea-23-noiembrie Acatistul Sf. Antonie de la Iezeru]
*[http://sfintiromani.ro/ro/pagina/136/noiembrie_antonie_de_la_iezer.html Sf. Cuv. Antonie de la Iezeru] - viaţa, acatistul, Sf. Moaşte, multimedia.
+
*[http://sfintiromani.ro/ro/pagina/136/noiembrie_antonie_de_la_iezer.html Sf. Cuv. Antonie de la Iezeru] - viața, acatistul, Sf. Moaște, multimedia.
 
 
==Note==
 
<references />
 
  
 
[[Categorie:Sfinți români]]
 
[[Categorie:Sfinți români]]

Versiunea de la data 23 noiembrie 2014 05:09

Cuv. Antonie de la Iezeru - Vâlcea
Sfântul cuvios Antonie de la Iezeru-Vâlcea (sau Antonie de la Schitul Iezeru) a trăit la sfârșitul sec. al XVII-lea, începutul sec. al XVIII-lea. A fost monah la schitul Iezeru din Vâlcea, nevoindu-se multă vreme într-o peșteră din apropierea acestuia, în muntele Iezeru. Prăznuirea sa se face pe 23 noiembrie.

Viața

Acest[1] fericit părinte Antonie era de neam român și a trăit pe vremea binecredinciosului voievod Matei Basarab și a voievodului martir Sfântul Constantin Brâncoveanu. A crescut în dreapta credință mergând de mic la Sfânta Biserică, unde își găsea desfătarea sufletească. Înaintând cu vârsta, a ajuns preot, spre slava lui Dumnezeu și bucuria duhovnicească a părinților săi.

Lăsând desfătarea lumii acesteia, a îmbrățișat viața monahicească în prea frumoasa pustie de la Schitul Iezeru, în ținutul Vâlcii.

Aici, Cuviosul Antonie s-a arătat dintru început foarte sârguincios la toată osteneala și asprimea vieții mănăstirești. Atât de mare era nevoința sa, încât celorlalți viețuitori din chinovie li se părea că fericitul Antonie ar fi în trup duhovnicesc.

Dorind să sporească nevoințele sale, cu blagoslovenia egumenului mănăstirii a mers la episcopul locului, Ilarion, să-i ceară binecuvântarea să plece în sfântul munte Athos. Episcopul cunoscându-l că este monah îmbunătățit și poate fi de folos multora, aici, a stăruit ca el să rămână în țară. Deci, întorcându-se Cuviosul la Schitul Iezeru și văzând că Biserica se ruinează, s-a umplut de râvnă și, cu ajutorul lui Dumnezeu, al episcopului Ilarion și cu agoniseala lui a reînnoit sfântul locaș.

După multe nevoințe, Cuviosul Antonie s-a aprins de dorul pustniciei, pentru care fapt, cu binecuvântarea egumenului său a ieșit din schit și cercetând mai îndeaproape pustia, a găsit o peșteră mică într-o stâncă. Acolo, singur a săpat o bisericuță în care s-a rugat neîncetat ziua și noaptea. Urâtorul de oameni, diavolul însă, i-a adus multe ispite și supărări, dar pe toate le-a biruit cu darul lui Dumnezeu, cu rugăciunea și neîncetata lucrare. Cine poate să spună privegherile Cuviosului de toată noaptea, privegherile și plecăciunile genunchilor săi?

Cuviosul Antonie era mic de stat și gârbov de bătrânețe, părul capului era scurt, barba deasă, scurtă și destul de albă, vesel la căutătură, obrazul frumos, puțin iute din fire și lesne iertător. Îmbrăcămintea să era simplă și numai cele de trebuință purta.

Pentru înfrânarea trupului purta un brâu din lanțuri de fier împrejurul său, iar hrana sa o lua abia la al nouălea ceas și atunci numai pâine uscată și apă dar și acelea cu măsură. Vin și băutură amețitoare nu a gustat niciodată. Pe pat nu dormea, ci numai sta, pentru osteneală, rezemat de niște pietre. Lacrimile nu-i lipseau din ochi tot timpul la rugăciune.

Cu harul lui Dumnezeu, Cuviosul cunoscând că trecerea din lumea aceasta îi este aproape, a chemat pe ucenicul său Nicolae, cu patruzeci de zile mai înainte și i-a spus în taină: "Sfârșitul mi s-a apropiat. După ieșirea sufletului, să te nevoiești să pui trupul meu în gropnița pe care eu am săpat-o aici în piatră".

După patruzeci de zile, îmbolnăvindu-se Cuviosul, vorbind în pace cuvinte de învățătură pentru suflet, a adormit în Domnul.

Proslăvirea

La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a recunoscut și proclamat în mod solemn sfințenia Cuviosului Antonie de la Iezeru-Vâlcea (actul sinodal din 20 iunie, proclamarea oficială a canonizării având loc la 21 iunie 1992). Este prăznuit în fiecare an la 23 noiembrie.

Imnografie

Tropar, glasul al 8-lea:

Cu curgerile lacrimilor tale, nerodirea pustiului o ai lucrat și cu suspinurile tale cele din adânc, spre însutite osteneli o ai făcut roditoare. Şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Antonie, Părintele nostru; roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 8-lea:

Soare luminos pe tine Biserica te cunoaște, care cu podoaba faptelor bune și cu raza tămăduirilor pe toți luminezi, a lui Hristos slugă. Pentru aceasta prăznuim prealăudată pomenirea ta și cinstim nevoințele tale, Preacuvioase Părinte Antonie. [2]

Note

  1. După: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie23.htm
  2. Variantă în limbă mai arhaică a condacului: „Soare luminos Biserica te cunoaște, carele cu podoaba săvârșirilor celor bune și cu razele tămăduirilor pre toți luminezi, robule al lui Hristos; pentru aceasta, prăznuim prealăudată pomenirea ta, și cinstim nevoințele tale, cuvioase părinte Antonie.”

Surse

Legături externe