Antonie cel Mare

Sf. Antonie cel Mare

Sfântul Antonie cel Mare (250-256), "părintele monahilor", este poate cel mai popular ascet şi socotit a fi începătorul vieţii călugăreşti. Este considerat de tradiţia monastică drep întemeietor al monahismului.

Prăznuirea lui se face la data de 17 ianuarie de către toate tradiţiile creştine.

Viaţa

Antonie s-a născut pe la 250 în Egiptul de Mijloc, dintr-o familie creştină, în care a învăţat să practice credinţa, mergând des la biserică. La moartea părinţilor, a vândut moştenirea ce-i revenea, a împărţit banii săracilor şi a început să practice asceza nu departe de casa părintească, depărtându-se progresiv de aceasta, până ce la vârsta de 35 de ani s-a aşezat într-o fortăreaţă situată pe malul drept al Nilului, pe "muntele dinafară", la Pispir, unde s-a nevoit 20 de ani. Aici a atras mulţi vieţuitori, formând mari colonii ascetice, dintre care cele mai vestite erau cele din Nitria şi Schitul (Sketis).

A murit la 356, în vârstă de 105 ani, pe muntele Kolzim, aproape de Marea Roşie.

Surse

• Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. III, EIBM, Bucureşti, 1988, p. 357.
• Mineiul pe luna Ianuarie