Modificări

Sfântul '''Antonie cel Mare''' (250251-356), "părintele monahilor", este poate cel mai popular [[ascet]] şi socotit a fi începătorul vieţii [[călugăr]]eşti. Este considerat de tradiţia monastică drep întemeietor al [[monahism]]ului, împreună cu [[Pahomie cel Mare]].

Viaţa lui a fost povestită de sfântul [[Atanasie cel Mare]] (298-373), [[arhiepiscop]] de [[Alexandria]] (Egipt), într-o carte rămasă clasică în genul ei (biografia unui călugăr vestit), ''Vita Antonii'' - ''Viaţa lui Antonie''<ref>referinţa ediţiei româneşti</ref> -, scrisă la puţină vreme după moartea lui Antonie (+356), între anii 357 şi 359<ref>autori despre data scrierii cărţii</ref>. Vestitul părinte al monahismului s-a născut pe la 250 în Egiptul satul Coma din [[Egipt]]ul de Mijloc, dintr-o familie creştinăîn anul 251 ca fiul unor ţărani [[creştin]]i înstăriţi, în care a învăţat să practice credinţa, mergând des la biserică. La După moartea părinţilorsăi - Antonie avea pe atunci vârsta de 20 de ani -, întrebându-se care este calea lui în viaţă, a vândut moştenirea auzit în biserică cuvântul [[Evanghelie]]i, care zice: "De voieşti să fii desăvârşit, mergi, vinde avuţiile tale şi venind urmează Mie" ([[Matei]] 19, 21). Antonie primit acest cuvânt ca şi cum îi era adresat lui direct şi după ceşi-i revenea, a împărţit banii săracilor averea la săraci şi a dat pe sora lui în grija unei comunităţi de fecioare, s-a retras în singurătate. A vieţuit la început să practice asceza nu departe de casa părinteascăîntr-o colibă la marginea satului natal, sub ascultarea unui alt ascet din regiune, mai vârstnic şi mai experimentat, depărtânduiar apoi într-se progresiv de aceastaun mormânt idolesc părăsit. În 286, până ce la vârsta de 35 de ani s-a aşezat , se aşează într-o fortăreaţă părăsită situată pe malul drept al Nilului, pe la marginea deşertului, "muntele dinafară", la [[în locul numit Pispir]], unde s-a nevoit rămâne timp de 20 de ani, până în 306, când ucenicii lui îl obligă să părăsească acest loc de asceză, în urma atacurile diabolice ce l-au lăsat mai-mort. Aici a atras mulţi vieţuitori, formând mari În acest moment devine părintele spiritual al multor călugări din diferitele "colonii asceticemonastice" din deşerturile Egiptului, dintre care cele mai vestite erau cele din [[Nitria]] şi Schitul (Sketis). Către anul 310 întreprinde o călătorie la [[Alexandria]], căutând să îmbărbăteze pe [[martir]]ii [[creştin]]i prigoniţi de stăpânirea romană în timpul persecuţiei lui [[Maximin]].

A murit În anul 312 se instalează deşertul adânc, pe muntele Kolzim (sau Kolzum / Qolzum, nu departe de malul Mării Roşii, unde se găseşte azi mănăstirea care-i poartă numele). Aici trăieşte până la moartea sa (356) împreună cu doi ucenici, în vârstă de 105 aninepărăsind locul decât pentru a-şi vizita discipolii sau pentru a face o a doua călătorie la Alexandria, spre a-l susţine pe muntele KolzimAtanasie, aproape persecutat de Marea Roşiepartidul pro-arian.