Modificări

{{Articol de calitate}}{{Sfinti|nume=Sf. Antonie cel Mare|Imagine=[[ImageImagine:Anthony the Great.jpg|right280 px|frame|Sf. ''Icoana Sfântului Antonie cel Mare'']]|nastere= 251|adormire= 356|tip= [[cuvios]], [[monah]]|localizare= Egipt, Imperiul Roman|etnie=|calendar= [[17 ianuarie]]|biserici= |canonizare=|recunoastere= pan-ortodoxă|site=}}Sfântul '''Antonie cel Mare''' (251-356), "părintele monahilor"„părintele monahilor”, este poate cel mai popular [[asceza|ascet]] şi și socotit a fi începătorul vieţii vieții [[călugăr]]eştiești. Este considerat de tradiţia tradiția monastică drep drept întemeietor al [[monahism]]ului, împreună cu Sfântul [[Pahomie cel Mare]].<br>[[Praznic|Prăznuirea]] lui se face la data de [[17 ianuarie]] în toate tradițiile creștine.

*în limba română mai este numit şi și '''Marele Antonie''' (mai ales în vechea literatură religioasă) sau '''Antonie Egipteanul'''; uneori este numit, mai ales în tradiţia tradiția catolică, "Sfântul Anton", ceea ce pentru unii a dus la confuzia lui Antonie cel Mare cu [[Anton de Padova]]

*în limba franceză este numit ''Antoine le Grand'' ou sau ''Antoine d'Égypte''

==ViaţaViața==Viaţa lui a fost povestită de sfântul [[Atanasie al Alexandriei|Atanasie cel Mare]] (298-373), [[arhiepiscop]] de [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]] (Egipt), într-o carte rămasă clasică în genul ei (biografia unui călugăr vestit), ''Vita Antonii'' - ''Viaţa lui Antonie''<ref>Ediţii româneşti: Atanasie cel Mare, ''Viaţa cuviosului părintelui nostru Antonie'', traducere de Pr. Dumitru Fecioru în colecţia PSB (Părinţi şi scriitori bisericeşti) 16, E.I.B.M., Bucureşti, 1988 ; Sfântul Atanasie cel Mare, ''Viaţa sfântului Antonie cel Mare urmată de cele mai frumoase predici'', traducere şi studiu introductiv de Ştefan Bezdechi, Ed. Anastasia, Bucureşti, 2000</ref> -, scrisă la puţină vreme după moartea lui Antonie (+356), între anii 357 şi 359<ref>autori despre data scrierii cărţii</ref>.

Vestitul părinte al Viața lui Antonie a fost povestită de sfântul [[monahismAtanasie al Alexandriei|Atanasie cel Mare]]ului s(298-a născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc în anul 251373), ca fiu [[arhiepiscop]] al unor ţărani [[creştinBiserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandriei]]i înstăriţi; aici a învăţat să practice credinţa(Egipt), mergând des la biserică. După moartea părinţilor săi - Antonie avea pe atunci vârsta de 20 de ani într-o carte rămasă clasică în genul ei (biografia unui călugăr vestit), întrebându''Vita Antonii'' -se care este calea ''Viața lui în viaţă, a auzit în biserică cuvântul [[Evanghelie]]i, care ziceAntonie''<ref>Ediții românești: "De voieşti să fii desăvârşitAtanasie cel Mare, mergi''Viața cuviosului părintelui nostru Antonie'', vinde avuţiile tale şitraducere de Pr. Dumitru Fecioru în colecția PSB (Părinți și scriitori bisericești) 16, venind, urmează Mie" ([[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxaE.I.B.ro/carteM.php?id=55&cap=19#21 19, 21]). București, 1988 ; Sfântul Atanasie cel Mare, ''Viața sfântului Antonie a primit acest cuvânt ca şi cum îi era adresat lui direct şicel Mare urmată de cele mai frumoase predici'', după ce şi-a împărţit averea la săraci şi a dat-o pe sora lui în grija unei comunităţi traducere și studiu introductiv de fecioareȘtefan Bezdechi, s-a retras în singurătateEd. A vieţuit la început întrAnastasia, București, 2000</ref> -o colibă , scrisă la marginea satului natalpuțină vreme după moartea lui Antonie (+356), sub ascultarea unui alt ascet din regiune, mai vârstnic şi mai experimentat, iar apoi într-un mormânt idolesc părăsitîntre anii 357 și 359<ref>autori despre data scrierii cărții</ref>.

În 286Vestitul părinte al [[monahism]]ului s-a născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc în anul 251, ca fiu al unor țărani creștini înstăriți; aici a învățat să practice credința, mergând des la biserică. După moartea părinților săi - Antonie avea pe atunci vârsta de 35 20 de ani-, întrebându-se aşază într-o fortăreaţă părăsită situată pe malul drept al Niluluicare este calea lui în viață, a auzit în biserică cuvântul [[Evanghelie]]i, care zice: „De voiești să fii desăvârșit, la marginea deşertuluimergi, "muntele dinafară"vinde avuțiile tale și, în locul numit Pispirvenind, unde rămâne timp de 20 de aniurmează Mie” ([[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=19#21 19, până în 30621]). Antonie a primit acest cuvânt ca și cum îi era adresat lui direct și, când ucenicii după ce și-a împărțit averea la săraci și a dat-o pe sora lui îl obligă să părăsească acest loc în grija unei comunități de ascezăfecioare, s-a retras în urma atacurilor diabolice ce lsingurătate. A viețuit la început într-au lăsat aproape mort. În acest moment devine părintele spiritual al multor călugări din diferitele "colonii monastice" o colibă la marginea satului natal, sub ascultarea unui alt ascet din deşerturile Egiptuluiregiune, dintre care cele mai vestite erau cele din Nitria şi Schit (''Skete'')vârstnic și mai experimentat, iar apoi într-un mormânt idolesc părăsit.

Către anul 310În 286, întreprinde la vârsta de 35 de ani, se așază într-o călătorie fortăreață părăsită situată pe malul drept al Nilului, la Alexandriamarginea deșertului, căutând „muntele dinafară”, în locul numit Pispir, unde rămâne timp de 20 de ani, până în 306, când ucenicii lui îl obligă să îmbărbăteze pe [[Mucenic|martir]]ii [[creştin]]i prigoniţi părăsească acest loc de stăpânirea romană asceză, în timpul [[Persecuţii împotriva creştinilor|persecuţiei lui Maximin]]urma atacurilor diabolice ce l-au lăsat aproape mort. În acest moment devine părintele spiritual al multor călugări din diferitele „colonii monastice” din deșerturile Egiptului, dintre care cele mai vestite erau cele din Nitria și Schit (''Skete'').

Către anul 310, întreprinde o călătorie la [[Alexandria]], căutând să îmbărbăteze pe [[Mucenic|martir]]ii creștini prigoniți de stăpânirea romană în timpul [[Persecuții împotriva creștinilor (epoca antică)|persecuției lui Maximin]]. În anul 312 se instalează deşertul adâncdeparte, în deșert, pe muntele Kolzim (sau Kolzum / Qolzum, nu departe în apropiere de malul Mării RoşiiRoșii, unde se găseşte găsește astăzi mănăstirea care-i îi poartă numele). Aici trăieşte trăiește până la moartea sa (356) împreună cu doi [[ucenic]]i, nepărăsind locul decât pentru a-şi și vizita discipolii sau pentru a face o a doua călătorie la Alexandria, spre a-l susţine susține pe Sfântul [[Atanasie al Alexandriei|Atanasie]], persecutat de partida pro-[[arianism|pro-ariană]].

Singurele scrieri care sunt sigur de mâna lui Antonie sunt scrisorile pe care [[sfânt]]ul le-a scris de-a lungul timpului diferitelor comunităţi comunități monastice aflate pe linia sa duhovnicească, precum cele din Arsinoe (la Fayum - pe care sfântul o vizita destul de des), de la Pispir (70 km sud-est de Cairo, care se afla sub îndrumarea lui Macarie şi și Amatas<ref>Macarie şi și Amatas sunt cei doi discipoli care au trăit 15 ani cu Amtonie în muntele Kolzim (''Vita Antonii'' 91, 1), care au asistat la moartea lui şi și care l-au îngopat îngropat într-un loc de nimeni cunoscut, după cum Antonie însuşi însuși le-a cerut (VA 91, 6-7). Acest Macarie este altul decât [[Macarie cel Mare]], zis şi și Egipteanul (şiși, desigur, altul decât [[Macarie Alexandrinul]]). Aceste informaţii informații vin prin [[avva]] [[Cronie]], ucenic de-al lui Antonie, devenit mai târziu [[preot]] în deşertul deșertul Nitriei (cf. Paladie, ''Istoria lausiacă'' 21).</ref>), sau de la Nitria (la sud de Alexandria), aflată sub îndrumarea lui [[AmmonaAmmun Egipteanul|Ammun]], prieten al lui Antonie.

Din această corespondenţă corespondență s-au păstrat două colecţii colecții principale:*o colecţie colecție de 7 (şapteșapte) scrisori, a căror autenticitate nu este pusă la îndoială de nimeni <ref>Către 392/393 Fericitul [[Ieronim]] scrie că a văzut o traducere greacă a acestor scrisori, iniţial inițial redactate de Antonie în limba coptă - ''De viris illustribus'', 87-88 (PL 23, 693.711-713)</ref>*o colecţie colecție de 20 (douăzeci) de scrisori, integral păstrate doar în arabă (şi parţial și parțial în siriacă, greacă şi și georgiană), şi și a căror autenticitate este contestată <ref>Părintele Matta el-Maskin vede o unitate de învăţătură învățătură duhovnicească între aceste 7+13 epistole şi și ''Vita Antonii'', aşa așa încât conchide: chiar dacă am accepta cu o parte din critici că aceste ultime 13 scrisori nu sunt de mâna lui Antonie, în ele se recunoaşte totuşi recunoaște totuși personalitatea lui Antonie, ceea ce duce cu gândul la un ucenic apropiat de-al lui, precum Ammona (cf. Matta el-Maskin, ''Saint Antoine - Ascète selon l'Evangile'', Abbaye de Bellefontaine, 1993, pp.12-14)</ref>

Se mai cunoaştecunoaște, de asemeni, o scurtă scrisoare adresată de sfântul Antonie lui [[Teodor]], "prea iubitul" „prea iubitul” său fiu, despre [[pocăinţăpocăință]] şi și iertarea [[păcat]]elor, păstrată doar în limba greacă, a cărei autenticitate este în general recunoscută.

Cuvintele de duh sau apoftegmele atribuite lui Antonie cel Mare s-au transmis prin mai multe culegeri de apoftegme (sau [[PatericPatericul|Paterice]]e), dintre care principalele sunt:*În greacă, colecţia colecția alfabetică - [[Patericul egiptean]], cum o numim noi astăzi - îi atribui 38 de apoftegme.

*În arabă, o colecţie colecție de provenienţă proveniență coptă îi atribuie 40 de apoftegme.

La acestea se mai pot adăuga diferite apoftegme culese de [[Paladie]] sau alţiialții. <ref>Şi Și pe care colecţiile colecțiile ortodoxe tardive precum cea slavonă şi și cea română le-au adăugat Patericului egiptean.</ref>

===Vita AntoniiViața lui Antonie===''Viaţa Viața lui Antonie'' a fost scrisă oarecum în grabă, imediat după moartea sfântului, de către Sfântul [[Atanasie cel Mareal Alexandriei]], acesta folosindu-se mai ales de propriile-i amintiri şi și note şi și mai puţin puțin cu ajutorul apoftegmelor, scrisorilor sau al altor documente ce proveneau direct de la [[avva]] Antonie. Cu toate acestea, ''Viaţa Viața lui Antonie'' a devenit unul din textele fundamentale ale literaturii monastice, atât în Orient cât şi și în Occident.

:Asemănându-te obiceiurilor râvnitorului [[Ilie]] şi și urmând [[Ioan Botezătorul|Botezătorului]] pe drepte cărări, Părinte Antonie, te-ai făcut locuitor pustiului şi și ai întărit lumea cu rugăciunile tale. Pentru aceasta, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.<ref>[[Minei]]ul pe luna ianuarie, ediţia ediția 1954.</ref>

:Lepădând tulburările lumeşti viaţa lumești viața sihăstrească o ai dus până la capăt, Botezătorului urmând îndeaproape, Prea Cuvioase. Deci împreună cu dânsul te cinstim, părinte al părinţilorpărinților, Antonie.<ref>Mineiul pe luna ianuarie, ediţia ediția 1954.</ref>

*Athanase d'Alexandrie, ''Vie d'Antoine'', Editions du Cerf, Paris, 2004² - în colecţia colecția "Sources Chrétiennes", nr. 400 ; introducere, text critic, traducere, note şi și index de G.J.M. Bartelink.

*Pr. Prof. Dr. [[Ioan G. Coman]], ''Patrologie'', vol. III, EIBM, BucureştiBucurești, 1988, p. 357.

<!-- See [[Wikipedia:Footnotes]] for instructions and options--><div class="references-small">{{reflist|2}}<references /small></div> 

[[Categorie:SfinţiSfinți]][[Categorie:Sfinţi Sfinți egipteni]][[Categorie:CuvioşiCuvioși]]