Modificări

{{Articol de calitate}}{{Sfinti|nume=Sf. Antonie cel Mare|Imagine=[[ImageImagine:Anthony the Great.jpg|right280 px|frame|Sf. ''Icoana Sfântului Antonie cel Mare'']]|nastere= 251|adormire= 356|tip= [[cuvios]], [[monah]]|localizare= Egipt, Imperiul Roman|etnie=|calendar= [[17 ianuarie]]|biserici= |canonizare=|recunoastere= pan-ortodoxă|site=}}Sfântul '''Antonie cel Mare''' (251-356), "părintele monahilor"„părintele monahilor”, este poate cel mai popular [[asceza|ascet]] şi și socotit a fi începătorul vieţii vieții [[călugăr]]eştiești. Este considerat de tradiţia tradiția monastică drep drept întemeietor al [[monahism]]ului, împreună cu Sfântul [[Pahomie cel Mare]].<br>[[Praznic|Prăznuirea]] lui se face la data de [[17 ianuarie]] în toate tradițiile creștine.

*în [[limba greacă]] este numit ''Ο άγιος Αντώνιος ο Μέγας''

*în [[limba latină]] este numit ''Antonius Abbas'', ''Antonius Eremita'' sau ''Antonius Magnus Eremita''

*în limba română mai este numit şi și '''Marele Antonie''' (mai ales în vechea literatură religioasă) sau '''Antonie Egipteanul'''; uneori este numit, mai ales în tradiţia tradiția catolică, "Sfântul Anton", ceea ce pentru unii a dus la confuzia lui Antonie cel Mare cu [[Anton de Padova]]

*în limba franceză este numit ''Antoine le Grand'' ou sau ''Antoine d'Égypte'' ==Viața==

==Viaţa==Viaţa Viața lui Antonie a fost povestită de sfântul [[Atanasie al Alexandriei|Atanasie cel Mare]] (298-373), [[arhiepiscop]] de al [[AlexandriaBiserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandriei]] (Egipt), într-o carte rămasă clasică în genul ei (biografia unui călugăr vestit), ''Vita Antonii'' - ''Viaţa Viața lui Antonie''<ref>Ediţii româneştiEdiții românești: Atanasie cel Mare, ''Viaţa Viața cuviosului părintelui nostru Antonie'', traducere de Pr. Dumitru Fecioru în colecţia colecția PSB (Părinţi şi Părinți și scriitori bisericeştibisericești) 16, E.I.B.M., BucureştiBucurești, 1988 ; Sfântul Atanasie cel Mare, ''Viaţa Viața sfântului Antonie cel Mare urmată de cele mai frumoase predici'', traducere şi și studiu introductiv de Ştefan Ștefan Bezdechi, Ed. Anastasia, BucureştiBucurești, 2000</ref> -, scrisă la puţină puțină vreme după moartea lui Antonie (+356), între anii 357 şi și 359<ref>autori despre data scrierii cărţiicărții</ref>.

Vestitul părinte al monahismului [[monahism]]ului s-a născut în satul Coma din [[Egipt]]ul Egiptul de Mijloc în anul 251 , ca fiul fiu al unor ţărani [[creştin]]i înstăriţi, în care țărani creștini înstăriți; aici a învăţat învățat să practice credinţacredința, mergând des la biserică. După moartea părinţilor părinților săi - Antonie avea pe atunci vârsta de 20 de ani -, întrebându-se care este calea lui în viaţăviață, a auzit în biserică cuvântul [[Evanghelie]]i, care zice: "De voieşti „De voiești să fii desăvârşitdesăvârșit, mergi, vinde avuţiile avuțiile tale şi și, venind , urmează Mie" Mie” ([[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=19#21 19, 21]). Antonie a primit acest cuvânt ca şi și cum îi era adresat lui direct şi și, după ce şiși-a împărţit împărțit averea la săraci şi și a dat -o pe sora lui în grija unei comunităţi comunități de fecioare, s-a retras în singurătate. A vieţuit viețuit la început într-o colibă la marginea satului natal, sub ascultarea unui alt ascet din regiune, mai vârstnic şi și mai experimentat, iar apoi într-un mormânt idolesc părăsit.

În 286, la vârsta de 35 de ani, se aşează așază într-o fortăreaţă fortăreață părăsită situată pe malul drept al Nilului, la marginea deşertuluideșertului, "muntele dinafară"„muntele dinafară”, în locul numit Pispir, unde rămâne timp de 20 de ani, până în 306, când ucenicii lui îl obligă să părăsească acest loc de asceză, în urma atacurile atacurilor diabolice ce l-au lăsat mai-aproape mort. În acest moment devine părintele spiritual al multor călugări din diferitele "colonii monastice" „colonii monastice” din deşerturile deșerturile Egiptului, dintre care cele mai vestite erau cele din [[Nitria]] şi Schitul și Schit (Sketis''Skete'').

Către anul 310 , întreprinde o călătorie la [[Alexandria]], căutând să îmbărbăteze pe [[Mucenic|martir]]ii [[creştin]]i prigoniţi creștini prigoniți de stăpânirea romană în timpul persecuţiei lui [[Persecuții împotriva creștinilor (epoca antică)|persecuției lui Maximin]].

În anul 312 se instalează deşertul adâncdeparte, în deșert, pe muntele Kolzim (sau Kolzum / Qolzum, nu departe în apropiere de malul Mării RoşiiRoșii, unde se găseşte azi găsește astăzi mănăstirea care-i îi poartă numele). Aici trăieşte trăiește până la moartea sa (356) împreună cu doi ucenici[[ucenic]]i, nepărăsind locul decât pentru a-şi și vizita discipolii sau pentru a face o a doua călătorie la Alexandria, spre a-l susţine susține pe Sfântul [[Atanasie al Alexandriei|Atanasie]], persecutat de partidul partida [[arianism|pro-arianariană]].

Singurele scrieri care sunt sigur de mână mâna lui Antonie sunt scrisorile pe care sfântul [[sfânt]]ul le-a scris de-a lungul timpului diferitelor comunităţi comunități monastice aflate pe linia sa duhovnicească, precum cele din Arsinoe (la Fayum - pe care sfântul o vizita destul de des), de la Pispir (70 km sud-est de Cairo, care se afla sub îndrumarea lui Macarie şi și Amatas<ref>Macarie şi și Amatas sunt cei doi discipoli care au trăit 15 ani cu Amtonie în muntele Kolzim (''Vita Antonii'' 91, 1), care au asistat la moartea lui şi și care l-au îngopat îngropat într-un loc de nimeni cunoscut, după cum Antonie însuşi însuși le-a cerut (VA 91, 6-7). Acest Macarie este altul decât [[Macarie cel Mare]], zis şi și Egipteanul (şiși, desigur, altul decât [[Macarie Alexandrinul]]). Aceste informaţii informații vin prin [[avva]] [[Cronie]], ucenic de-al lui Antonie, devenit mai târziu [[preot ]] în deşertul deșertul Nitriei (cf. Paladie, ''Istoria lausiacă'' 21).</ref>), sau de la Nitria (la sud de Alexandria), aflată sub îndrumarea lui Ammona[[Ammun Egipteanul|Ammun]], prieten al lui Antonie.

Din această corespondenţă corespondență s-au păstrat două colecţii colecții principale:*o colecţie colecție de 7 (şapteșapte) scrisori, a căror autenticitate nu este pusă la îndoială de nimeni <ref>Către 392/393 sfântul Fericitul [[Ieronim ]] scrie că a văzut o traducere greacă a acestor scrisori, iniţial inițial redactate de Antonie în limba coptă - ''De viris illustribus'', 87-88 (PL 23, 693.711-713)</ref>*o colecţie colecție de 20 (douăzeci) de scrisori, integral păstrate doar în arabă (şi parţial și parțial în siriacă, greacă şi și georgiană), şi și a căror autenticitate este contestată <ref>Părintele Matta el-Maskin vede o unitate de învăţătură învățătură duhovnicească între aceste 7+13 epistole şi și ''Vita Antonii'', aşa așa încât conclude căconchide: char chiar dacă am accepta cu o parte din cretici critici că aceste ultime 13 scrisori nu sunt de mâna lui Antonie, în ele se recunoaşte totuşi recunoaște totuși personalitatea lui Antonie, ceea ce duce cu gândul la un ucenic apropiat de-al lui, ca precum Ammona (cf. Matta el-Maskin, ''Sainte Saint Antoine - Ascète selon l'Evangile'', Abbaye de Bellefontaine, 1993, ppp.12-14)</ref>

Se mai cunoaştecunoaște, de asemeni, o scurtă scrisoare adresată de sfântul Antonie lui Teodor, "prea iubitul" „prea iubitul” său fiu, despre pocăinţă şi [[pocăință]] și iertarea păcatelor[[păcat]]elor, păstrată doar în limba greacă, şi a cărei autenticitate este în general recunoscută.

Cuvintele de duh, sau apoftegmele atribuite lui Antonie cel Mare s-au transmis prin mai multe culegeri de apoftegme (sau [[PatericPatericul|Paterice]]e), dintre care principalele sunt:*În greacă, colecţia colecția alfabetică - [[Patericul egiptean]], cum o numim noi astăzi - îi atribui 38 de apoftegme.*În siriacă, îi sunt atribuite 49 de apoftegme, culese în secolul VI la SketisSkete.*În arabă, o colecţie colecție de provenienţă proveniență coptă îi atribuie 40 de apoftegme.

La acestea se mai pot adăuga diferite apoftegme culese de [[Paladie ]] sau alţiialții. <ref>Şi Și pe care colecţiile colecțiile ortodoxe tardive, ca precum cea slavonă şi și cea română, le-au adăugat Patericului egiptean.</ref>

===Vita AntoniiViața lui Antonie===''Viaţa Viața lui Antonie'' a fost scrisă oarecum în grabă, imediat după moartea sfântului, de către Sfântul [[Atanasie cel Mareal Alexandriei]] , acesta folosindu-se mai ales de propriile-i amintiri şi și note, şi și mai puţin folosind apoftegmelepuțin cu ajutorul apoftegmelor, scrisorile scrisorilor sau alte al altor documente provenind ce proveneau direct de la [[avva]] Antonie. Cu toate acestea, ''Viaţa Viața lui Antonie'' a devenit unul din textele fundamentale ale literaturii monastice, atât în Orient cât şi și în Occident.

:Asemănându-te obiceiurilor râvnitorului [[Ilie şi ]] și urmând [[Ioan Botezătorul|Botezătorului ]] pe drepte cărări, Părinte Antonie, te-ai făcut locuitor pustiului şi și ai întărit lumea cu rugăciunile tale. Pentru aceasta, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.<ref>Mineiul [[Minei]]ul pe luna ianuarie, ediţia ediția 1954.</ref>

:Lepădând tulburările lumeşti viaţa lumești viața sihăstrească o ai dus până la capăt, Botezătorului urmând îndeaproape, Prea Cuvioase. Deci împreună cu dânsul te cinstim, părinte al părinţilorpărinților, Antonie.<ref>Mineiul pe luna ianuarie, ediţia ediția 1954.</ref> ===Acatistul cuviosului Antonie===[http://logos.md/rugaciuni/acatiste/antonie Acatistul Cuviosului Antonie cel Mare] ==Iconografie==[[Dionisie din Furna]] arată că Sf. Cuvios Antonie cel Mare se zugrăvește sub chipul unui bătrân, „cu barba scurtă, puțin despărțită [în două], având bărbia puțin cam golașă”, cu capul acoperit și în veșmânt călugăresc, purtând înscrisul: „Nu te amăgi, o călugăre, cu îmbuibarea pântecelui, căci supunerea împreună cu înfrânarea îi subjugă pe demoni”. La icoana Maicii Domnului „De tine se bucură...”, Sf. Antonie e zugrăvit în fruntea cetei cuvioșilor, purtând înscrisul: „Bucură-te, lauda sihaștrilor și strălucirea preacuvioșilor!” Dionisie mai arată cum trebuie zugrăvite și feluritele încercări din viața Sfântului și minunile sale.<ref>Dionisie din Furna, ''Erminia picturii bizantine'', ed. Sophia, București, 2000, pp. 145, 158, 180-182, 195, 214, 239 </ref>

*Athanase d'Alexandrie, ''Vie d'Antoine'', Editions du Cerf, Paris, 2004² - în colecţia colecția "Sources Chrétiennes", nr. 400 ; introducere, text critic, traducere, note şi și index de G.J.M. Bartelink.*Matta el-Maskin, ''Sainte Saint Antoine - Ascète selon l'Evangile'', Abbaye de Bellefontaine, 1993

*Pr. Prof. Dr. [[Ioan G. Coman]], ''Patrologie'', vol. III, EIBM, BucureştiBucurești, 1988, p. 357.

<!-- See [[Wikipedia:Footnotes]] for instructions and options--><div class="references-small">{{reflist|2}}<references /small></div> 

[[Categorie:SfinţiSfinți]][[Categorie:Sfinți egipteni]][[Categorie:Cuvioși]]