11.779 de modificări
Modificări
+el,pt
|recunoastere= pan-ortodoxă
|site=
}}Sfântul '''Antonie cel Mare''' (251-356), „părintele monahilor”, este poate cel mai popular [[asceza|ascet]] și socotit a fi începătorul vieții [[călugăr]]ești. Este considerat de tradiția monastică drept întemeietor al [[monahism]]ului, împreună cu Sfântul [[Pahomie cel Mare]].<br>
[[Praznic|Prăznuirea]] lui se face la data de [[17 ianuarie]] în toate tradițiile creștine.
==Viața==
Viața lui Antonie a fost povestită de sfântul [[Atanasie al Alexandriei|Atanasie cel Mare]] (298-373), [[arhiepiscop]] de al [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|AlexandriaAlexandriei]] (Egipt), într-o carte rămasă clasică în genul ei (biografia unui călugăr vestit), ''Vita Antonii'' - ''Viața lui Antonie''<ref>Ediții românești: Atanasie cel Mare, ''Viața cuviosului părintelui nostru Antonie'', traducere de Pr. Dumitru Fecioru în colecția PSB (Părinți și scriitori bisericești) 16, E.I.B.M., București, 1988 ; Sfântul Atanasie cel Mare, ''Viața sfântului Antonie cel Mare urmată de cele mai frumoase predici'', traducere și studiu introductiv de Ștefan Bezdechi, Ed. Anastasia, București, 2000</ref> -, scrisă la puțină vreme după moartea lui Antonie (+356), între anii 357 și 359<ref>autori despre data scrierii cărții</ref>.
Vestitul părinte al [[monahism]]ului s-a născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc în anul 251, ca fiu al unor țărani creștini înstăriți; aici a învățat să practice credința, mergând des la biserică. După moartea părinților săi - Antonie avea pe atunci vârsta de 20 de ani -, întrebându-se care este calea lui în viață, a auzit în biserică cuvântul [[Evanghelie]]i, care zice: „De voiești să fii desăvârșit, mergi, vinde avuțiile tale și, venind, urmează Mie” ([[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=19#21 19, 21]). Antonie a primit acest cuvânt ca și cum îi era adresat lui direct și, după ce și-a împărțit averea la săraci și a dat-o pe sora lui în grija unei comunități de fecioare, s-a retras în singurătate. A viețuit la început într-o colibă la marginea satului natal, sub ascultarea unui alt ascet din regiune, mai vârstnic și mai experimentat, iar apoi într-un mormânt idolesc părăsit.
În 286, la vârsta de 35 de ani, se așază într-o fortăreață părăsită situată pe malul drept al Nilului, la marginea deșertului, „muntele dinafară”, în locul numit Pispir, unde rămâne timp de 20 de ani, până în 306, când ucenicii lui îl obligă să părăsească acest loc de asceză, în urma atacurilor diabolice ce l-au lăsat aproape mort. În acest moment devine părintele spiritual al multor călugări din diferitele „colonii monastice” din deșerturile Egiptului, dintre care cele mai vestite erau cele din Nitria și Schit (''Skete'').
Către anul 310, întreprinde o călătorie la [[Alexandria]], căutând să îmbărbăteze pe [[Mucenic|martir]]ii creștini prigoniți de stăpânirea romană în timpul [[Persecuții împotriva creștinilor (epoca antică)|persecuției lui Maximin]].
În anul 312 se instalează deșertul adâncdeparte, în deșert, pe muntele Kolzim (sau Kolzum / Qolzum, nu departe în apropiere de malul Mării Roșii, unde se găsește astăzi mănăstirea care-i îi poartă numele). Aici trăiește până la moartea sa (356) împreună cu doi [[ucenic]]i, nepărăsind locul decât pentru a-și vizita discipolii sau pentru a face o a doua călătorie la Alexandria, spre a-l susține pe Sfântul [[Atanasie al Alexandriei|Atanasie]], persecutat de partida pro-[[arianism|pro-ariană]].
==Scrieri==
==Note==
<!-- See [[Wikipedia:Footnotes]] for instructions and options--><div class="references-small">{{reflist|2}}<references /></divsmall>
[[Categorie:Sfinți]]
[[ar:أنطونيوس الكبير]]
[[el:Αντώνιος ο Μέγας]]
[[en:Anthony the Great]]
[[mk:Свети Антониј Велики]]
[[pt:Antão, o Grande]]
