Modificări

Salt la: navigare, căutare

Antonie cel Mare

6.531 de octeți adăugați, 17 ianuarie 2020 20:35
+el,pt
{{Articol de calitate}}{{Sfinti|nume=Sf. Antonie cel Mare|Imagine=[[ImageImagine:Anthony the Great.jpg|right280 px|frame|Sf. ''Icoana Sfântului Antonie cel Mare'']]|nastere= 251|adormire= 356|tip= [[cuvios]], [[monah]]|localizare= Egipt, Imperiul Roman|etnie=|calendar= [[17 ianuarie]]|biserici= |canonizare=|recunoastere= pan-ortodoxă|site=}}Sfântul '''Antonie cel Mare''' (251-356), "părintele monahilor"„părintele monahilor”, este poate cel mai popular [[asceza|ascet]] şi și socotit a fi începătorul vieţii vieții [[călugăr]]eştiești. Este considerat de tradiţia tradiția monastică drep drept întemeietor al [[monahism]]ului, împreună cu Sfântul [[Pahomie cel Mare]].<br>[[Praznic|Prăznuirea]] lui se face la data de [[17 ianuarie]] în toate tradițiile creștine.
Prăznuirea lui se face la data de [[17 ianuarie]] de către toate tradiţiile creştine.==Nume==
==Nume==
===În limbile clasice===
*în [[limba greacă]] este numit ''Ο άγιος Αντώνιος ο Μέγας''
*în [[limba latină]] este numit ''Antonius Abbas'', ''Antonius Eremita'' sau ''Antonius Magnus Eremita''
===În limbile moderne===
*în limba română mai este numit şi și '''Marele Antonie''' (mai ales în vechea literatură religioasă) sau '''Antonie Egipteanul'''; uneori este numit, mai ales în tradiţia tradiția catolică, "Sfântul Anton", ceea ce pentru unii a dus la confuzia lui Antonie cel Mare cu [[Anton de Padova]] *în limba engleză este numit ''Anthony the Great'', ''Anthony of Egypt'', ''Anthony of the Desert'', sau ''Anthony the Anchorite'' *în limba franceză este numit ''Antoine le Grand'' sau ''Antoine d'Égypte'' ==Viața== Viața lui Antonie a fost povestită de sfântul [[Atanasie al Alexandriei|Atanasie cel Mare]] (298-373), [[arhiepiscop]] al [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandriei]] (Egipt), într-o carte rămasă clasică în genul ei (biografia unui călugăr vestit), ''Vita Antonii'' - ''Viața lui Antonie''<ref>Ediții românești: Atanasie cel Mare, ''Viața cuviosului părintelui nostru Antonie'', traducere de Pr. Dumitru Fecioru în colecția PSB (Părinți și scriitori bisericești) 16, E.I.B.M., București, 1988 ; Sfântul Atanasie cel Mare, ''Viața sfântului Antonie cel Mare urmată de cele mai frumoase predici'', traducere și studiu introductiv de Ștefan Bezdechi, Ed. Anastasia, București, 2000</ref> -, scrisă la puțină vreme după moartea lui Antonie (+356), între anii 357 și 359<ref>autori despre data scrierii cărții</ref>. Vestitul părinte al [[monahism]]ului s-a născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc în anul 251, ca fiu al unor țărani creștini înstăriți; aici a învățat să practice credința, mergând des la biserică. După moartea părinților săi - Antonie avea pe atunci vârsta de 20 de ani -, întrebându-se care este calea lui în viață, a auzit în biserică cuvântul [[Evanghelie]]i, care zice: „De voiești să fii desăvârșit, mergi, vinde avuțiile tale și, venind, urmează Mie” ([[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=19#21 19, 21]). Antonie a primit acest cuvânt ca și cum îi era adresat lui direct și, după ce și-a împărțit averea la săraci și a dat-o pe sora lui în grija unei comunități de fecioare, s-a retras în singurătate. A viețuit la început într-o colibă la marginea satului natal, sub ascultarea unui alt ascet din regiune, mai vârstnic și mai experimentat, iar apoi într-un mormânt idolesc părăsit. În 286, la vârsta de 35 de ani, se așază într-o fortăreață părăsită situată pe malul drept al Nilului, la marginea deșertului, „muntele dinafară”, în locul numit Pispir, unde rămâne timp de 20 de ani, până în 306, când ucenicii lui îl obligă să părăsească acest loc de asceză, în urma atacurilor diabolice ce l-au lăsat aproape mort. În acest moment devine părintele spiritual al multor călugări din diferitele „colonii monastice” din deșerturile Egiptului, dintre care cele mai vestite erau cele din Nitria și Schit (''Skete''). Către anul 310, întreprinde o călătorie la [[Alexandria]], căutând să îmbărbăteze pe [[Mucenic|martir]]ii creștini prigoniți de stăpânirea romană în timpul [[Persecuții împotriva creștinilor (epoca antică)|persecuției lui Maximin]]. În anul 312 se instalează departe, în deșert, pe muntele Kolzim (sau Kolzum / Qolzum, în apropiere de malul Mării Roșii, unde se găsește astăzi mănăstirea care îi poartă numele). Aici trăiește până la moartea sa (356) împreună cu doi [[ucenic]]i, nepărăsind locul decât pentru a-și vizita discipolii sau pentru a face o a doua călătorie la Alexandria, spre a-l susține pe Sfântul [[Atanasie al Alexandriei|Atanasie]], persecutat de partida [[arianism|pro-ariană]].
*==Scrieri=====Scrisorile===Singurele scrieri care sunt sigur de mâna lui Antonie sunt scrisorile pe care [[sfânt]]ul le-a scris de-a lungul timpului diferitelor comunități monastice aflate pe linia sa duhovnicească, precum cele din Arsinoe (la Fayum - pe care sfântul o vizita destul de des), de la Pispir (70 km sud-est de Cairo, care se afla sub îndrumarea lui Macarie și Amatas<ref>Macarie și Amatas sunt cei doi discipoli care au trăit 15 ani cu Amtonie în limba engleză este numit muntele Kolzim (''Anthony the GreatVita Antonii''91, 1), care au asistat la moartea lui și care l-au îngropat într-un loc de nimeni cunoscut, după cum Antonie însuși le-a cerut (VA 91, 6-7). Acest Macarie este altul decât [[Macarie cel Mare]], zis și Egipteanul (și, desigur, altul decât [[Macarie Alexandrinul]]). Aceste informații vin prin [[avva]] [[Cronie]], ucenic de-al lui Antonie, ''Anthony of Egypt''devenit mai târziu [[preot]] în deșertul Nitriei (cf. Paladie, ''Anthony of the DesertIstoria lausiacă''21).</ref>), sau de la Nitria (la sud de Alexandria), aflată sub îndrumarea lui [[Anthony the AnchoriteAmmun Egipteanul|Ammun]], prieten al lui Antonie.
Din această corespondență s-au păstrat două colecții principale:*o colecție de 7 (șapte) scrisori, a căror autenticitate nu este pusă la îndoială de nimeni<ref>Către 392/393 Fericitul [[Ieronim]] scrie că a văzut o traducere greacă a acestor scrisori, inițial redactate de Antonie în limba franceză coptă - ''De viris illustribus'', 87-88 (PL 23, 693.711-713)</ref>*o colecție de 20 (douăzeci) de scrisori, integral păstrate doar în arabă (și parțial în siriacă, greacă și georgiană), și a căror autenticitate este numit contestată<ref>Părintele Matta el-Maskin vede o unitate de învățătură duhovnicească între aceste 7+13 epistole și ''Antoine le GrandVita Antonii'' ou , așa încât conchide: chiar dacă am accepta cu o parte din critici că aceste ultime 13 scrisori nu sunt de mâna lui Antonie, în ele se recunoaște totuși personalitatea lui Antonie, ceea ce duce cu gândul la un ucenic apropiat de-al lui, precum Ammona (cf. Matta el-Maskin, ''Saint Antoine d- Ascète selon l'ÉgypteEvangile'', Abbaye de Bellefontaine, 1993, pp.12-14)</ref>
==Viaţa==Viaţa lui a fost povestită Se mai cunoaște, de asemeni, o scurtă scrisoare adresată de sfântul [[Atanasie cel Mare]] (298-373)Antonie lui Teodor, „prea iubitul” său fiu, despre [[arhiepiscoppocăință]] de și iertarea [[Alexandriapăcat]] (Egipt)elor, într-o carte rămasă clasică păstrată doar în genul ei (biografia unui călugăr vestit)limba greacă, ''Vita Antonii'' - ''Viaţa lui Antonie''<ref>referinţa ediţiei româneşti</ref> -, scrisă la puţină vreme după moartea lui Antonie (+356), între anii 357 şi 359<ref>autori despre data scrierii cărţii</ref>a cărei autenticitate este în general recunoscută.
Vestitul părinte al monahismului ===Apoftegmele===Cuvintele de duh sau apoftegmele atribuite lui Antonie cel Mare s-a născut în satul Coma din [[Egipt]]ul au transmis prin mai multe culegeri de Mijloc în anul 251 ca fiul unor ţărani apoftegme (sau [[creştinPatericul|Paterice]]i înstăriţi), în dintre care a învăţat să practice credinţa, mergând des la biserică. După moartea părinţilor săi - Antonie avea pe atunci vârsta de 20 de ani -principalele sunt:*În greacă, întrebânducolecția alfabetică -se care este calea lui în viaţă, a auzit în biserică cuvântul [[EvangheliePatericul egiptean]]i, care zice: "De voieşti să fii desăvârşitcum o numim noi astăzi - îi atribui 38 de apoftegme.*În siriacă, mergi, vinde avuţiile tale şi venind urmează Mie" ([[Matei]] 19, 21). Antonie primit acest cuvânt ca şi cum îi era adresat lui direct şi după ce şi-a împărţit averea la săraci şi a dat pe sora lui în grija unei comunităţi sunt atribuite 49 de fecioareapoftegme, s-a retras culese în singurătatesecolul VI la Skete. A vieţuit la început într-*În arabă, o colibă la marginea satului natal, sub ascultarea unui alt ascet din regiune, mai vârstnic şi mai experimentat, iar apoi într-un mormânt idolesc părăsitcolecție de proveniență coptă îi atribuie 40 de apoftegme.
În 286, la vârsta de 35 de ani, La acestea se aşează într-o fortăreaţă părăsită situată pe malul drept al Nilului, la marginea deşertului, "muntele dinafară", în locul numit Pispir, unde rămâne timp de 20 mai pot adăuga diferite apoftegme culese de ani, până în 306, când ucenicii lui îl obligă să părăsească acest loc de asceză, în urma atacurile diabolice ce l-au lăsat mai-mort. În acest moment devine părintele spiritual al multor călugări din diferitele "colonii monastice" din deşerturile Egiptului, dintre care cele mai vestite erau cele din [[NitriaPaladie]] şi Schitul (Sketis)sau alții.<ref>Și pe care colecțiile ortodoxe tardive precum cea slavonă și cea română le-au adăugat Patericului egiptean.</ref>
Către anul 310 întreprinde o călătorie la ===Viața lui Antonie===''Viața lui Antonie'' a fost scrisă oarecum în grabă, imediat după moartea sfântului, de către Sfântul [[AlexandriaAtanasie al Alexandriei]], căutând să îmbărbăteze pe [[martir]]ii [[creştin]]acesta folosindu-se mai ales de propriile-i prigoniţi amintiri și note și mai puțin cu ajutorul apoftegmelor, scrisorilor sau al altor documente ce proveneau direct de stăpânirea romană în timpul persecuţiei lui la [[Maximinavva]]Antonie. Cu toate acestea, ''Viața lui Antonie'' a devenit unul din textele fundamentale ale literaturii monastice, atât în Orient cât și în Occident.
În anul 312 se instalează deşertul adânc==Imnografie=====Troparul cuviosului Antonie cel Mare, glasul al 4-lea===:Asemănându-te obiceiurilor râvnitorului [[Ilie]] și urmând [[Ioan Botezătorul|Botezătorului]] pe muntele Kolzim (sau Kolzum / Qolzumdrepte cărări, nu departe de malul Mării RoşiiPărinte Antonie, unde se găseşte azi mănăstirea carete-i poartă numele)ai făcut locuitor pustiului și ai întărit lumea cu rugăciunile tale. Aici trăieşte Pentru aceasta, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.<ref>[[Minei]]ul pe luna ianuarie, ediția 1954.</ref> ===Condacul cuviosului Antonie===:Lepădând tulburările lumești viața sihăstrească o ai dus până la moartea sa (356) capăt, Botezătorului urmând îndeaproape, Prea Cuvioase. Deci împreună cu doi ucenicidânsul te cinstim, părinte al părinților, Antonie.<ref>Mineiul pe luna ianuarie, ediția 1954.</ref> ===Acatistul cuviosului Antonie===[http://logos.md/rugaciuni/acatiste/antonie Acatistul Cuviosului Antonie cel Mare] ==Iconografie==[[Dionisie din Furna]] arată că Sf. Cuvios Antonie cel Mare se zugrăvește sub chipul unui bătrân, „cu barba scurtă, puțin despărțită [în două], având bărbia puțin cam golașă”, cu capul acoperit și în veșmânt călugăresc, purtând înscrisul: „Nu te amăgi, nepărăsind locul decât pentru a-şi vizita discipolii sau pentru a face o a doua călătorie la Alexandriacălugăre, cu îmbuibarea pântecelui, spre a-l susţine căci supunerea împreună cu înfrânarea îi subjugă pe Atanasiedemoni”. La icoana Maicii Domnului „De tine se bucură...”, Sf. Antonie e zugrăvit în fruntea cetei cuvioșilor, persecutat de partidul propurtând înscrisul: „Bucură-ariante, lauda sihaștrilor și strălucirea preacuvioșilor!” Dionisie mai arată cum trebuie zugrăvite și feluritele încercări din viața Sfântului și minunile sale.<ref>Dionisie din Furna, ''Erminia picturii bizantine'', ed. Sophia, București, 2000, pp. 145, 158, 180-182, 195, 214, 239 </ref>
==Surse==
*Athanase d'Alexandrie, ''Vie d'Antoine'', Editions du Cerf, Paris, 2004<sup>2</sup> - în colecţia colecția "Sources Chrétiennes", nr. 400 ; introducere, text critic, traducere, note şi și index de G.J.M. Bartelink. *Matta el-Maskin, ''Saint Antoine - Ascète selon l'Evangile'', Abbaye de Bellefontaine, 1993
*Noëlle Devilliers, ''Antoine le Grand, Père des moines'', Abbaye de Bellefontaine (collection "Spiritualité Orientale", 8), 1971.
*Pr. Prof. Dr. [[Ioan G. Coman]], ''Patrologie'', vol. III, EIBM, BucureştiBucurești, 1988, p. 357.
*[[Minei]]ul pe luna Ianuarie
==Note==
<!-- See [[Wikipedia:Footnotes]] for instructions and options--><div class="references-small">{{reflist|2}}<references /small></div> 
[[Categorie:SfinţiSfinți]][[Categorie:Sfinți egipteni]][[Categorie:Cuvioși]][[Categorie:Monahism]][[Categorie:Articole de calitate]][[Categorie:Părinți ai pustiei]]
[[ar:أنطونيوس الكبير]]
[[el:Αντώνιος ο Μέγας]]
[[en:Anthony the Great]]
[[mk:Свети Антониј Велики]]
[[pt:Antão, o Grande]]
11.779 de modificări

Meniu de navigare