Antonie al Peșterilor Kievului

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză! Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Sfinţii Antonie şi Teodosie ai Peşterilor Kievului

Părintele nostru Antonie al Peşterilor Kievului a fost unul din fondatorii Mănăstirii Peşterilor Kievului. Prăznuirea lui se face în 2 septembrie.

Viaţa

Antonie s-a născut în 983 în Liubech, lângă Chernigov. A primit numele de Antipa de la părinţii săi. În tinereţe a fost cuprins de frica de Dumnezeu şi a dorinţa de a îmbrăca haina monahală. La maturitate a plecat la Muntele Athos unde a intrat în mănăstire. A fost tuns cu numele de Antonie şi şi-a închinat viaţa mulţumirii lui Dumnezeu şi ascetismului virtuţilor. A devenit cunoscut pentru umilinţa şi pentru smerenia sa.

Cu timpul, egumenul a văzut în el un mare viitor ascet. Inspirat de Dumnezeu, Egumenul l-a sfătuit pe Antonie să se întoarcă în ţinutul natal unde mulţi călugări îl vor căuta apoi. Întorcându-se pe tărâmurile ruseşti, Antonie a vizitat mai multe mănăstiri de lângă Kiev, dar nu a găsit acolo viaţa monastică similară celei din Muntele Athos. Cu timpul, a venit într-o peşteră săpată de preotul Ilarion (mai târziu Mitropolit de Kiev), lângă satul Berestovo. Aici şi-a început nevoinţa în rugăciune, veghe, muncă şi post, mâncând doar o îmbucătură pe zi şi uneori ajunând cu săptămâna.

Datorită vieţii sale aspre, oamenii au început să vină la el pentru binecuvântare şi îndrumare. Unii dintre cei veniţi au decis să rămână cu el. Faima lui Antonie s-a împrăştiat în ţinuturile înconjurătoare, făcându-i pe mulţi să aleagă calea monahală. După ce s-au strâns doisprezece oameni cu Antonie, comunitatea aceasta a săpat o peşteră şi mai mare şi în interiorul ei au amenajat o biserică şi chilii pentru călugări. Când comunitatea s-a mărit, Antonie l-a numit pe Varlaam stareţ al mănăstirii şi apoi s-a retras în alt loc unde şi-a săpat o nouă peşteră în care s-a închis. Cu toate acestea, şi aici au venit călugări care s-au stabilit pe lângă el. Astfel s-au format mănăstirile Peşterile de Aproape şi Peşterile de Departe. Mai târziu, a fost construită o mică biserică de lemn peste Peşterile de Departe închinată Adormirii Maicii Domnului.

După ce marele Prinţ Izislav de Kiev l-a convins pe stareţul Varlaam să se mute la mănăstirea Dimitriev, obştea, cu binecuvântarea lui Antonie, l-a ales pe blândul şi umilul Teodosie ca egumen. Obştea Peşterilor de Aproape şi de Departe a continuat să crească ajungând la sute de călugări. Atunci, Prinţul Izislav a dat obştii de călugări dealul pe care ei au construit o biserică mare şi numeroase chilii, înconjurate de o palisadă. Astfel, Mănăstirea Peştrilor Kievului, reînnoită, a devenit primul centru spiritual al Ţării Rusiei, ridicat prin eforturile Sfântului Antonie, fără aur, dar prin rugăciunile sfinţilor şi prin lacrimile, veghea şi postul lor.

Multe întâmplări miraculoase au fost atribuite Sfântului Antonie, inclusiv vederea Maicii Domnului de către Sfinţii Antonie şi Teodosie în Biserica Vlaherne din Constantinopol, fără ca ei să-şi părăsească propria mănăstire, şi în care Antonie şi-a aflat momentul adormirii. El a murit în 7 mai 1073 iar moaştele sale, prin pronia divină, sunt nestricate.