Antonie al Peșterilor Kievului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Viaţa: cat)
m (+pt)
 
(Nu s-au afișat 14 versiuni intermediare efectuate de alți 7 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
[[Fișier:Anthony and Theodosius of Kiev Caves.jpg|right|frame|Sfinții Antonie și Teodosie ai Peșterilor Kievului]]
 +
Părintele nostru '''Antonie al Peșterilor Kievului''' a fost unul din fondatorii [[Mănăstirea Peșterilor din Kiev (Ucraina)|Mănăstirii Peșterilor Kievului]]. [[Praznic|Prăznuirea]] lui se face pe [[2 septembrie]] împreună cu Sf. [[Teodosie al Peșterilor Kievului|Teodosie]] și pe [[10 iulie]], când [[Maica Domnului]] i s-a arătat ca să-i vestească apropiata trecere la Domnul.
  
[[Image:Anthony and Theodosius of Kiev Caves.jpg|right|frame|Ss. Antonie şi Teodosie al Peşterilor Kievului]]
+
==Viața==
Our venerable father '''Antonie al Peşterilor Kievului''' was one of the founders of the [[Mănăstirea Peşterilor din Kiev]].  His [[feast day]] is on [[2 septembrie]].
+
Antonie s-a născut în 983 în Liubeh, lângă Cernigov. A primit numele de Antipa de la părinții săi. În tinerețe a fost cuprins de frica de Dumnezeu și a dorința de a îmbrăca haina [[monahism|monahală]]. La maturitate a plecat la [[Muntele Athos]] unde a intrat în mănăstire. A fost [[tundere|tuns]] cu numele de Antonie și și-a închinat viața mulțumirii lui Dumnezeu și [[ascetism]]ului [[virtuți]]lor. A devenit cunoscut pentru umilința și pentru [[smerenia]] sa.
  
==Viaţa==
+
Cu timpul, [[egumen]]ul a văzut în el un mare viitor ascet. Inspirat de Dumnezeu, Egumenul l-a sfătuit pe Antonie să se întoarcă în ținutul natal unde mulți călugări îl vor căuta apoi. Întorcându-se pe tărâmurile rusești, Antonie a vizitat mai multe mănăstiri de lângă Kiev, dar nu a găsit acolo viața monastică similară celei din Muntele Athos. Cu timpul, a venit într-o peșteră săpată de preotul Ilarion (mai târziu Mitropolit de Kiev), lângă satul Berestovo. Aici și-a început nevoința în rugăciune, veghe, muncă și post, mâncând doar o îmbucătură pe zi și uneori ajunând cu săptămâna.
Antonie was born in 983 in Liubech, near Chernigov. He was named Antipas by his parents. In his youth he possessed a fear of God and dressed in [[monasticism|monastic]] attire. As he matured he set off on a journey to [[Muntele Athos]], where he took to the monastic life. He received a monastic [[tonsure]] with the name Antonie, and set his life on a course of pleasing God and living an [[asceticism|ascetic]] life on the path to [[virtues|virtue]]. He became known for his [[humility]] and [[obedience]].
 
  
In time, the [[igumen]] recognized in him a great future ascetic. Inspired by God, the igumen directed that Antonie should return to his homeland where many monks would come to him. Returning to the Russian lands, Antonie visited many monasteries near Kiev, but was not able to find the strict life that drew him to Mount Athos. In time, he came upon a cave that had been dug by the priest Hilarion (later to be Metropolitan of Kiev), near the village of Berestovo. Here he began his struggle in prayer, vigil, work, and fasting, eating only a morsel a day and sometimes not eating for week.
+
Datorită vieții sale aspre, oamenii au început să vină la el pentru binecuvântare și îndrumare. Unii dintre cei veniți au decis să rămână cu el. Faima lui Antonie s-a împrăștiat în ținuturile înconjurătoare, făcându-i pe mulți să aleagă calea monahală. După ce s-au strâns doisprezece oameni cu Antonie, comunitatea aceasta a săpat o peșteră și mai mare și în interiorul ei au amenajat o biserică și chilii pentru călugări. Când comunitatea s-a mărit, Antonie l-a numit pe Varlaam [[stareț]] al mănăstirii și apoi s-a retras în alt loc unde și-a săpat o nouă peșteră în care s-a închis. Cu toate acestea, și aici au venit călugări care s-au stabilit pe lângă el. Astfel s-au format mănăstirile Peșterile de Aproape și Peșterile de Departe. Mai târziu, a fost construită o mică biserică de lemn peste Peșterile de Departe închinată [[Adormirea Maicii Domnului|Adormirii]] [[Maica Domnului|Maicii Domnului]].
  
In his ascetic life, people began to come to him for his blessing and counsel. Some who came decided to stay with him.  Antonie's renown spread throughout the land, inspiring many to the monastic life.  After twelve men had gathered with Antonie, the brethren dug a bigger cave, and within it made a church and cells for the monks.  As the community became larger, Antonie appointed Barlaam as [[abbot]] of the monastery and then withdrew to another place to dig a new cave where he secluded himself. Nevertheless, monks began to settle around his new cave of seclusion. Thus were formed the Near and Far Caves monasteries. Later, a small wooden church, dedicated to the [[Dormition]] of the [[Theotokos]], was built over the Far Caves.
+
După ce Marele Cneaz Iziaslav al Kievului l-a convins pe starețul Varlaam să se mute la mănăstirea Dimitriev, obștea, cu binecuvântarea lui Antonie, l-a ales pe blândul și umilul [[Teodosie al Peșterilor Kievului|Teodosie]] ca egumen. Obștea Peșterilor de Aproape și de Departe a continuat să crească ajungând la sute de călugări. Atunci, Prințul Izislav a dat obștii de călugări dealul pe care ei au construit o biserică mare și numeroase chilii, înconjurate de o palisadă. Astfel, Mănăstirea Peșterilor Kievului, reînnoită, a devenit primul centru spiritual al Țării Rusiei, ridicat prin eforturile Sfântului Antonie, fără aur, dar prin rugăciunile [[sfânt|sfinților]] și prin lacrimile, veghea și postul lor.
  
After the great Prince Izyaslav of Kiev convinced the igumen Barlaam to move to the Dimitriev monastery, the brethren, with Antonie's blessing, chose the meek and humble [[Teodosie al Peşterilor Kievului|Teodosie]], as igumen. The community of the Near and Far Caves continued to grow, reaching a population of hundred. Then, Prince Izyaslav gave the community of monks the hill where a large church and cells were built, around which a palisade was built. Thus, the renowned Monastery of the Kiev Caves came into being, the first spiritual center in the land of the Rus', raised up through the efforts of Sf. Antonie, without gold but on the prayers of [[sfânt]]i and by their tears, vigil, and fasting.  
+
Multe întâmplări miraculoase au fost atribuite Sfântului Antonie, inclusiv vederea Maicii Domnului de către Sfinții Antonie și Teodosie în Biserica Vlaherne din Constantinopol, fără ca ei să-și părăsească propria mănăstire, și în care Antonie și-a aflat momentul adormirii. El a murit la [[7 mai]] 1073 iar [[moaște]]le sale, prin pronia divină, sunt nestricate.
 +
 
 +
==Imnografie==
 +
La pomenirea din 10 iulie:
 +
 
 +
[[Tropar]], [[glas]]ul al 4-lea:
 +
 
 +
:Din tulburările lumești ieșind și cu lepădarea lumii evanghelicește lui Hristos ai urmat și viață asemenea cu a îngerilor viețuind, în limanul cel lin al sfântului [[Muntele Athos|Munte al Atonului]] ai ajuns. De unde cu binecuvântarea părinților în muntele Kievului venind și acolo cu iubirea de osteneală viața săvârșindu-ți, patria ta o ai luminat și mulțimii călugărilor calea care duce către cereasca împărăție arătând-o, pe aceasta lui Hristos o ai dus, pe care roagă-L, Antonie preacuvioase, ca să mântuiască sufletele noastre.
 +
 
 +
[[Condac]], glasul al 4-lea:
 +
 
 +
:Te-ai supus pe sine-ți preaiubitului Dumnezeu din tinerețe, mai vârtos decât toți, Cuvioase, și Aceluia din tot sufletul cu dragoste ai urmat și cele stricăcioase ale lumii întru nimic socotindu-le; în pământ peșteră ți-ai făcut și într-însa împotriva meșteșugurilor nevăzutului vrăjmaș bine nevoindu-te, ca niște raze luminoase ale soarelui în toate marginile pământului ai strălucit, din care veselindu-te ai trecut către cămara cea cerească. Şi acum cu îngerii înaintea scaunului Stăpânului stând, adu-ți aminte de noi cei ce cinstim pomenirea ta, ca să strigăm ție: „Bucură-te, Antonie, părintele nostru!” 
  
Many miraculous happening have been recorded associated with Sf. Antonie, including the appearance of the Mother of God before Ss. Antonie şi Teodosie in the Blachernae church in Constantinople, without their leaving their own monastery, at which the Mother of God foretold the death of Antonie. He died on [[7 mai]] 1073, and his [[moaşte]], through divine providence, remain concealed.
 
  
 
[[Categorie:Monahi]]
 
[[Categorie:Monahi]]
[[Categorie:Sfinţi ruşi]]
+
[[Categorie:Sfinți ruși]]
[[Categorie:Sfinţi]]
+
[[Categorie:Sfinți]]
[[Categorie:Wonderworkers]]
+
[[Categorie:Făcători de minuni]]
  
 
[[en:Anthony of the Kiev Caves]]
 
[[en:Anthony of the Kiev Caves]]
 +
[[pt:Antônio e Teodósio de Quieve]]

Versiunea curentă din 17 iunie 2020 00:54

Sfinții Antonie și Teodosie ai Peșterilor Kievului

Părintele nostru Antonie al Peșterilor Kievului a fost unul din fondatorii Mănăstirii Peșterilor Kievului. Prăznuirea lui se face pe 2 septembrie împreună cu Sf. Teodosie și pe 10 iulie, când Maica Domnului i s-a arătat ca să-i vestească apropiata trecere la Domnul.

Viața

Antonie s-a născut în 983 în Liubeh, lângă Cernigov. A primit numele de Antipa de la părinții săi. În tinerețe a fost cuprins de frica de Dumnezeu și a dorința de a îmbrăca haina monahală. La maturitate a plecat la Muntele Athos unde a intrat în mănăstire. A fost tuns cu numele de Antonie și și-a închinat viața mulțumirii lui Dumnezeu și ascetismului virtuților. A devenit cunoscut pentru umilința și pentru smerenia sa.

Cu timpul, egumenul a văzut în el un mare viitor ascet. Inspirat de Dumnezeu, Egumenul l-a sfătuit pe Antonie să se întoarcă în ținutul natal unde mulți călugări îl vor căuta apoi. Întorcându-se pe tărâmurile rusești, Antonie a vizitat mai multe mănăstiri de lângă Kiev, dar nu a găsit acolo viața monastică similară celei din Muntele Athos. Cu timpul, a venit într-o peșteră săpată de preotul Ilarion (mai târziu Mitropolit de Kiev), lângă satul Berestovo. Aici și-a început nevoința în rugăciune, veghe, muncă și post, mâncând doar o îmbucătură pe zi și uneori ajunând cu săptămâna.

Datorită vieții sale aspre, oamenii au început să vină la el pentru binecuvântare și îndrumare. Unii dintre cei veniți au decis să rămână cu el. Faima lui Antonie s-a împrăștiat în ținuturile înconjurătoare, făcându-i pe mulți să aleagă calea monahală. După ce s-au strâns doisprezece oameni cu Antonie, comunitatea aceasta a săpat o peșteră și mai mare și în interiorul ei au amenajat o biserică și chilii pentru călugări. Când comunitatea s-a mărit, Antonie l-a numit pe Varlaam stareț al mănăstirii și apoi s-a retras în alt loc unde și-a săpat o nouă peșteră în care s-a închis. Cu toate acestea, și aici au venit călugări care s-au stabilit pe lângă el. Astfel s-au format mănăstirile Peșterile de Aproape și Peșterile de Departe. Mai târziu, a fost construită o mică biserică de lemn peste Peșterile de Departe închinată Adormirii Maicii Domnului.

După ce Marele Cneaz Iziaslav al Kievului l-a convins pe starețul Varlaam să se mute la mănăstirea Dimitriev, obștea, cu binecuvântarea lui Antonie, l-a ales pe blândul și umilul Teodosie ca egumen. Obștea Peșterilor de Aproape și de Departe a continuat să crească ajungând la sute de călugări. Atunci, Prințul Izislav a dat obștii de călugări dealul pe care ei au construit o biserică mare și numeroase chilii, înconjurate de o palisadă. Astfel, Mănăstirea Peșterilor Kievului, reînnoită, a devenit primul centru spiritual al Țării Rusiei, ridicat prin eforturile Sfântului Antonie, fără aur, dar prin rugăciunile sfinților și prin lacrimile, veghea și postul lor.

Multe întâmplări miraculoase au fost atribuite Sfântului Antonie, inclusiv vederea Maicii Domnului de către Sfinții Antonie și Teodosie în Biserica Vlaherne din Constantinopol, fără ca ei să-și părăsească propria mănăstire, și în care Antonie și-a aflat momentul adormirii. El a murit la 7 mai 1073 iar moaștele sale, prin pronia divină, sunt nestricate.

Imnografie

La pomenirea din 10 iulie:

Tropar, glasul al 4-lea:

Din tulburările lumești ieșind și cu lepădarea lumii evanghelicește lui Hristos ai urmat și viață asemenea cu a îngerilor viețuind, în limanul cel lin al sfântului Munte al Atonului ai ajuns. De unde cu binecuvântarea părinților în muntele Kievului venind și acolo cu iubirea de osteneală viața săvârșindu-ți, patria ta o ai luminat și mulțimii călugărilor calea care duce către cereasca împărăție arătând-o, pe aceasta lui Hristos o ai dus, pe care roagă-L, Antonie preacuvioase, ca să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 4-lea:

Te-ai supus pe sine-ți preaiubitului Dumnezeu din tinerețe, mai vârtos decât toți, Cuvioase, și Aceluia din tot sufletul cu dragoste ai urmat și cele stricăcioase ale lumii întru nimic socotindu-le; în pământ peșteră ți-ai făcut și într-însa împotriva meșteșugurilor nevăzutului vrăjmaș bine nevoindu-te, ca niște raze luminoase ale soarelui în toate marginile pământului ai strălucit, din care veselindu-te ai trecut către cămara cea cerească. Şi acum cu îngerii înaintea scaunului Stăpânului stând, adu-ți aminte de noi cei ce cinstim pomenirea ta, ca să strigăm ție: „Bucură-te, Antonie, părintele nostru!”