Antonie al Peșterilor Kievului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (a redenumit Antonie al Peşterilor Kievului în Antonie al Peșterilor Kievului: diacritice noi (cu virgulă))
m (+pt)
 
(Nu s-au afișat 9 versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
[[Image:Anthony and Theodosius of Kiev Caves.jpg|right|frame|Sfinţii Antonie şi Teodosie ai Peşterilor Kievului]]
+
[[Fișier:Anthony and Theodosius of Kiev Caves.jpg|right|frame|Sfinții Antonie și Teodosie ai Peșterilor Kievului]]
Părintele nostru '''Antonie al Peşterilor Kievului''' a fost unul din fondatorii [[Mănăstirea Peşterilor din Kiev|Mănăstirii Peşterilor Kievului]]. [[Prăznuire]]a lui se face în [[2 septembrie]] împreună cu Sf. [[Teodosie al Peşterilor Kievului|Teodosie]] şi pe [[10 iulie]], când [[Maica Domnului]] i s-a arătat ca să-i vestească apropiata trecere la Domnul.
+
Părintele nostru '''Antonie al Peșterilor Kievului''' a fost unul din fondatorii [[Mănăstirea Peșterilor din Kiev (Ucraina)|Mănăstirii Peșterilor Kievului]]. [[Praznic|Prăznuirea]] lui se face pe [[2 septembrie]] împreună cu Sf. [[Teodosie al Peșterilor Kievului|Teodosie]] și pe [[10 iulie]], când [[Maica Domnului]] i s-a arătat ca să-i vestească apropiata trecere la Domnul.
  
==Viaţa==
+
==Viața==
Antonie s-a născut în 983 în Liubech, lângă Chernigov. A primit numele de Antipa de la părinţii săi. În tinereţe a fost cuprins de frica de Dumnezeu şi a dorinţa de a îmbrăca haina [[monahism|monahală]].  La maturitate a plecat la [[Muntele Athos]] unde a intrat în mănăstire. A fost [[tundere|tuns]] cu numele de Antonie şi şi-a închinat viaţa mulţumirii lui Dumnezeu şi [[ascetism]]ului [[virtuţi]]lor. A devenit cunoscut pentru umilinţa şi pentru [[smerenia]] sa.
+
Antonie s-a născut în 983 în Liubeh, lângă Cernigov. A primit numele de Antipa de la părinții săi. În tinerețe a fost cuprins de frica de Dumnezeu și a dorința de a îmbrăca haina [[monahism|monahală]].  La maturitate a plecat la [[Muntele Athos]] unde a intrat în mănăstire. A fost [[tundere|tuns]] cu numele de Antonie și și-a închinat viața mulțumirii lui Dumnezeu și [[ascetism]]ului [[virtuți]]lor. A devenit cunoscut pentru umilința și pentru [[smerenia]] sa.
  
Cu timpul, [[egumen]]ul a văzut în el un mare viitor ascet. Inspirat de Dumnezeu, Egumenul l-a sfătuit pe Antonie să se întoarcă în ţinutul natal unde mulţi călugări îl vor căuta apoi. Întorcându-se pe tărâmurile ruseşti, Antonie a vizitat mai multe mănăstiri de lângă Kiev, dar nu a găsit acolo viaţa monastică similară celei din Muntele Athos. Cu timpul, a venit într-o peşteră săpată de preotul Ilarion (mai târziu Mitropolit de Kiev), lângă satul Berestovo. Aici şi-a început nevoinţa în rugăciune, veghe, muncă şi post, mâncând doar o îmbucătură pe zi şi uneori ajunând cu săptămâna.
+
Cu timpul, [[egumen]]ul a văzut în el un mare viitor ascet. Inspirat de Dumnezeu, Egumenul l-a sfătuit pe Antonie să se întoarcă în ținutul natal unde mulți călugări îl vor căuta apoi. Întorcându-se pe tărâmurile rusești, Antonie a vizitat mai multe mănăstiri de lângă Kiev, dar nu a găsit acolo viața monastică similară celei din Muntele Athos. Cu timpul, a venit într-o peșteră săpată de preotul Ilarion (mai târziu Mitropolit de Kiev), lângă satul Berestovo. Aici și-a început nevoința în rugăciune, veghe, muncă și post, mâncând doar o îmbucătură pe zi și uneori ajunând cu săptămâna.
  
Datorită vieţii sale aspre, oamenii au început să vină la el pentru binecuvântare şi îndrumare. Unii dintre cei veniţi au decis să rămână cu el. Faima lui Antonie s-a împrăştiat în ţinuturile înconjurătoare, făcându-i pe mulţi să aleagă calea monahală. După ce s-au strâns doisprezece oameni cu Antonie, comunitatea aceasta a săpat o peşteră şi mai mare şi în interiorul ei au amenajat o biserică şi chilii pentru călugări. Când comunitatea s-a mărit, Antonie l-a numit pe Varlaam [[stareţ]] al mănăstirii şi apoi s-a retras în alt loc unde şi-a săpat o nouă peşteră în care s-a închis. Cu toate acestea, şi aici au venit călugări care s-au stabilit pe lângă el. Astfel s-au format mănăstirile Peşterile de Aproape şi Peşterile de Departe. Mai târziu, a fost construită o mică biserică de lemn peste Peşterile de Departe închinată [[Adormirea Maicii Domnului|Adormirii]] [[Maica Domnului|Maicii Domnului]].
+
Datorită vieții sale aspre, oamenii au început să vină la el pentru binecuvântare și îndrumare. Unii dintre cei veniți au decis să rămână cu el. Faima lui Antonie s-a împrăștiat în ținuturile înconjurătoare, făcându-i pe mulți să aleagă calea monahală. După ce s-au strâns doisprezece oameni cu Antonie, comunitatea aceasta a săpat o peșteră și mai mare și în interiorul ei au amenajat o biserică și chilii pentru călugări. Când comunitatea s-a mărit, Antonie l-a numit pe Varlaam [[stareț]] al mănăstirii și apoi s-a retras în alt loc unde și-a săpat o nouă peșteră în care s-a închis. Cu toate acestea, și aici au venit călugări care s-au stabilit pe lângă el. Astfel s-au format mănăstirile Peșterile de Aproape și Peșterile de Departe. Mai târziu, a fost construită o mică biserică de lemn peste Peșterile de Departe închinată [[Adormirea Maicii Domnului|Adormirii]] [[Maica Domnului|Maicii Domnului]].
  
După ce marele Prinţ Izislav de Kiev l-a convins pe stareţul Varlaam să se mute la mănăstirea Dimitriev, obştea, cu binecuvântarea lui Antonie, l-a ales pe blândul şi umilul [[Teodosie al Peşterilor Kievului|Teodosie]] ca egumen. Obştea Peşterilor de Aproape şi de Departe a continuat să crească ajungând la sute de călugări. Atunci, Prinţul Izislav a dat obştii de călugări dealul pe care ei au construit o biserică mare şi numeroase chilii, înconjurate de o palisadă. Astfel, Mănăstirea Peştrilor Kievului, reînnoită, a devenit primul centru spiritual al Ţării Rusiei, ridicat prin eforturile Sfântului Antonie, fără aur, dar prin rugăciunile [[sfânt|sfinţilor]] şi prin lacrimile, veghea şi postul lor.
+
După ce Marele Cneaz Iziaslav al Kievului l-a convins pe starețul Varlaam să se mute la mănăstirea Dimitriev, obștea, cu binecuvântarea lui Antonie, l-a ales pe blândul și umilul [[Teodosie al Peșterilor Kievului|Teodosie]] ca egumen. Obștea Peșterilor de Aproape și de Departe a continuat să crească ajungând la sute de călugări. Atunci, Prințul Izislav a dat obștii de călugări dealul pe care ei au construit o biserică mare și numeroase chilii, înconjurate de o palisadă. Astfel, Mănăstirea Peșterilor Kievului, reînnoită, a devenit primul centru spiritual al Țării Rusiei, ridicat prin eforturile Sfântului Antonie, fără aur, dar prin rugăciunile [[sfânt|sfinților]] și prin lacrimile, veghea și postul lor.
  
Multe întâmplări miraculoase au fost atribuite Sfântului Antonie, inclusiv vederea Maicii Domnului de către Sfinţii Antonie şi Teodosie în Biserica Vlaherne din Constantinopol, fără ca ei să-şi părăsească propria mănăstire, şi în care Antonie şi-a aflat momentul adormirii. El a murit în [[7 mai]] 1073 iar moaştele sale, prin pronia divină, sunt nestricate.
+
Multe întâmplări miraculoase au fost atribuite Sfântului Antonie, inclusiv vederea Maicii Domnului de către Sfinții Antonie și Teodosie în Biserica Vlaherne din Constantinopol, fără ca ei să-și părăsească propria mănăstire, și în care Antonie și-a aflat momentul adormirii. El a murit la [[7 mai]] 1073 iar [[moaște]]le sale, prin pronia divină, sunt nestricate.
  
 
==Imnografie==
 
==Imnografie==
Linia 18: Linia 18:
 
[[Tropar]], [[glas]]ul al 4-lea:
 
[[Tropar]], [[glas]]ul al 4-lea:
  
:Din tulburările lumeşti ieşind şi cu lepădarea lumii evangheliceşte lui Hristos ai urmat şi viaţă asemenea cu a îngerilor vieţuind, în limanul cel lin al sfântului [[Muntele Athos|Munte al Atonului]] ai ajuns. De unde cu binecuvântarea părinţilor în muntele Kievului venind şi acolo cu iubirea de osteneală viaţa săvârşindu-ţi, patria ta o ai luminat şi mulţimii călugărilor calea care duce către cereasca împărăţie arătând-o, pe aceasta lui Hristos o ai dus, pe care roagă-L, Antonie preacuvioase, ca să mântuiască sufletele noastre.
+
:Din tulburările lumești ieșind și cu lepădarea lumii evanghelicește lui Hristos ai urmat și viață asemenea cu a îngerilor viețuind, în limanul cel lin al sfântului [[Muntele Athos|Munte al Atonului]] ai ajuns. De unde cu binecuvântarea părinților în muntele Kievului venind și acolo cu iubirea de osteneală viața săvârșindu-ți, patria ta o ai luminat și mulțimii călugărilor calea care duce către cereasca împărăție arătând-o, pe aceasta lui Hristos o ai dus, pe care roagă-L, Antonie preacuvioase, ca să mântuiască sufletele noastre.
  
 
[[Condac]], glasul al 4-lea:
 
[[Condac]], glasul al 4-lea:
  
:Te-ai supus pe sine-ţi preaiubitului Dumnezeu din tinereţe, mai vârtos decât toţi, Cuvioase, şi Aceluia din tot sufletul cu dragoste ai urmat şi cele stricăcioase ale lumii întru nimic socotindu-le; în pământ peşteră ţi-ai făcut şi într-însa împotriva meşteşugurilor nevăzutului vrăjmaş bine nevoindu-te, ca nişte raze luminoase ale soarelui în toate marginile pământului ai strălucit, din care veselindu-te ai trecut către cămara cea cerească. Şi acum cu îngerii înaintea scaunului Stăpânului stând, adu-ţi aminte de noi cei ce cinstim pomenirea ta, ca să strigăm ţie: „Bucură-te, Antonie, părintele nostru!”   
+
:Te-ai supus pe sine-ți preaiubitului Dumnezeu din tinerețe, mai vârtos decât toți, Cuvioase, și Aceluia din tot sufletul cu dragoste ai urmat și cele stricăcioase ale lumii întru nimic socotindu-le; în pământ peșteră ți-ai făcut și într-însa împotriva meșteșugurilor nevăzutului vrăjmaș bine nevoindu-te, ca niște raze luminoase ale soarelui în toate marginile pământului ai strălucit, din care veselindu-te ai trecut către cămara cea cerească. Şi acum cu îngerii înaintea scaunului Stăpânului stând, adu-ți aminte de noi cei ce cinstim pomenirea ta, ca să strigăm ție: „Bucură-te, Antonie, părintele nostru!”   
  
  
 
[[Categorie:Monahi]]
 
[[Categorie:Monahi]]
[[Categorie:Sfinţi ruşi]]
+
[[Categorie:Sfinți ruși]]
[[Categorie:Sfinţi]]
+
[[Categorie:Sfinți]]
 
[[Categorie:Făcători de minuni]]
 
[[Categorie:Făcători de minuni]]
  
 
[[en:Anthony of the Kiev Caves]]
 
[[en:Anthony of the Kiev Caves]]
 +
[[pt:Antônio e Teodósio de Quieve]]

Versiunea curentă din 17 iunie 2020 00:54

Sfinții Antonie și Teodosie ai Peșterilor Kievului

Părintele nostru Antonie al Peșterilor Kievului a fost unul din fondatorii Mănăstirii Peșterilor Kievului. Prăznuirea lui se face pe 2 septembrie împreună cu Sf. Teodosie și pe 10 iulie, când Maica Domnului i s-a arătat ca să-i vestească apropiata trecere la Domnul.

Viața

Antonie s-a născut în 983 în Liubeh, lângă Cernigov. A primit numele de Antipa de la părinții săi. În tinerețe a fost cuprins de frica de Dumnezeu și a dorința de a îmbrăca haina monahală. La maturitate a plecat la Muntele Athos unde a intrat în mănăstire. A fost tuns cu numele de Antonie și și-a închinat viața mulțumirii lui Dumnezeu și ascetismului virtuților. A devenit cunoscut pentru umilința și pentru smerenia sa.

Cu timpul, egumenul a văzut în el un mare viitor ascet. Inspirat de Dumnezeu, Egumenul l-a sfătuit pe Antonie să se întoarcă în ținutul natal unde mulți călugări îl vor căuta apoi. Întorcându-se pe tărâmurile rusești, Antonie a vizitat mai multe mănăstiri de lângă Kiev, dar nu a găsit acolo viața monastică similară celei din Muntele Athos. Cu timpul, a venit într-o peșteră săpată de preotul Ilarion (mai târziu Mitropolit de Kiev), lângă satul Berestovo. Aici și-a început nevoința în rugăciune, veghe, muncă și post, mâncând doar o îmbucătură pe zi și uneori ajunând cu săptămâna.

Datorită vieții sale aspre, oamenii au început să vină la el pentru binecuvântare și îndrumare. Unii dintre cei veniți au decis să rămână cu el. Faima lui Antonie s-a împrăștiat în ținuturile înconjurătoare, făcându-i pe mulți să aleagă calea monahală. După ce s-au strâns doisprezece oameni cu Antonie, comunitatea aceasta a săpat o peșteră și mai mare și în interiorul ei au amenajat o biserică și chilii pentru călugări. Când comunitatea s-a mărit, Antonie l-a numit pe Varlaam stareț al mănăstirii și apoi s-a retras în alt loc unde și-a săpat o nouă peșteră în care s-a închis. Cu toate acestea, și aici au venit călugări care s-au stabilit pe lângă el. Astfel s-au format mănăstirile Peșterile de Aproape și Peșterile de Departe. Mai târziu, a fost construită o mică biserică de lemn peste Peșterile de Departe închinată Adormirii Maicii Domnului.

După ce Marele Cneaz Iziaslav al Kievului l-a convins pe starețul Varlaam să se mute la mănăstirea Dimitriev, obștea, cu binecuvântarea lui Antonie, l-a ales pe blândul și umilul Teodosie ca egumen. Obștea Peșterilor de Aproape și de Departe a continuat să crească ajungând la sute de călugări. Atunci, Prințul Izislav a dat obștii de călugări dealul pe care ei au construit o biserică mare și numeroase chilii, înconjurate de o palisadă. Astfel, Mănăstirea Peșterilor Kievului, reînnoită, a devenit primul centru spiritual al Țării Rusiei, ridicat prin eforturile Sfântului Antonie, fără aur, dar prin rugăciunile sfinților și prin lacrimile, veghea și postul lor.

Multe întâmplări miraculoase au fost atribuite Sfântului Antonie, inclusiv vederea Maicii Domnului de către Sfinții Antonie și Teodosie în Biserica Vlaherne din Constantinopol, fără ca ei să-și părăsească propria mănăstire, și în care Antonie și-a aflat momentul adormirii. El a murit la 7 mai 1073 iar moaștele sale, prin pronia divină, sunt nestricate.

Imnografie

La pomenirea din 10 iulie:

Tropar, glasul al 4-lea:

Din tulburările lumești ieșind și cu lepădarea lumii evanghelicește lui Hristos ai urmat și viață asemenea cu a îngerilor viețuind, în limanul cel lin al sfântului Munte al Atonului ai ajuns. De unde cu binecuvântarea părinților în muntele Kievului venind și acolo cu iubirea de osteneală viața săvârșindu-ți, patria ta o ai luminat și mulțimii călugărilor calea care duce către cereasca împărăție arătând-o, pe aceasta lui Hristos o ai dus, pe care roagă-L, Antonie preacuvioase, ca să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 4-lea:

Te-ai supus pe sine-ți preaiubitului Dumnezeu din tinerețe, mai vârtos decât toți, Cuvioase, și Aceluia din tot sufletul cu dragoste ai urmat și cele stricăcioase ale lumii întru nimic socotindu-le; în pământ peșteră ți-ai făcut și într-însa împotriva meșteșugurilor nevăzutului vrăjmaș bine nevoindu-te, ca niște raze luminoase ale soarelui în toate marginile pământului ai strălucit, din care veselindu-te ai trecut către cămara cea cerească. Şi acum cu îngerii înaintea scaunului Stăpânului stând, adu-ți aminte de noi cei ce cinstim pomenirea ta, ca să strigăm ție: „Bucură-te, Antonie, părintele nostru!”