Antonie al Peșterilor Kievului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(+imnografie (din ceaslov), mica adaugire)
Linia 1: Linia 1:
 
[[Image:Anthony and Theodosius of Kiev Caves.jpg|right|frame|Sfinţii Antonie şi Teodosie ai Peşterilor Kievului]]
 
[[Image:Anthony and Theodosius of Kiev Caves.jpg|right|frame|Sfinţii Antonie şi Teodosie ai Peşterilor Kievului]]
Părintele nostru '''Antonie al Peşterilor Kievului''' a fost unul din fondatorii [[Mănăstirea Peşterilor din Kiev|Mănăstirii Peşterilor Kievului]]. [[Prăznuire]]a lui se face în [[2 septembrie]].
+
Părintele nostru '''Antonie al Peşterilor Kievului''' a fost unul din fondatorii [[Mănăstirea Peşterilor din Kiev|Mănăstirii Peşterilor Kievului]]. [[Prăznuire]]a lui se face în [[2 septembrie]] împreună cu Sf. [[Teodosie al Peşterilor Kievului|Teodosie]] şi pe [[10 iulie]], când [[Maica Domnului]] i s-a arătat ca să-i vestească apropiata trecere la Domnul.
  
 
==Viaţa==
 
==Viaţa==
Linia 12: Linia 12:
  
 
Multe întâmplări miraculoase au fost atribuite Sfântului Antonie, inclusiv vederea Maicii Domnului de către Sfinţii Antonie şi Teodosie în Biserica Vlaherne din Constantinopol, fără ca ei să-şi părăsească propria mănăstire, şi în care Antonie şi-a aflat momentul adormirii. El a murit în [[7 mai]] 1073 iar moaştele sale, prin pronia divină, sunt nestricate.
 
Multe întâmplări miraculoase au fost atribuite Sfântului Antonie, inclusiv vederea Maicii Domnului de către Sfinţii Antonie şi Teodosie în Biserica Vlaherne din Constantinopol, fără ca ei să-şi părăsească propria mănăstire, şi în care Antonie şi-a aflat momentul adormirii. El a murit în [[7 mai]] 1073 iar moaştele sale, prin pronia divină, sunt nestricate.
 +
 +
==Imnografie==
 +
La pomenirea din 10 iulie:
 +
 +
[[Tropar]], [[glas]]ul al 4-lea:
 +
 +
:Din tulburările lumeşti ieşind şi cu lepădarea lumii evangheliceşte lui Hristos ai urmat şi viaţă asemenea cu a îngerilor vieţuind, în limanul cel lin al sfântului [[Muntele Athos|Munte al Atonului]] ai ajuns. De unde cu binecuvântarea părinţilor în muntele Kievului venind şi acolo cu iubirea de osteneală viaţa săvârşindu-ţi, patria ta o ai luminat şi mulţimii călugărilor calea care duce către cereasca împărăţie arătând-o, pe aceasta lui Hristos o ai dus, pe care roagă-L, Antonie preacuvioase, ca să mântuiască sufletele noastre.
 +
 +
[[Condac]], glasul al 4-lea:
 +
 +
:Te-ai supus pe sine-ţi preaiubitului Dumnezeu din tinereţe, mai vârtos decât toţi, Cuvioase, şi Aceluia din tot sufletul cu dragoste ai urmat şi cele stricăcioase ale lumii întru nimic socotindu-le; în pământ peşteră ţi-ai făcut şi într-însa împotriva meşteşugurilor nevăzutului vrăjmaş bine nevoindu-te, ca nişte raze luminoase ale soarelui în toate marginile pământului ai strălucit, din care veselindu-te ai trecut către cămara cea cerească. Şi acum cu îngerii înaintea scaunului Stăpânului stând, adu-ţi aminte de noi cei ce cinstim pomenirea ta, ca să strigăm ţie: „Bucură-te, Antonie, părintele nostru!” 
 +
  
 
[[Categorie:Monahi]]
 
[[Categorie:Monahi]]

Versiunea de la data 28 mai 2011 15:45

Sfinţii Antonie şi Teodosie ai Peşterilor Kievului

Părintele nostru Antonie al Peşterilor Kievului a fost unul din fondatorii Mănăstirii Peşterilor Kievului. Prăznuirea lui se face în 2 septembrie împreună cu Sf. Teodosie şi pe 10 iulie, când Maica Domnului i s-a arătat ca să-i vestească apropiata trecere la Domnul.

Viaţa

Antonie s-a născut în 983 în Liubech, lângă Chernigov. A primit numele de Antipa de la părinţii săi. În tinereţe a fost cuprins de frica de Dumnezeu şi a dorinţa de a îmbrăca haina monahală. La maturitate a plecat la Muntele Athos unde a intrat în mănăstire. A fost tuns cu numele de Antonie şi şi-a închinat viaţa mulţumirii lui Dumnezeu şi ascetismului virtuţilor. A devenit cunoscut pentru umilinţa şi pentru smerenia sa.

Cu timpul, egumenul a văzut în el un mare viitor ascet. Inspirat de Dumnezeu, Egumenul l-a sfătuit pe Antonie să se întoarcă în ţinutul natal unde mulţi călugări îl vor căuta apoi. Întorcându-se pe tărâmurile ruseşti, Antonie a vizitat mai multe mănăstiri de lângă Kiev, dar nu a găsit acolo viaţa monastică similară celei din Muntele Athos. Cu timpul, a venit într-o peşteră săpată de preotul Ilarion (mai târziu Mitropolit de Kiev), lângă satul Berestovo. Aici şi-a început nevoinţa în rugăciune, veghe, muncă şi post, mâncând doar o îmbucătură pe zi şi uneori ajunând cu săptămâna.

Datorită vieţii sale aspre, oamenii au început să vină la el pentru binecuvântare şi îndrumare. Unii dintre cei veniţi au decis să rămână cu el. Faima lui Antonie s-a împrăştiat în ţinuturile înconjurătoare, făcându-i pe mulţi să aleagă calea monahală. După ce s-au strâns doisprezece oameni cu Antonie, comunitatea aceasta a săpat o peşteră şi mai mare şi în interiorul ei au amenajat o biserică şi chilii pentru călugări. Când comunitatea s-a mărit, Antonie l-a numit pe Varlaam stareţ al mănăstirii şi apoi s-a retras în alt loc unde şi-a săpat o nouă peşteră în care s-a închis. Cu toate acestea, şi aici au venit călugări care s-au stabilit pe lângă el. Astfel s-au format mănăstirile Peşterile de Aproape şi Peşterile de Departe. Mai târziu, a fost construită o mică biserică de lemn peste Peşterile de Departe închinată Adormirii Maicii Domnului.

După ce marele Prinţ Izislav de Kiev l-a convins pe stareţul Varlaam să se mute la mănăstirea Dimitriev, obştea, cu binecuvântarea lui Antonie, l-a ales pe blândul şi umilul Teodosie ca egumen. Obştea Peşterilor de Aproape şi de Departe a continuat să crească ajungând la sute de călugări. Atunci, Prinţul Izislav a dat obştii de călugări dealul pe care ei au construit o biserică mare şi numeroase chilii, înconjurate de o palisadă. Astfel, Mănăstirea Peştrilor Kievului, reînnoită, a devenit primul centru spiritual al Ţării Rusiei, ridicat prin eforturile Sfântului Antonie, fără aur, dar prin rugăciunile sfinţilor şi prin lacrimile, veghea şi postul lor.

Multe întâmplări miraculoase au fost atribuite Sfântului Antonie, inclusiv vederea Maicii Domnului de către Sfinţii Antonie şi Teodosie în Biserica Vlaherne din Constantinopol, fără ca ei să-şi părăsească propria mănăstire, şi în care Antonie şi-a aflat momentul adormirii. El a murit în 7 mai 1073 iar moaştele sale, prin pronia divină, sunt nestricate.

Imnografie

La pomenirea din 10 iulie:

Tropar, glasul al 4-lea:

Din tulburările lumeşti ieşind şi cu lepădarea lumii evangheliceşte lui Hristos ai urmat şi viaţă asemenea cu a îngerilor vieţuind, în limanul cel lin al sfântului Munte al Atonului ai ajuns. De unde cu binecuvântarea părinţilor în muntele Kievului venind şi acolo cu iubirea de osteneală viaţa săvârşindu-ţi, patria ta o ai luminat şi mulţimii călugărilor calea care duce către cereasca împărăţie arătând-o, pe aceasta lui Hristos o ai dus, pe care roagă-L, Antonie preacuvioase, ca să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 4-lea:

Te-ai supus pe sine-ţi preaiubitului Dumnezeu din tinereţe, mai vârtos decât toţi, Cuvioase, şi Aceluia din tot sufletul cu dragoste ai urmat şi cele stricăcioase ale lumii întru nimic socotindu-le; în pământ peşteră ţi-ai făcut şi într-însa împotriva meşteşugurilor nevăzutului vrăjmaş bine nevoindu-te, ca nişte raze luminoase ale soarelui în toate marginile pământului ai strălucit, din care veselindu-te ai trecut către cămara cea cerească. Şi acum cu îngerii înaintea scaunului Stăpânului stând, adu-ţi aminte de noi cei ce cinstim pomenirea ta, ca să strigăm ţie: „Bucură-te, Antonie, părintele nostru!”