Vizualizare sursă pentru „Antonie al III-lea al Constantinopolului”

'''Antonie al III-lea „Studitul”''' a fost [[Listă a patriarhilor de Constantinopol|Patriarh al Constantinopolului]] între anii 974&ndash;980. A devenit patriarh la o vârstă înaintată și a adus în [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului]] o atmosferă de moderație și de blândețe, care lipsise de multe ori predecesorilor săi în [[scaun]]ul patriarhal.

==Viața==
Se cunosc puține despre începuturile vieții [[monah]]ale a lui Antonie al III-lea. 

A fost [[călugăr]] la [[Mănăstirea Studion]] din [[Constantinopol]], mănăstire renumită pentru zelul și prestigiul călugărilor de aici (numiți „studiți”, după denumirea mănăstirii [[ctitor]]ite în anul 462 de către consulul roman ''Studios''). Regulile de viață monastică și tipicul de slujbe de la Mănăstirea Studion au devenit mai târziu principalul model al călugărilor de la [[Muntele Athos]], precum și al majorității mănăstirilor ortodoxe.

Mai târziu, Antonie a devenit secretarul Patriarhului [[Vasile I al Constantinopolului|Vasile I „Skamandrenos”]].

În lupta pentru tronul papal purtată de către [[Papă|Papa]] Benedict al VII-lea (974-983) cu „antipapa” Bonifaciu al VII-lea (care era suspectat de a-l fi ucis pe predecesorul său, Papa Benedict al VI-lea), Patriarhul Vasile I îl sprijinea pe Benedict al VII-lea, care fusese ales în mod legitim. Împăratul Ioan I ''Ţimiskes'' îl susținea însă pe „antipapă”, pe care l-a și invitat la [[Imperiul Bizantin|curtea bizantină]]. În urma acestor confruntări, Vasile I a fost depus, iar Antonie a fost instalat ca patriarh în locul acestuia.

Istoricii bizantini din secolul al X-lea au consemnat că Antonie, care a devenit patriarh la o vârstă înaintată, a adus [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Bisericii Constantinopolului]] un nou suflu, de moderație și de blândețe, care lipsise uneori predecesorilor săi din [[scaun]]ul patriarhal. Dar tenacitatea sa în susținerea jurisdicției autonome a Bisericii Ortodoxe a Greciei, ca fiind complementară cu autoritatea seculară a împăratului, l-a adus în conflict cu împăratul Vasile al II-lea „''Bulgaroctonul''”.

Antonie al III-lea a rămas în [[Istoria Bisericii Ortodoxe (cronologie)|istoria Bisericii]] și ca un reformator, el străduindu-se să elimine ''[[simonie|simonia]]'' (vânzarea și cumpărarea harului de a săvârși slujbe bisericești, în locul dobândirii acestui har prin vrednicie).

Din cauza controversei cu împăratul Vasile al II-lea asupra dreptului bisericii de a deține proprietăți, Antonie a fost obligat în cele din urmă să demisioneze din demnitatea de patriarh (împăratul era mânios pe Antonie și din cauza presupusei implicări a acestuia în încercarea din anul 979 a generalului Bardas Sclerus de a-l detrona pe Vasile al II-lea).

==Scrieri==
Singura operă scrisă a Patriarhului Antonie al III-lea „Studitul”, care s-a păstrat până în zilele noastre este ''Monitum'' („Avertismente”). În această scriere Antonie Studitul se adresează călugărilor, dându-le sfaturi despre pocăință și mărturisirea păcatelor. Este un tratat care a stabilit un standard pentru [[Biserica Ortodoxă]] în ce privește [[asceza]].

==Surse==
*[http://www.britannica.com/EBchecked/topic/27398/Anthony-III-Studite  Anthony III Studite]
*[[Wikipedia: Patriarch_Antony_III_of_Constantinople]]


{{start box}}
{{succesiune|
înainte=[[Vasile I al Constantinopolului|Vasile I ''Skamandrenos'']]|
titlu=[[Listă a patriarhilor Constantinopolului|Patriarh al Constantinopolului]]|
ani=974&ndash;980|
după=[[Nicolae al II-lea al Constantinopolului|Nicolae al II-lea ''Hrisoverghi'']]}}
{{end box}}


[[Categorie:Patriarhi ai Constantinopolului]]

[[en:Anthony III Studite of Constantinople]]