Antonie (Plămădeală) al Ardealului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Colaborarea cu regimul comunist: diacritice)
m (Legături externe: +categ.)
 
(Nu s-au afișat 14 versiuni intermediare efectuate de alți 5 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
[[Imagine:Antonie Plămădeală.jpg|thumb|right|250 px|Mitropolitul Antonie Plămădeală al Ardealului, Crişanei şi Maramureşului]]
+
{{Cutie Biografie Episcopi
 +
| Nume = IPS Antonie (Plămădeală),<br/>Mitropolitul Ardealului
 +
| Imagine = [[Fișier:Antonie Plămădeală.jpg|200px]]
 +
| Afiliere =[[Biserica Ortodoxă Română]]
 +
| Reşedinţă = Sibiu
 +
| Formulă = IPS
 +
| Titlul = [[Mitropolia Ardealului|Mitropolit al Ardealului]]
 +
| Perioada = 1982-2005
 +
| Predecesor = Nicolae Mladin
 +
| Succesor = [[Laurențiu (Streza) al Ardealului|Laurențiu (Streza)]]
 +
| Hirotonire preot = 1953, la Mănăstirea Slatina
 +
| Hirotonire episcop = [[27 decembrie]] 1970,<br/>la București
 +
| Consecratori =
 +
| Titluri precedente = [[Vicar]] patriarhal
 +
| Funcţii =
 +
| Data naşterii = [[17 noiembrie]] 1926
 +
| Locul naşterii = {{flag|Romania}}Stolnicești, județul Lăpușna, Basarabia
 +
| Data morţii = [[29 august]] 2005
 +
| Locul morţii = Sibiu
 +
|}}'''Antonie (Leonida) Plămădeală''' (n. [[17 noiembrie]] 1926, Stolnicești, județul Lăpușna, Basarabia; d. [[29 august]] 2005, Sibiu) a fost un înalt ierarh al [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]], [[mitropolit]] ortodox al [[Mitropolia Ardealului|Ardealului]] (1982-2005), teolog și scriitor, membru de onoare al Academiei Române.
  
'''Antonie (Leonida) Plămădeală''' (n. [[17 noiembrie]] 1926, Stolniceşti, judeţul Lăpuşna, Basarabia; d. [[29 august]] 2005, Sibiu) a fost înalt ierarh al [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]], [[mitropolit]] ortodox al Ardealului (1982-2005), teolog și scriitor, membru de onoare al Academiei Române.
+
==Viața==
 +
S-a născut în anul 1927 într-o familie de țărani din Stolnicești, județul Lăpușna (Basarabia) în anul 1927, primind numele '''Leonida'''. A urmat cursurile Seminarului Teologic de la Chișinău, apoi București și cursurile Facultăților de Teologie din București și ale Institutului Teologic Universitar din Cluj.
 +
A fost tuns în [[monahism]] în anul 1948, primind numele '''Antonie''', la [[Mănăstirea Prislop]], apoi hirotonit [[ierodiacon]] în 1949. Transferat la Mănăstirea Slatina, a fost hirotonit [[ieromonah]] în anul 1953.
  
==Cariera ecleziastică==
+
În anul 1949, a fost condamnat (în lipsă) la 7 ani închisoare, pentru activitate anticomunistă; arestat și rejudecat în anul 1954, a fost condamnat la 4 ani închisoare, fiind însă grațiat în 1956. Atunci se înscrie la doctorat la la Institutul Teologic Universitar din Cluj, când, din motive politice, este constrâns să le întrerupă. Exclus din rândurile clerului și din cinul monahal  (pe motive politice) între anii 1959-1968, supraviețuiește angajându-se ca muncitor pe la mai multe întreprinderi.
Pe numele de mirean Leonida Plămădeală, a primit numele de Antonie odată cu tunderea în [[monahism]], în anul 1948. La [[27 decembrie]] 1970 a fost hirotonit vicar patriarhal, cu titlul "Ploieşteanul". La [[9 decembrie]] 1979, după ce a fost responsabil cu relaţiile externe ale Bisericii Ortodoxe Române, a fost ales [[episcop]] al Buzăului. La [[10 ianuarie]] 1982 a fost ales [[arhiepiscop]] al Sibiului şi mitropolit al Ardealului, funcţii pe care le-a deţinut până la moarte.  
 
  
=Opera=
+
Este reprimit în cler în anul 1968 și numit secretar-șef la Institutul Teologic din București. Își reia studiile doctorale, însă peste hotare, la Heythrop College (Oxfordshire), apoi la Londra, cu teza „Biserica slujitoare în Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiție și în teologia contemporană”, susținută în anul 1972.
'''Teologică'''
 
  
1. ''Tradiţie şi libertate în spiritualitatea ortodoxă'' - Lucrarea vrednicului de amintire Mitropolit Antonie Plămădeală, se constituie în zece capitole, o prefaţă a Pr. Prof. Acad. [[Dumitru Stăniloae]] şi un cuvânt înainte al autorului.
+
Pe [[27 decembrie]] 1970 a fost hirotonit vicar patriarhal, cu titlul "Ploieșteanul". Numit responsabil cu relațiile externe ale Bisericii Ortodoxe Române, a fost ales episcop al Buzăului pe [[9 decembrie]] 1979. Pe [[10 ianuarie]] 1982 a fost ales [[arhiepiscop]] al Sibiului și mitropolit al Ardealului, funcții pe care le-a deținut până la moarte.
  
Cartea este tipărită în două ediţii: prima la editura Axios 1995, la Bucureşti, şi a II-a la editura Reîntregirea, 2005.
+
După căderea comunismului, a fost ales membru de onoare al Academiei Române (în 1992).<ref>[https://acad.ro/bdar/armembriLit.php?vidT=P Academia Română - membrii Academiei din 1866 până în prezent], accesat 6 mai 2020</ref>
  
Titlul lucrării este unul foarte inspirat şi cuprinzător, întru început dorind doar a face precizarea că „şi”-ul din titlu „Tradiţie '''şi''' libertate în spiritualitatea ortodoxă”, este unul conjunctiv şi nu unul disjunctiv, unul care realizează unitatea şi nu distincţia. În tot cuprinsul cărţii se postulează ideea că tradiţia şi libertatea sunt complementare, tradiţia naşte libertate şi libertatea tradiţie, ambele dând nota specificităţii spiritualităţii ortodoxe.
+
==Activitatea pastorală și misionară==
 +
S-a îngrijit de reconstrucția și/sau restaurarea mai multor biserici, mănăstiri și a clădirilor anexe. Cea mai mare ctitorie a sa a fost la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, unde a început construcția incintei mănăstirii și a clădirilor anexe încă din anii ’80, mănăstirii adăugându-i-se o bibliotecă și o expoziție de obiecte bisericești, carte veche și icoane pe sticlă (obiectele fiind donația Mitropolitului Antonie).
 +
Ca responsabil cu relațiile externe ale [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]], a luat parte la vizitele făcute altor Biserici creștine, a participat ca delegat și uneori ca membru în organismele de conducere al Consiliului Ecumenic al Bisericilor, la întrunirile Conferinței Bisericilor Europene și la sesiunile Comisiei de dialog între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică.
  
Lucrarea de faţă, a mitropolitului Antonie Plămădeală este una de sinteză şi chiar dacă se constituie din mai multe studii, intervenţii verbale şi conferinţe, păstrează un aer de spontaneitate proprii Ortodoxiei.  
+
==Activitatea academică și scrierile==
 +
Pe lângă responsabilitățile sale bisericești, IPS Antonie și-a continuat și cariera academică, publicând mai multe volume de studii și articole pe teme de teologie biblică, spiritualitate, istorie bisericească, relații ecumenice etc., predici,  dar și articole de presă și interviuri, precum și literatură și memorialistică <ref> O bibliografie mai extinsă a IPS Antonie Plămădeală mergând însă numai până în 1999 o găsim în [http://biserica.org/WhosWho/DTR/P/AntoniePlamadeala.html  articolul] dedicat acestuia din ''Dicționarul Teologilor Români''</ref>.
  
Puternic ancorat în Tradiţia Bisericii, aceasta este cea care îi dă autorului o aşa mobilitate în expunere şi un puternic avânt către actualitate.
+
===Literatură===
Mai ales acolo unde se cer afirmate, tradiţia şi libertatea spiritualităţii ortodoxe sunt cele care animă în autor  persuasiunea  firescului adevăr.
+
Astfel, în anul 1970 publică la București romanul ''Trei ceasuri în iad'', un roman foarte critic la adresa regimului comunist din România din vremea „obsedantului deceniu” (anii ’50). Cartea a cunoscut un rapid succes de public și de critică, însă a fost rapid retras din librării de către autoritățile comuniste. Cartea a cunoscut mai multe reeditări după căderea comunismului (București, 1993; Media Concept, Sibiu, 2004).  
  
Capitolele cărţii, ca şi conferinţele ţinute în Occident sunt ca o mână întinsă a spiritualităţii orientale, către cea apuseană, şi nu orcând, ci mai ales în momentele de criză ale acesteia din urmă.
+
===Teologie===
Din acest punct de vedere, lucrarea vrednicului de amintire Mitropolit Antonie Plămădeală, împreună cu a încă câtorva profesori (Pr. Dumitru Stăniloae), este una de pioneriat în deschiderea către celelalte spiritualităţii ale creştinătăţii, în care  modelul Ortodoxiei să fie cel care se afirmă cu convingere, şi singurul viabil într-o criză a creştinătăţii europene, când în Apus se generase o depopulare a mănăstirilor şi rigiditatea regulelor slăbise credinţa.
+
Dintre scrierile sale teologice, unul dintre cele mai cunoscute volume ale Mitropolitului Antonie este volumul ''Tradiție și libertate în spiritualitatea ortodoxă'', Sibiu, 1983, cu o prefață a Pr. Prof. Acad. [[Dumitru Stăniloae]] și un cuvânt înainte al autorului. A cunoscut mai multe reeditări după 1989 (ed. Axios, 1995; ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2005). Lucrarea tratează teme de de spiritualitate comune Răsăritului și Apusului creștin, și îndeosebi spiritualitatea monastică.
  
Lucrarea tratează temele spiritualităţii  comune răsăritenilor şi apusenilor, dar cu un stil propriu, cu un penel gingaş dar ferm care lasă a se întrevedea superioritatea uneia faţă de cealaltă, dar aceasta nu la modul grosier şi egoist, ci conturând  o evidenţă clară a bogăţiei de înţelesuri venită dinspre Orient, de unde izvorăşte pe bună  dreptate şi  verbul : a te orienta.
+
*''Cuvinte duhovnicești'', Tiparul tipografiei eparhiale, Sibiu, 2000 se înscrie în aceeași direcție de reflecție ca și volumul mai sus amintit.
<ref>Textul îmi aparţine şi reprezintă un fragment din lucrarea de seminar-recenzie "Tradiţie şi libertate în spiritualitatea ortodoxă" susţinută în anul universitar 2007, în faţa IPS. Arhiepiscop [[Andrei Andreicuţ]], profesor la catedra de Morală şi Spiritualitate a Facultăţii de Teologie Ortodoxă Alba Iulia. </ref>
 
  
 +
*''Tâlcuiri noi la texte vechi'', Sibiu, 1999, – o colecție de predici la duminicile de peste an.
  
2. ''Cuvinte duhovniceşti'' - Este o lucrare în care se profilează chipul şi experienţa [[duhovnic]]ească a autorului. Pe parcursul răsfoirii filelor ei vom avea bucuria întâlnirii unor teme cu totul şi cu totul originale pentru [[Spiritualitate]]a Ortodoxă. „Căderea în sus”, „Capcanele smereniei” şi „Un Catehism pentru intelectuali”, sunt doar unele dintre ele.
+
===Memorialistică și publicistică===
 +
*'' [http://www.archive.org/details/AntoniePlamadeala-RugulAprins Rugul Aprins] '', Ed. Arhidiecezană, Sibiu, 2002, o carte de interviuri și mărturii despre mișcarea „Rugul Aprins” din Bucureștii anilor ’50 și participarea IPS Antonie la activitățile acesteia.
 +
*''Biserica în mers'' (vol. I 1958-1995 + vol. II 1995-1998), Tiparul tipografiei eparhiale, Sibiu, 1999 – o antologie de interviuri (mai ales din perioada postcomunistă)
 +
*''Gânduri de frumuseți albe'', 5 volume, Tiparul tipografiei eparhiale, Sibiu, 2004, reia o serie de articole ale IPS Antonie publicate în revista ''Telegraful român'' din Sibiu.
  
3. ''Tâlcuiri noi la texte vechi'' - predici la dunimicile de peste an, cu o foarte mare receptivitate mai ales în rândul tinerilor.
+
==Citate==
  
4. ''Rugul aprins''
+
*„Fără Dumnezeu am fi apariții ciudate și dispariții stupide”<ref>Antonie Plămădeală, „Tatăl nostru – nu suntem singuri”, Sibiu, editura Eparhiei Sibiului, 1999, p.16.</ref>
  
5. ''Basarabia''
+
==Controverse==
 +
===Colaborarea cu regimul comunist===
 +
Mitropolitul Antonie Plămădeală a fost învinuit în repetate rânduri că ar fi colaborat benevol cu regimul comunist, inclusiv cu Securitatea (poliția politică a regimului comunist) <ref> Această din urmă învinuire o regăsim inclusiv în scrierile unor ierarhi precum Mitropolitul Bartolomeu Anania al Clujului, care o formulează în volumul său de ''Memorii'' (Polirom, Iași, 2009).</ref>. Astfel, poetul Mircea Dinescu, în acea vreme membru al Colegiului CNSAS, declara în anul 2007 că Mitropolitul Antonie fusese colaborator de bună voie al autorităților comuniste<ref> De exemplu Mircea Dinescu, [http://www.news20.ro/articol_Mircea-Dinescu_-_IPS-Antonie-i-a-cerut-lui-Ceausescu-sa-l-faca-general__578.html IPS Antonie i-a cerut lui Ceaușescu să-l facă general], ''Cotidianul'', 9 august 2007. </ref>. Dat fiind că aceste declarații veneau după moartea Mitropolitului Antonie, frații acestuia s-au adresat Colegiului CNSAS, cerând să aibă acces la toate documentele care l-ar fi autorizat pe Mircea Dinescu să facă respectivele declarații, pentru a le putea fotocopia <ref>Cristina Darmina Iamandi, [http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/fratii-mitropolitului-antonie-plamadeala-solicita-cnsas-dosarul-raposatului-104222.html Frații Mitropolitului Antonie Plămădeală solicită CNSAS dosarul răposatului], ''România liberă'',  22 august 2007.</ref>  Câteva fragmente din dosarul de urmărire al IPS Antonie au fost publicate și în presă [http://www.evz.ro/detalii/stiri/mitropolitul-bartolomeu-anania-nume-de-cod-apostol-882223.html], însă documentele amintite mai sus nu au fost încă publicate integral.
  
 +
Apărătorii Mitropolitului Antonie subliniază faptul că acesta a avut mai degrabă de suferit în perioada comunistă, evocând trecerea sa prin închisori și persecuțiile îndurate în anii tinereții, apreciind că acuzațiile amintite nu se justifică.
  
'''Publicistică'''
+
IPS Antonie, referindu-se, într-un interviu din 1990, la problema conviețuirii cu regimul comunist, considera că formele de colaborare sau acomodare cu regimul comunist asumate de ierarhia și clericii Bisericii Ortodoxe Române erau necesare pentru supraviețuirea Bisericii înseși și mai ales a vieții liturgice. În ceea ce îl privea, își formula propria poziție astfel:
 +
: ''Nu sunt un om politic și n-am avut niciodată calitatea de a apăra altceva decât interesele Bisericii. Ceea ce am făcut în țară, am făcut și peste hotare. ''<ref>Interviu acordat de IPS Antonie Plămădeală ziaristei Lelia Munteanu, ziarul ''Adevărul'', ianuarie 1990, reeditat în ''Biserica în mers'', vol. I 1958-1995, Tiparul tipografiei eparhiale, Sibiu, 1999, p. 122. </ref>
  
1. ''Gânduri de frumuseţi albe'' - Apariţie în cinci volume constând din adunarea articolelor publicate de-a lungul timpului în ziarul [[Telegraful român]], la rubrica „semnalăm... semnalăm...
+
===Controverse legate de succesiune===
 +
Colegiul Electoral Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Române s-a întrunit pe [[3 noiembrie]] 2005 pentru a alege succesorul Mitropolitului Antonie Plămădeală în scaunul de mitropolit ortodox al Ardealului. Cei doi candidați au fost I.P.S. [[Andrei (Andreicuț) al Clujului|Andrei Andreicuț]], atunci arhiepiscop de Alba Iulia și P.S. [[Laurențiu Streza]], episcop-vicar de Caransebeș. După un al doilea tur de scrutin, cu o majoritate strânsă, a fost ales ca Mitropolit P.S. Laurențiu Streza.
 +
A doua zi, (arhi)episcopii ce păstoreau Clujul, Alba, Crișana și Maramureșul, susținuți de mai mulți clerici și teologi, au cerut Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române fie transferarea sediului Mitropoliei Ardealului la Cluj, fie împărțirea jurisdicției [[Mitropolia Ardealului|Mitropoliei Ardealului]] în două. Sfântul Sinod a optat pentru cea de-a doua variantă cu quasi-unanimitate de voturi. Situația a dus la izbucnirea unui scandal mediatic. IPS Antonie Plămădeală a rămas astfel ultimul ierarh al Mitropoliei Ardealului în forma sa extinsă. Actuala Mitropolie a Ardealului cuprinde doar mai cuprinde doar județele Sibiu, Brașov, Covasna și Harghita, celelalte ținuturi ale vechii Mitropolii a Ardealului ținând acum de Mitropolia Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului.
  
2. ''Biserica în mers'' - antologie a unor interviuri în două volume.
+
==Note==
 +
<small><references/></small>
  
'''Beletristică'''
+
==Surse==
 
+
*Articolul dedicat IPS [http://ro.wikipedia.org/wiki/Antonie_Pl%C4%83m%C4%83deal%C4%83  Antonie Plămădeală] de pe ro.wikipedia.org
1. ''Trei ceasuri în iad'' - O fină dar usturătoare critică la adresa regimului comunist. Un roman excepţional, receptat de către cititorii anilor şaptezeci cu mare interes, fiind interzis şi retras din librării de către autorităţiile comuniste. Astăzi din păcate,nu prea mai este cunoscut, ultima sa reeditare datând din anul 2004 la editura „Media Concept”, Sibiu.
+
*Biografia IPS [http://biserica.org/WhosWho/DTR/P/AntoniePlamadeala.html Antonie Plămădeală] în ''Dicționarul Teologilor Români''
 
 
Citind acest roman, îţi dai seama că un autor de o asemenea profunzime, nu are cum să se fi coborât într-atât încât să pactizeze cu Securitatea. „Compromisuri” se înţelege trebuie să fi existat, dar acestea nu pentru un beneficiu personal, ci pentru un „rău mai mic”. Numai cine nu l-a cunoscut şi citit pe vrednicul de amintire Dr. Academician Mitropolit Antonie Plămădeală poate susţine contrariul. Aici nu a avut loc o trădare a Bisericii în favoarea Statului, ci o implicare a Statului (atunci comunist) în problemele Bisericii, o îmblânzire şi o transformare a lui.
 
 
 
O somitate ca academicianul Antonie Plămădeală nu avea ce învăţa de la mediocrităţile din Securitate, este ca şi cum ai spune despre Mântuitorul Iisus Hristos că era evreu, că era de partea evreilor, când El era Fiul lui Dumnezeu, faptul că între evrei şi-a desfăşurat activitatea, aceasta este cu totul altceva. Şi în cazul mitropolitului lucrurile se prezintă tot aşa. Dacă în timpul său regimul care era la putere a fost comunist, aşa a fost, trebuia să colaboreze cu el pentru împlinirea misiunii la care este chemată Biserica.
 
 
 
Mitropolitul Antonie Plămădeala a realizat atunci, în vremurile de restrişte pentru Biserică, o „îndumnezeire a maidanului”, cum ar zice Constantin Necula.
 
 
 
=Citate reprezentative:=
 
 
 
*„Fără Dumnezeu am fi apariţii ciudate şi dispariţii stupide”<ref>Antonie Plămădeală, „Tatăl nostru nu suntem singuri”, Sibiu, editura Eparhiei Sibiului, 1999, p.16.</ref>
 
 
 
==Colaborarea cu regimul comunist==
 
Fraţii fostului mitropolit al Ardealului, IPS Antonie Plămădeală, au solicitat, în scris, Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii accesul la întregul dosar al IPS Mitropolit Antonie. De asemenea, fraţii şi executorii testamentari ai IPS Sale, Mihai şi Alexie Plamadeala, cer aprobarea de a efectua copii xerox ale tuturor documentelor pe care, în urma consultării dosarului, le vor selecta, informeaza Rompres. Solicitarea lor vine ca reacţie la afirmaţiile lui Mircea Dinescu publicate in ziarul "Cotidianul" în data de 9 august 2007. Atunci, Mircea Dinescu declara ca IPS Antonie i-ar fi cerut lui Nicolae Ceauşescu avansarea IPS Sale în grad de general. Prin urmare, cei doi fraţi solicită în special copii ale scrisorii prin care IPS Mitropolit Antonie i-a cerut lui Nicolae Ceauşescu avansarea în grad de general, dacă aceasta există, precum si copii dupa documentele oficiale prin care fostului mitropolit al Ardealului i s-a atribuit gradul de colonel şi copie după documentul prin care CNSAS i-a permis lui Mircea Dinescu accesul la dosarul IPS Antonie, cu precizarea celui care a efectuat solicitarea.
 
Sursa:crestinortodox.ro
 
 
 
==Controverse legate de succesiune==
 
Consiliul Naţional Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Române s-a întrunit pe [[3 noiembrie]] 2005 pentru a alege succesorul lui Antonie Plămădeală în scaunul de mitropolit ortodox al Ardealului. Cei doi pretendenţi au fost [[Andrei Andreicuţ]], arhiepiscop de Alba Iulia şi [[Laurenţiu Streza]], episcop de Caransebeş. Consiliul l-a ales după un al doilea tur de scrutin pe Laurenţiu Streza în scaunul rămas vacant. A doua zi acelaşi Consiliu Naţional Bisericesc a hotărât scoaterea eparhiilor din nordul Ardealului şi a celei de Alba Iulia de sub jurisdicţia [[Mitropolia Ardealului|Mitropoliei Ardealului]], ceea ce l-a transformat pe Antonie Plămădeală în ultimul mitropolit al Mitropoliei Ardealului cu jurisdicţie asupra întregului Ardeal. Noua Mitropolie a Ardealului cuprinde doar judeţele Sibiu, Braşov, Covasna şi Harghita.
 
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
 +
* [http://filmeortodoxe.blogspot.com/2010/01/ips-antonie-plamadeala-vorbeste-despre.html IPS Antonie Plămădeală] despre Mișcarea „Rugul Aprins” din Bucureștii anilor 1940-1950 (audio)
 +
* [http://prgabriel.wordpress.com/category/pastoralele-ips-antonie-plamadeala/ Din Pastoralele IPS Antonie Plămădeală]
 +
* [http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/Cuvantul-lui-Antonie-Plamadeal20152614.php Cuvântul IPS Antonie Plămădeală la înmormântarea lui Constantin Noica]
 +
* [http://antonieplamadeala.wordpress.com/ Mărturii despre Mitropolitul Antonie Plămădeală]
  
* (ro) [http://antonieplamadeala.wordpress.com/ Oameni de valoare despre Antonie Plămădeală]
 
 
==Note==
 
<references/>
 
  
==Surse==
+
{{start box}}
* adaptare a articolului Antonie Plămădeală din ro.wikipedia.org
+
{{succesiune|
 +
înainte=Nicolae Mladin|
 +
titlu= [[Mitropolia Ardealului|Mitropolit al Ardealului]]|
 +
ani= 1982 - 2005|
 +
după=[[Laurențiu (Streza) al Ardealului|Laurențiu (Streza)]]|}}
 +
{{end box}}
  
[[Categorie:Episcopi]]
+
[[Categorie:Ierarhi români]]
[[Categorie:Biserica Ortodoxă Română]]
+
[[Categorie:Mitropoliți români]]
[[Categorie:Teologi]]
+
[[Categorie:Arhiepiscopi ai Sibiului]]
 +
[[Categorie:Teologi români]]

Versiunea curentă din 9 mai 2020 06:02

IPS Antonie (Plămădeală),
Mitropolitul Ardealului
Antonie Plămădeală.jpg
Afiliere canonică
(jurisdicție)
Biserica Ortodoxă Română
Funcția episcopală
Reședință  Sibiu
Titlul   Mitropolit al Ardealului
Formulă de adresare   IPS
Perioada   1982-2005
Predecesor   Nicolae Mladin
Succesor   Laurențiu (Streza)
Cariera ecleziastică
Hirotonire preot   1953, la Mănăstirea Slatina
Hirotonire episcopală   27 decembrie 1970,
la București
Episcopi consecratori  
Titluri precedente
(scaune episcopale)
 
Vicar patriarhal
Alte funcții  
Date personale
Data nașterii   17 noiembrie 1926
Locul nașterii    Stolnicești, județul Lăpușna, Basarabia
Data morții   29 august 2005
Locul morții   Sibiu
Antonie (Leonida) Plămădeală (n. 17 noiembrie 1926, Stolnicești, județul Lăpușna, Basarabia; d. 29 august 2005, Sibiu) a fost un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, mitropolit ortodox al Ardealului (1982-2005), teolog și scriitor, membru de onoare al Academiei Române.

Viața

S-a născut în anul 1927 într-o familie de țărani din Stolnicești, județul Lăpușna (Basarabia) în anul 1927, primind numele Leonida. A urmat cursurile Seminarului Teologic de la Chișinău, apoi București și cursurile Facultăților de Teologie din București și ale Institutului Teologic Universitar din Cluj. A fost tuns în monahism în anul 1948, primind numele Antonie, la Mănăstirea Prislop, apoi hirotonit ierodiacon în 1949. Transferat la Mănăstirea Slatina, a fost hirotonit ieromonah în anul 1953.

În anul 1949, a fost condamnat (în lipsă) la 7 ani închisoare, pentru activitate anticomunistă; arestat și rejudecat în anul 1954, a fost condamnat la 4 ani închisoare, fiind însă grațiat în 1956. Atunci se înscrie la doctorat la la Institutul Teologic Universitar din Cluj, când, din motive politice, este constrâns să le întrerupă. Exclus din rândurile clerului și din cinul monahal (pe motive politice) între anii 1959-1968, supraviețuiește angajându-se ca muncitor pe la mai multe întreprinderi.

Este reprimit în cler în anul 1968 și numit secretar-șef la Institutul Teologic din București. Își reia studiile doctorale, însă peste hotare, la Heythrop College (Oxfordshire), apoi la Londra, cu teza „Biserica slujitoare în Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiție și în teologia contemporană”, susținută în anul 1972.

Pe 27 decembrie 1970 a fost hirotonit vicar patriarhal, cu titlul "Ploieșteanul". Numit responsabil cu relațiile externe ale Bisericii Ortodoxe Române, a fost ales episcop al Buzăului pe 9 decembrie 1979. Pe 10 ianuarie 1982 a fost ales arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului, funcții pe care le-a deținut până la moarte.

După căderea comunismului, a fost ales membru de onoare al Academiei Române (în 1992).[1]

Activitatea pastorală și misionară

S-a îngrijit de reconstrucția și/sau restaurarea mai multor biserici, mănăstiri și a clădirilor anexe. Cea mai mare ctitorie a sa a fost la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, unde a început construcția incintei mănăstirii și a clădirilor anexe încă din anii ’80, mănăstirii adăugându-i-se o bibliotecă și o expoziție de obiecte bisericești, carte veche și icoane pe sticlă (obiectele fiind donația Mitropolitului Antonie). Ca responsabil cu relațiile externe ale Bisericii Ortodoxe Române, a luat parte la vizitele făcute altor Biserici creștine, a participat ca delegat și uneori ca membru în organismele de conducere al Consiliului Ecumenic al Bisericilor, la întrunirile Conferinței Bisericilor Europene și la sesiunile Comisiei de dialog între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică.

Activitatea academică și scrierile

Pe lângă responsabilitățile sale bisericești, IPS Antonie și-a continuat și cariera academică, publicând mai multe volume de studii și articole pe teme de teologie biblică, spiritualitate, istorie bisericească, relații ecumenice etc., predici, dar și articole de presă și interviuri, precum și literatură și memorialistică [2].

Literatură

Astfel, în anul 1970 publică la București romanul Trei ceasuri în iad, un roman foarte critic la adresa regimului comunist din România din vremea „obsedantului deceniu” (anii ’50). Cartea a cunoscut un rapid succes de public și de critică, însă a fost rapid retras din librării de către autoritățile comuniste. Cartea a cunoscut mai multe reeditări după căderea comunismului (București, 1993; Media Concept, Sibiu, 2004).

Teologie

Dintre scrierile sale teologice, unul dintre cele mai cunoscute volume ale Mitropolitului Antonie este volumul Tradiție și libertate în spiritualitatea ortodoxă, Sibiu, 1983, cu o prefață a Pr. Prof. Acad. Dumitru Stăniloae și un cuvânt înainte al autorului. A cunoscut mai multe reeditări după 1989 (ed. Axios, 1995; ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2005). Lucrarea tratează teme de de spiritualitate comune Răsăritului și Apusului creștin, și îndeosebi spiritualitatea monastică.

  • Cuvinte duhovnicești, Tiparul tipografiei eparhiale, Sibiu, 2000 se înscrie în aceeași direcție de reflecție ca și volumul mai sus amintit.
  • Tâlcuiri noi la texte vechi, Sibiu, 1999, – o colecție de predici la duminicile de peste an.

Memorialistică și publicistică

  • Rugul Aprins , Ed. Arhidiecezană, Sibiu, 2002, o carte de interviuri și mărturii despre mișcarea „Rugul Aprins” din Bucureștii anilor ’50 și participarea IPS Antonie la activitățile acesteia.
  • Biserica în mers (vol. I 1958-1995 + vol. II 1995-1998), Tiparul tipografiei eparhiale, Sibiu, 1999 – o antologie de interviuri (mai ales din perioada postcomunistă)
  • Gânduri de frumuseți albe, 5 volume, Tiparul tipografiei eparhiale, Sibiu, 2004, reia o serie de articole ale IPS Antonie publicate în revista Telegraful român din Sibiu.

Citate

  • „Fără Dumnezeu am fi apariții ciudate și dispariții stupide”[3]

Controverse

Colaborarea cu regimul comunist

Mitropolitul Antonie Plămădeală a fost învinuit în repetate rânduri că ar fi colaborat benevol cu regimul comunist, inclusiv cu Securitatea (poliția politică a regimului comunist) [4]. Astfel, poetul Mircea Dinescu, în acea vreme membru al Colegiului CNSAS, declara în anul 2007 că Mitropolitul Antonie fusese colaborator de bună voie al autorităților comuniste[5]. Dat fiind că aceste declarații veneau după moartea Mitropolitului Antonie, frații acestuia s-au adresat Colegiului CNSAS, cerând să aibă acces la toate documentele care l-ar fi autorizat pe Mircea Dinescu să facă respectivele declarații, pentru a le putea fotocopia [6] Câteva fragmente din dosarul de urmărire al IPS Antonie au fost publicate și în presă [1], însă documentele amintite mai sus nu au fost încă publicate integral.

Apărătorii Mitropolitului Antonie subliniază faptul că acesta a avut mai degrabă de suferit în perioada comunistă, evocând trecerea sa prin închisori și persecuțiile îndurate în anii tinereții, apreciind că acuzațiile amintite nu se justifică.

IPS Antonie, referindu-se, într-un interviu din 1990, la problema conviețuirii cu regimul comunist, considera că formele de colaborare sau acomodare cu regimul comunist asumate de ierarhia și clericii Bisericii Ortodoxe Române erau necesare pentru supraviețuirea Bisericii înseși și mai ales a vieții liturgice. În ceea ce îl privea, își formula propria poziție astfel:

Nu sunt un om politic și n-am avut niciodată calitatea de a apăra altceva decât interesele Bisericii. Ceea ce am făcut în țară, am făcut și peste hotare. [7]

Controverse legate de succesiune

Colegiul Electoral Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Române s-a întrunit pe 3 noiembrie 2005 pentru a alege succesorul Mitropolitului Antonie Plămădeală în scaunul de mitropolit ortodox al Ardealului. Cei doi candidați au fost I.P.S. Andrei Andreicuț, atunci arhiepiscop de Alba Iulia și P.S. Laurențiu Streza, episcop-vicar de Caransebeș. După un al doilea tur de scrutin, cu o majoritate strânsă, a fost ales ca Mitropolit P.S. Laurențiu Streza. A doua zi, (arhi)episcopii ce păstoreau Clujul, Alba, Crișana și Maramureșul, susținuți de mai mulți clerici și teologi, au cerut Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române fie transferarea sediului Mitropoliei Ardealului la Cluj, fie împărțirea jurisdicției Mitropoliei Ardealului în două. Sfântul Sinod a optat pentru cea de-a doua variantă cu quasi-unanimitate de voturi. Situația a dus la izbucnirea unui scandal mediatic. IPS Antonie Plămădeală a rămas astfel ultimul ierarh al Mitropoliei Ardealului în forma sa extinsă. Actuala Mitropolie a Ardealului cuprinde doar mai cuprinde doar județele Sibiu, Brașov, Covasna și Harghita, celelalte ținuturi ale vechii Mitropolii a Ardealului ținând acum de Mitropolia Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului.

Note

  1. Academia Română - membrii Academiei din 1866 până în prezent, accesat 6 mai 2020
  2. O bibliografie mai extinsă a IPS Antonie Plămădeală mergând însă numai până în 1999 o găsim în articolul dedicat acestuia din Dicționarul Teologilor Români
  3. Antonie Plămădeală, „Tatăl nostru – nu suntem singuri”, Sibiu, editura Eparhiei Sibiului, 1999, p.16.
  4. Această din urmă învinuire o regăsim inclusiv în scrierile unor ierarhi precum Mitropolitul Bartolomeu Anania al Clujului, care o formulează în volumul său de Memorii (Polirom, Iași, 2009).
  5. De exemplu Mircea Dinescu, IPS Antonie i-a cerut lui Ceaușescu să-l facă general, Cotidianul, 9 august 2007.
  6. Cristina Darmina Iamandi, Frații Mitropolitului Antonie Plămădeală solicită CNSAS dosarul răposatului, România liberă, 22 august 2007.
  7. Interviu acordat de IPS Antonie Plămădeală ziaristei Lelia Munteanu, ziarul Adevărul, ianuarie 1990, reeditat în Biserica în mers, vol. I 1958-1995, Tiparul tipografiei eparhiale, Sibiu, 1999, p. 122.

Surse

Legături externe


Casetă de succesiune:
Antonie (Plămădeală) al Ardealului
Precedat de:
Nicolae Mladin
Mitropolit al Ardealului
1982 - 2005
Urmat de:
Laurențiu (Streza)