Antonie (Plămădeală) al Ardealului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (categorie)
(Legături externe: - supracategorie)
(Nu s-au afișat 6 versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
[[Imagine:Antonie Plămădeală.jpg|thumb|right|250 px|Mitropolitul Antonie Plămădeală al Ardealului, Crişanei şi Maramureşului]]
+
[[Imagine:Antonie Plămădeală.jpg|thumb|right|250 px|Mitropolitul Antonie Plămădeală al Ardealului]]
  
 
'''Antonie (Leonida) Plămădeală''' (n. [[17 noiembrie]] 1926, Stolniceşti, judeţul Lăpuşna, Basarabia; d. [[29 august]] 2005, Sibiu) a fost înalt ierarh al [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]], [[mitropolit]] ortodox al Ardealului (1982-2005), teolog și scriitor, membru de onoare al Academiei Române.
 
'''Antonie (Leonida) Plămădeală''' (n. [[17 noiembrie]] 1926, Stolniceşti, judeţul Lăpuşna, Basarabia; d. [[29 august]] 2005, Sibiu) a fost înalt ierarh al [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]], [[mitropolit]] ortodox al Ardealului (1982-2005), teolog și scriitor, membru de onoare al Academiei Române.
  
==Cariera ecleziastică==
+
==Viaţa==
Pe numele de mirean Leonida Plămădeală, a primit numele de Antonie odată cu tunderea în [[monahism]], în anul 1948. La [[27 decembrie]] 1970 a fost hirotonit vicar patriarhal, cu titlul "Ploieşteanul". La [[9 decembrie]] 1979, după ce a fost responsabil cu relaţiile externe ale Bisericii Ortodoxe Române, a fost ales [[episcop]] al Buzăului. La [[10 ianuarie]] 1982 a fost ales [[arhiepiscop]] al Sibiului şi mitropolit al Ardealului, funcţii pe care le-a deţinut până la moarte.  
+
S-a născut în anul 1927 într-o familie de ţărani din Stolniceşti, jud. Lăpuşna (Basarabia) în anul 1927, primind numele de Leonida. A urmat cursurile Seminarului Teologic de la Chişinău, apoi Bucureşti şi cursurile Facultăţilor de Teologie din Bucureşti şi ale Institutului Teologic Universitar din Cluj.
 +
A fost tuns în [[monahism]] în anul 1948, primind numele de Antonie, la [[Mănăstirea Prislop]], apoi hirotonit ierodiacon în 1949. Transferat la Mănăstirea Slatina, a fost hirotonit ieromonah în anul 1953.
  
=Opera=
+
În anul 1949, a fost condamnat (în lipsă) la 7 ani închisoare, pentru activitate anticomunistă; arestat şi rejudecat în anul 1954, a fost condamnat la 4 ani închisoare, fiind însă graţiat în 1956. Atunci se înscrie la doctorat la la Institutul Teologic Universitar din Cluj, când, din motive politice, este constrâns să le întrerupă. Exclus din rândurile clerului şi din cinul monahal  (pe motive politice) între anii 1959-1968, supravieţuieşte angajându-se ca muncitor pe la mai multe întreprinderi.
'''Teologică'''
 
  
1. ''Tradiţie şi libertate în spiritualitatea ortodoxă'' - Lucrarea vrednicului de amintire Mitropolit Antonie Plămădeală, se constituie în zece capitole, o prefaţă a Pr. Prof. Acad. [[Dumitru Stăniloae]] şi un cuvânt înainte al autorului.
+
Este reprimit în cler în anul 1968 şi numit secretar-şef la Institutul Teologic din Bucureşti. Îşi reia studiile doctorale, însă peste hotare, la Heythrop College (Oxfordshire), apoi la Londra, cu teza „Biserica slujitoare în Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie şi în teologia contemporană”, susţinută în anul 1972.
  
Cartea este tipărită în două ediţii: prima la editura Axios 1995, la Bucureşti, şi a II-a la editura Reîntregirea, 2005.
+
Pe [[27 decembrie]] 1970 a fost hirotonit vicar patriarhal, cu titlul "Ploieşteanul". Numit responsabil cu relaţiile externe ale Bisericii Ortodoxe Române, a fost ales episcop al Buzăului pe [[9 decembrie]] 1979. Pe [[10 ianuarie]] 1982 a fost ales [[arhiepiscop]] al Sibiului şi mitropolit al Ardealului, funcţii pe care le-a deţinut până la moarte.
 +
După căderea comunismului, este numit membru de onoare al Academiei Române.
  
Titlul lucrării este unul foarte inspirat şi cuprinzător, întru început dorind doar a face precizarea că „şi”-ul din titlu „Tradiţie '''şi''' libertate în spiritualitatea ortodoxă”, este unul conjunctiv şi nu unul disjunctiv, unul care realizează unitatea şi nu distincţia. În tot cuprinsul cărţii se postulează ideea că tradiţia şi libertatea sunt complementare, tradiţia naşte libertate şi libertatea tradiţie, ambele dând nota specificităţii spiritualităţii ortodoxe.
+
==Activitatea pastorală şi misionară==
 +
S-a îngrijit de reconstrucţia şi/sau restaurarea mai multor biserici, mănăstiri şi a clădirilor anexe. Cea mai mare ctitorie a sa a fost la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, unde a început construcţia incintei mănăstirii şi a clădirilor anexe încă din anii ’80, mănăstirii adăugându-i-se o bibliotecă şi o expoziţie de obiecte bisericeşti, carte veche şi icoane pe sticlă (obiectele fiind donaţia Mitropolitului Antonie).
 +
Ca responsabil cu relaţiile externe ale [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]], a luat parte la vizitele făcute altor Biserici creştine, a participat ca delegat şi uneori ca membru în organismele de conducere al Consiliului Ecumenic al Bisericilor, la întrunirile Conferinţei Bisericilor Europene şi la sesiunile Comisiei de dialog între Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică.
  
Lucrarea de faţă, a mitropolitului Antonie Plămădeală este una de sinteză şi chiar dacă se constituie din mai multe studii, intervenţii verbale şi conferinţe, păstrează un aer de spontaneitate proprii Ortodoxiei.  
+
==Activitatea academică şi scrierile==
 +
Pe lângă responsabilităţile sale bisericeşti, IPS Antonie şi-a continuat şi cariera academică, publicând mai multe volume de studii şi articole pe teme de teologie biblică, spiritualitate, istorie bisericească, relaţii ecumenice etc., predici, dar şi articole de presă şi interviuri, precum şi literatură şi memorialistică <ref> O bibliografie mai extinsă a IPS Antonie Plămădeală mergând însă numai până în 1999 o găsim în [http://biserica.org/WhosWho/DTR/P/AntoniePlamadeala.html  articolul] dedicat acestuia din ''Dicţionarul Teologilor Români''</ref>.
  
Puternic ancorat în Tradiţia Bisericii, aceasta este cea care îi dă autorului o aşa mobilitate în expunere şi un puternic avânt către actualitate.
+
===Literatură===
Mai ales acolo unde se cer afirmate, tradiţia şi libertatea spiritualităţii ortodoxe sunt cele care animă în autor  persuasiunea  firescului adevăr.
+
Astfel, în anul 1970 publică la Bucureşti romanul ''Trei ceasuri în iad'', un roman foarte critic la adresa regimului comunist din România din vremea „obsedantului deceniu” (anii ’50). Cartea a cunoscut un rapid succes de public şi de critică, însă a fost rapid retras din librării de către autorităţile comuniste. Cartea a cunoscut mai multe reeditări după căderea comunismului (Bucureşti, 1993; Media Concept, Sibiu, 2004).  
  
Capitolele cărţii, ca şi conferinţele ţinute în Occident sunt ca o mână întinsă a spiritualităţii orientale, către cea apuseană, şi nu orcând, ci mai ales în momentele de criză ale acesteia din urmă.
+
===Teologie===
Din acest punct de vedere, lucrarea vrednicului de amintire Mitropolit Antonie Plămădeală, împreună cu a încă câtorva profesori (Pr. Dumitru Stăniloae), este una de pioneriat în deschiderea către celelalte spiritualităţii ale creştinătăţii, în care  modelul Ortodoxiei să fie cel care se afirmă cu convingere, şi singurul viabil într-o criză a creştinătăţii europene, când în Apus se generase o depopulare a mănăstirilor şi rigiditatea regulelor slăbise credinţa.
+
Dintre scrierile sale teologice, unul dintre cele mai cunoscute volume ale Mitropolitului Antonie este volumul ''Tradiţie şi libertate în spiritualitatea ortodoxă'', Sibiu, 1983, cu o prefaţă a Pr. Prof. Acad. [[Dumitru Stăniloae]] şi un cuvânt înainte al autorului. A cunoscut mai multe reeditări după 1989 (ed. Axios, 1995; ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2005). Lucrarea tratează teme de de spiritualitate comune Răsăritului şi Apusului creştin, şi îndeosebi spiritualitatea monastică.
  
Lucrarea tratează temele spiritualităţii  comune răsăritenilor şi apusenilor, dar cu un stil propriu, cu un penel gingaş dar ferm care lasă a se întrevedea superioritatea uneia faţă de cealaltă, dar aceasta nu la modul grosier şi egoist, ci conturând  o evidenţă clară a bogăţiei de înţelesuri venită dinspre Orient, de unde izvorăşte pe bună  dreptate şi  verbul : a te orienta.
+
*''Cuvinte duhovniceşti'', Tiparul tipografiei eparhiale, Sibiu, 2000 se înscrie în aceeaşi direcţie de reflecţie ca şi volumul mai sus amintit.
<ref>Textul îmi aparţine şi reprezintă un fragment din lucrarea de seminar-recenzie "Tradiţie şi libertate în spiritualitatea ortodoxă" susţinută în anul universitar 2007, în faţa IPS. Arhiepiscop [[Andrei Andreicuţ]], profesor la catedra de Morală şi Spiritualitate a Facultăţii de Teologie Ortodoxă Alba Iulia. </ref>
 
  
 +
*''Tâlcuiri noi la texte vechi'', Sibiu, 1999, – o colecţie de predici la duminicile de peste an.
  
2. ''Cuvinte duhovniceşti'' - Este o lucrare în care se profilează chipul şi experienţa [[duhovnic]]ească a autorului. Pe parcursul răsfoirii filelor ei vom avea bucuria întâlnirii unor teme cu totul şi cu totul originale pentru [[Spiritualitate]]a Ortodoxă. „Căderea în sus”, „Capcanele smereniei” şi „Un Catehism pentru intelectuali”, sunt doar unele dintre ele.
+
===Memorialistică şi publicistică===
 +
*'' [http://www.archive.org/details/AntoniePlamadeala-RugulAprins Rugul Aprins] '', Ed. Arhidiecezană, Sibiu, 2002, o carte de interviuri şi mărturii despre mişcarea „Rugul Aprins” din Bucureştii anilor ’50 şi participarea IPS Antonie la activităţile acesteia.
 +
*''Biserica în mers'' (vol. I 1958-1995 + vol. II 1995-1998), Tiparul tipografiei eparhiale, Sibiu, 1999 – o antologie de interviuri (mai ales din perioada postcomunistă)
 +
*''Gânduri de frumuseţi albe'', 5 volume, Tiparul tipografiei eparhiale, Sibiu, 2004, reia o serie de articole ale IPS Antonie publicate în revista ''Telegraful român'' din Sibiu.
  
3. ''Tâlcuiri noi la texte vechi'' - predici la dunimicile de peste an, cu o foarte mare receptivitate mai ales în rândul tinerilor.
+
==Citate==
  
4. ''Rugul aprins''
+
*„Fără Dumnezeu am fi apariţii ciudate şi dispariţii stupide”<ref>Antonie Plămădeală, „Tatăl nostru – nu suntem singuri”, Sibiu, editura Eparhiei Sibiului, 1999, p.16.</ref>
  
5. ''Basarabia''
+
==Controverse==
 +
===Colaborarea cu regimul comunist===
 +
Mitropolitul Antonie Plămădeală a fost învinuit în repetate rânduri că ar fi colaborat benevol cu regimul comunist, inclusiv cu Securitatea (poliţia politică a regimului comunist) <ref> Această din urmă învinuire o regăsim inclusiv în scrierile unor ierarhi precum Mitropolitul Bartolomeu Anania al Clujului, care o formulează în volumul său de ''Memorii'' (Polirom, Iaşi, 2009).</ref>. Astfel, poetul Mircea Dinescu, în acea vreme membru al Colegiului CNSAS, declara în anul 2007 că Mitropolitul Antonie fusese colaborator de bună voie al autorităţilor comuniste<ref> De exemplu Mircea Dinescu, [http://www.news20.ro/articol_Mircea-Dinescu_-_IPS-Antonie-i-a-cerut-lui-Ceausescu-sa-l-faca-general__578.html IPS Antonie i-a cerut lui Ceauşescu să-l facă general], ''Cotidianul'', 9 august 2007. </ref>. Dat fiind că aceste declaraţii veneau după moartea Mitropolitului Antonie, fraţii acestuia s-au adresat Colegiului CNSAS, cerând să aibă acces la toate documentele care l-ar fi autorizat pe Mircea Dinescu să facă respectivele declaraţii, pentru a le putea fotocopia <ref>Cristina Darmina Iamandi, [http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/fratii-mitropolitului-antonie-plamadeala-solicita-cnsas-dosarul-raposatului-104222.html Fraţii Mitropolitului Antonie Plămădeală solicită CNSAS dosarul răposatului], ''România liberă'',  22 august 2007.</ref>  Câteva fragmente din dosarul de urmărire al IPS Antonie au fost publicate şi în presă [http://www.evz.ro/detalii/stiri/mitropolitul-bartolomeu-anania-nume-de-cod-apostol-882223.html], însă documentele amintite mai sus nu au fost încă publicate integral.
  
 +
Apărătorii Mitropolitului Antonie subliniază faptul că acesta a avut mai degrabă de suferit în perioada comunistă, evocând trecerea sa prin închisori şi persecuţiile îndurate în anii tinereţii, apreciind că acuzaţiile amintite nu se justifică.
  
'''Publicistică'''
+
IPS Antonie, referindu-se, într-un interviu din 1990, la problema convieţuirii cu regimul comunist, considera că formele de colaborare sau acomodare cu regimul comunist asumate de ierarhia şi clericii Bisericii Ortodoxe Române erau necesare pentru supravieţuirea Bisericii înseşi şi mai ales a vieţii liturgice. În ceea ce îl privea, îşi formula propria poziţie astfel:
 +
: ''Nu sunt un om politic şi n-am avut niciodată calitatea de a apăra altceva decât interesele Bisericii. Ceea ce am făcut în ţară, am făcut şi peste hotare. ''<ref>Interviu acordat de IPS Antonie Plămădeală ziaristei Lelia Munteanu, ziarul ''Adevărul'', ianuarie 1990, reeditat în ''Biserica în mers'', vol. I 1958-1995, Tiparul tipografiei eparhiale, Sibiu, 1999, p. 122. </ref>
  
1. ''Gânduri de frumuseţi albe'' - Apariţie în cinci volume constând din adunarea articolelor publicate de-a lungul timpului în ziarul [[Telegraful român]], la rubrica „semnalăm... semnalăm...
+
===Controverse legate de succesiune===
 +
Colegiul Electoral Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Române s-a întrunit pe [[3 noiembrie]] 2005 pentru a alege succesorul Mitropolitului Antonie Plămădeală în scaunul de mitropolit ortodox al Ardealului. Cei doi candidaţi au fost I.P.S. [[Andrei (Andreicuț) al Clujului|Andrei Andreicuţ]], atunci arhiepiscop de Alba Iulia şi P.S. [[Laurenţiu Streza]], episcop-vicar de Caransebeş. După un al doilea tur de scrutin, cu o majoritate strânsă, a fost ales ca Mitropolit P.S. Laurenţiu Streza.
 +
A doua zi, (arhi)episcopii ce păstoreau Clujul, Alba, Crişana şi Maramureşul, susţinuţi de mai mulţi clerici şi teologi, au cerut Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române fie transferarea sediului Mitropoliei Ardealului la Cluj, fie împărţirea jurisdicţiei [[Mitropolia Ardealului|Mitropoliei Ardealului]] în două. Sfântul Sinod a optat pentru cea de-a doua variantă cu quasi-unanimitate de voturi. Situaţia a dus la izbucnirea unui scandal mediatic. IPS Antonie Plămădeală a rămas astfel ultimul ierarh al Mitropoliei Ardealului în forma sa extinsă. Actuala Mitropolie a Ardealului cuprinde doar mai cuprinde doar judeţele Sibiu, Braşov, Covasna şi Harghita, celelalte ţinuturi ale vechii Mitropolii a Ardealului ţinând acum de Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.
  
2. ''Biserica în mers'' - antologie a unor interviuri în două volume.
+
==Surse==
 +
*Articolul dedicat IPS [http://ro.wikipedia.org/wiki/Antonie_Pl%C4%83m%C4%83deal%C4%83  Antonie Plămădeală] de pe ro.wikipedia.org
 +
*Biografia IPS [http://biserica.org/WhosWho/DTR/P/AntoniePlamadeala.html Antonie Plămădeală] în ''Dicţionarul Teologilor Români''
  
'''Beletristică'''
+
==Note==
 
+
<references/>
1. ''Trei ceasuri în iad'' - O fină dar usturătoare critică la adresa regimului comunist. Un roman excepţional, receptat de către cititorii anilor şaptezeci cu mare interes, fiind interzis şi retras din librării de către autorităţiile comuniste. Astăzi din păcate,nu prea mai este cunoscut, ultima sa reeditare datând din anul 2004 la editura „Media Concept”, Sibiu.
 
 
 
Citind acest roman, îţi dai seama că un autor de o asemenea profunzime, nu are cum să se fi coborât într-atât încât să pactizeze cu Securitatea. „Compromisuri” se înţelege trebuie să fi existat, dar acestea nu pentru un beneficiu personal, ci pentru un „rău mai mic”. Numai cine nu l-a cunoscut şi citit pe vrednicul de amintire Dr. Academician Mitropolit Antonie Plămădeală poate susţine contrariul. Aici nu a avut loc o trădare a Bisericii în favoarea Statului, ci o implicare a Statului (atunci comunist) în problemele Bisericii, o îmblânzire şi o transformare a lui.
 
 
 
O somitate ca academicianul Antonie Plămădeală nu avea ce învăţa de la mediocrităţile din Securitate, este ca şi cum ai spune despre Mântuitorul Iisus Hristos că era evreu, că era de partea evreilor, când El era Fiul lui Dumnezeu, faptul că între evrei şi-a desfăşurat activitatea, aceasta este cu totul altceva. Şi în cazul mitropolitului lucrurile se prezintă tot aşa. Dacă în timpul său regimul care era la putere a fost comunist, aşa a fost, trebuia să colaboreze cu el pentru împlinirea misiunii la care este chemată Biserica.
 
 
 
Mitropolitul Antonie Plămădeala a realizat atunci, în vremurile de restrişte pentru Biserică, o „îndumnezeire a maidanului”, cum ar zice Constantin Necula.
 
 
 
=Citate reprezentative:=
 
 
 
*„Fără Dumnezeu am fi apariţii ciudate şi dispariţii stupide”<ref>Antonie Plămădeală, „Tatăl nostru nu suntem singuri”, Sibiu, editura Eparhiei Sibiului, 1999, p.16.</ref>
 
 
 
==Colaborarea cu regimul comunist==
 
Fraţii fostului mitropolit al Ardealului, IPS Antonie Plămădeală, au solicitat, în scris, Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii accesul la întregul dosar al IPS Mitropolit Antonie. De asemenea, fraţii şi executorii testamentari ai IPS Sale, Mihai şi Alexie Plamadeala, cer aprobarea de a efectua copii xerox ale tuturor documentelor pe care, în urma consultării dosarului, le vor selecta, informeaza Rompres. Solicitarea lor vine ca reacţie la afirmaţiile lui Mircea Dinescu publicate in ziarul "Cotidianul" în data de 9 august 2007. Atunci, Mircea Dinescu declara ca IPS Antonie i-ar fi cerut lui Nicolae Ceauşescu avansarea IPS Sale în grad de general. Prin urmare, cei doi fraţi solicită în special copii ale scrisorii prin care IPS Mitropolit Antonie i-a cerut lui Nicolae Ceauşescu avansarea în grad de general, dacă aceasta există, precum si copii dupa documentele oficiale prin care fostului mitropolit al Ardealului i s-a atribuit gradul de colonel şi copie după documentul prin care CNSAS i-a permis lui Mircea Dinescu accesul la dosarul IPS Antonie, cu precizarea celui care a efectuat solicitarea.
 
Sursa:crestinortodox.ro
 
 
 
==Controverse legate de succesiune==
 
Consiliul Naţional Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Române s-a întrunit pe [[3 noiembrie]] 2005 pentru a alege succesorul lui Antonie Plămădeală în scaunul de mitropolit ortodox al Ardealului. Cei doi pretendenţi au fost [[Andrei Andreicuţ]], arhiepiscop de Alba Iulia şi [[Laurenţiu Streza]], episcop de Caransebeş. Consiliul l-a ales după un al doilea tur de scrutin pe Laurenţiu Streza în scaunul rămas vacant. A doua zi acelaşi Consiliu Naţional Bisericesc a hotărât scoaterea eparhiilor din nordul Ardealului şi a celei de Alba Iulia de sub jurisdicţia [[Mitropolia Ardealului|Mitropoliei Ardealului]], ceea ce l-a transformat pe Antonie Plămădeală în ultimul mitropolit al Mitropoliei Ardealului cu jurisdicţie asupra întregului Ardeal. Noua Mitropolie a Ardealului cuprinde doar judeţele Sibiu, Braşov, Covasna şi Harghita.
 
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
 +
*[http://filmeortodoxe.blogspot.com/2010/01/ips-antonie-plamadeala-vorbeste-despre.html IPS Antonie Plămădeală] despre Mişcarea „Rugul Aprins” din Bucureştii anilor 1940-1950 (audio)
 +
*[http://prgabriel.wordpress.com/category/pastoralele-ips-antonie-plamadeala/ Din Pastoralele IPS Antonie Plămădeală]
 +
*[http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/Cuvantul-lui-Antonie-Plamadeal20152614.php Cuvântul IPS Antonie Plămădeală la înmormântarea lui Constantin Noica]
 +
* [http://antonieplamadeala.wordpress.com/ Mărturii despre Mitropolitul Antonie Plămădeală]
  
* (ro) [http://antonieplamadeala.wordpress.com/ Oameni de valoare despre Antonie Plămădeală]
 
 
==Note==
 
<references/>
 
 
==Surse==
 
* adaptare a articolului Antonie Plămădeală din ro.wikipedia.org
 
  
[[Categorie:Episcopi]]
+
[[Categorie:Ierarhi români]]
[[Categorie:Biserica Ortodoxă Română]]
+
[[Categorie:Mitropoliți români]]
[[Categorie:Teologi]]
 
 
[[Categorie:Teologi români]]
 
[[Categorie:Teologi români]]

Versiunea de la data 24 aprilie 2019 05:04

Mitropolitul Antonie Plămădeală al Ardealului

Antonie (Leonida) Plămădeală (n. 17 noiembrie 1926, Stolniceşti, judeţul Lăpuşna, Basarabia; d. 29 august 2005, Sibiu) a fost înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, mitropolit ortodox al Ardealului (1982-2005), teolog și scriitor, membru de onoare al Academiei Române.

Viaţa

S-a născut în anul 1927 într-o familie de ţărani din Stolniceşti, jud. Lăpuşna (Basarabia) în anul 1927, primind numele de Leonida. A urmat cursurile Seminarului Teologic de la Chişinău, apoi Bucureşti şi cursurile Facultăţilor de Teologie din Bucureşti şi ale Institutului Teologic Universitar din Cluj. A fost tuns în monahism în anul 1948, primind numele de Antonie, la Mănăstirea Prislop, apoi hirotonit ierodiacon în 1949. Transferat la Mănăstirea Slatina, a fost hirotonit ieromonah în anul 1953.

În anul 1949, a fost condamnat (în lipsă) la 7 ani închisoare, pentru activitate anticomunistă; arestat şi rejudecat în anul 1954, a fost condamnat la 4 ani închisoare, fiind însă graţiat în 1956. Atunci se înscrie la doctorat la la Institutul Teologic Universitar din Cluj, când, din motive politice, este constrâns să le întrerupă. Exclus din rândurile clerului şi din cinul monahal (pe motive politice) între anii 1959-1968, supravieţuieşte angajându-se ca muncitor pe la mai multe întreprinderi.

Este reprimit în cler în anul 1968 şi numit secretar-şef la Institutul Teologic din Bucureşti. Îşi reia studiile doctorale, însă peste hotare, la Heythrop College (Oxfordshire), apoi la Londra, cu teza „Biserica slujitoare în Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie şi în teologia contemporană”, susţinută în anul 1972.

Pe 27 decembrie 1970 a fost hirotonit vicar patriarhal, cu titlul "Ploieşteanul". Numit responsabil cu relaţiile externe ale Bisericii Ortodoxe Române, a fost ales episcop al Buzăului pe 9 decembrie 1979. Pe 10 ianuarie 1982 a fost ales arhiepiscop al Sibiului şi mitropolit al Ardealului, funcţii pe care le-a deţinut până la moarte. După căderea comunismului, este numit membru de onoare al Academiei Române.

Activitatea pastorală şi misionară

S-a îngrijit de reconstrucţia şi/sau restaurarea mai multor biserici, mănăstiri şi a clădirilor anexe. Cea mai mare ctitorie a sa a fost la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, unde a început construcţia incintei mănăstirii şi a clădirilor anexe încă din anii ’80, mănăstirii adăugându-i-se o bibliotecă şi o expoziţie de obiecte bisericeşti, carte veche şi icoane pe sticlă (obiectele fiind donaţia Mitropolitului Antonie). Ca responsabil cu relaţiile externe ale Bisericii Ortodoxe Române, a luat parte la vizitele făcute altor Biserici creştine, a participat ca delegat şi uneori ca membru în organismele de conducere al Consiliului Ecumenic al Bisericilor, la întrunirile Conferinţei Bisericilor Europene şi la sesiunile Comisiei de dialog între Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică.

Activitatea academică şi scrierile

Pe lângă responsabilităţile sale bisericeşti, IPS Antonie şi-a continuat şi cariera academică, publicând mai multe volume de studii şi articole pe teme de teologie biblică, spiritualitate, istorie bisericească, relaţii ecumenice etc., predici, dar şi articole de presă şi interviuri, precum şi literatură şi memorialistică [1].

Literatură

Astfel, în anul 1970 publică la Bucureşti romanul Trei ceasuri în iad, un roman foarte critic la adresa regimului comunist din România din vremea „obsedantului deceniu” (anii ’50). Cartea a cunoscut un rapid succes de public şi de critică, însă a fost rapid retras din librării de către autorităţile comuniste. Cartea a cunoscut mai multe reeditări după căderea comunismului (Bucureşti, 1993; Media Concept, Sibiu, 2004).

Teologie

Dintre scrierile sale teologice, unul dintre cele mai cunoscute volume ale Mitropolitului Antonie este volumul Tradiţie şi libertate în spiritualitatea ortodoxă, Sibiu, 1983, cu o prefaţă a Pr. Prof. Acad. Dumitru Stăniloae şi un cuvânt înainte al autorului. A cunoscut mai multe reeditări după 1989 (ed. Axios, 1995; ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2005). Lucrarea tratează teme de de spiritualitate comune Răsăritului şi Apusului creştin, şi îndeosebi spiritualitatea monastică.

  • Cuvinte duhovniceşti, Tiparul tipografiei eparhiale, Sibiu, 2000 se înscrie în aceeaşi direcţie de reflecţie ca şi volumul mai sus amintit.
  • Tâlcuiri noi la texte vechi, Sibiu, 1999, – o colecţie de predici la duminicile de peste an.

Memorialistică şi publicistică

  • Rugul Aprins , Ed. Arhidiecezană, Sibiu, 2002, o carte de interviuri şi mărturii despre mişcarea „Rugul Aprins” din Bucureştii anilor ’50 şi participarea IPS Antonie la activităţile acesteia.
  • Biserica în mers (vol. I 1958-1995 + vol. II 1995-1998), Tiparul tipografiei eparhiale, Sibiu, 1999 – o antologie de interviuri (mai ales din perioada postcomunistă)
  • Gânduri de frumuseţi albe, 5 volume, Tiparul tipografiei eparhiale, Sibiu, 2004, reia o serie de articole ale IPS Antonie publicate în revista Telegraful român din Sibiu.

Citate

  • „Fără Dumnezeu am fi apariţii ciudate şi dispariţii stupide”[2]

Controverse

Colaborarea cu regimul comunist

Mitropolitul Antonie Plămădeală a fost învinuit în repetate rânduri că ar fi colaborat benevol cu regimul comunist, inclusiv cu Securitatea (poliţia politică a regimului comunist) [3]. Astfel, poetul Mircea Dinescu, în acea vreme membru al Colegiului CNSAS, declara în anul 2007 că Mitropolitul Antonie fusese colaborator de bună voie al autorităţilor comuniste[4]. Dat fiind că aceste declaraţii veneau după moartea Mitropolitului Antonie, fraţii acestuia s-au adresat Colegiului CNSAS, cerând să aibă acces la toate documentele care l-ar fi autorizat pe Mircea Dinescu să facă respectivele declaraţii, pentru a le putea fotocopia [5] Câteva fragmente din dosarul de urmărire al IPS Antonie au fost publicate şi în presă [1], însă documentele amintite mai sus nu au fost încă publicate integral.

Apărătorii Mitropolitului Antonie subliniază faptul că acesta a avut mai degrabă de suferit în perioada comunistă, evocând trecerea sa prin închisori şi persecuţiile îndurate în anii tinereţii, apreciind că acuzaţiile amintite nu se justifică.

IPS Antonie, referindu-se, într-un interviu din 1990, la problema convieţuirii cu regimul comunist, considera că formele de colaborare sau acomodare cu regimul comunist asumate de ierarhia şi clericii Bisericii Ortodoxe Române erau necesare pentru supravieţuirea Bisericii înseşi şi mai ales a vieţii liturgice. În ceea ce îl privea, îşi formula propria poziţie astfel:

Nu sunt un om politic şi n-am avut niciodată calitatea de a apăra altceva decât interesele Bisericii. Ceea ce am făcut în ţară, am făcut şi peste hotare. [6]

Controverse legate de succesiune

Colegiul Electoral Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Române s-a întrunit pe 3 noiembrie 2005 pentru a alege succesorul Mitropolitului Antonie Plămădeală în scaunul de mitropolit ortodox al Ardealului. Cei doi candidaţi au fost I.P.S. Andrei Andreicuţ, atunci arhiepiscop de Alba Iulia şi P.S. Laurenţiu Streza, episcop-vicar de Caransebeş. După un al doilea tur de scrutin, cu o majoritate strânsă, a fost ales ca Mitropolit P.S. Laurenţiu Streza. A doua zi, (arhi)episcopii ce păstoreau Clujul, Alba, Crişana şi Maramureşul, susţinuţi de mai mulţi clerici şi teologi, au cerut Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române fie transferarea sediului Mitropoliei Ardealului la Cluj, fie împărţirea jurisdicţiei Mitropoliei Ardealului în două. Sfântul Sinod a optat pentru cea de-a doua variantă cu quasi-unanimitate de voturi. Situaţia a dus la izbucnirea unui scandal mediatic. IPS Antonie Plămădeală a rămas astfel ultimul ierarh al Mitropoliei Ardealului în forma sa extinsă. Actuala Mitropolie a Ardealului cuprinde doar mai cuprinde doar judeţele Sibiu, Braşov, Covasna şi Harghita, celelalte ţinuturi ale vechii Mitropolii a Ardealului ţinând acum de Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.

Surse

Note

  1. O bibliografie mai extinsă a IPS Antonie Plămădeală mergând însă numai până în 1999 o găsim în articolul dedicat acestuia din Dicţionarul Teologilor Români
  2. Antonie Plămădeală, „Tatăl nostru – nu suntem singuri”, Sibiu, editura Eparhiei Sibiului, 1999, p.16.
  3. Această din urmă învinuire o regăsim inclusiv în scrierile unor ierarhi precum Mitropolitul Bartolomeu Anania al Clujului, care o formulează în volumul său de Memorii (Polirom, Iaşi, 2009).
  4. De exemplu Mircea Dinescu, IPS Antonie i-a cerut lui Ceauşescu să-l facă general, Cotidianul, 9 august 2007.
  5. Cristina Darmina Iamandi, Fraţii Mitropolitului Antonie Plămădeală solicită CNSAS dosarul răposatului, România liberă, 22 august 2007.
  6. Interviu acordat de IPS Antonie Plămădeală ziaristei Lelia Munteanu, ziarul Adevărul, ianuarie 1990, reeditat în Biserica în mers, vol. I 1958-1995, Tiparul tipografiei eparhiale, Sibiu, 1999, p. 122.

Legături externe