Antipa de la Calapodești

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 27 iulie 2011 14:27, autor: Rortodox (Discuție | contribuții) (Legături externe)
Salt la: navigare, căutare

Sfântul Cuviosul Părintele nostru Antipa Atonitul de la Calapodeşti s-a născut în anul 1816 în comuna Calapodeşti, judeţul Bacău. S-a nevoit în viaţa călugărească vreme de 46 de ani, dobândind darul rugăciunii neîncetate, al povăţuirii duhovniceşti şi pe cel al facerii de minuni. A adormit cu pace în anul 1882. Biserica Ortodoxă Română îl prăznuieşte pe 10 ianuarie, data mutării lui la Domnul.


Viaţa

La Schitul Brazi – Vrancea

Sf. Antipa (în lume Alexandru Luchian) s-a născut în anul 1816 în comuna Calapodeşti, judeţul Bacău, într-o familie de ţărani evlavioşi. A simţit din tinereţe chemarea de a-şi închina viaţa lui Dumnezeu. La vârsta de 20 de ani intră în obştea Schitului Brazi din Vrancea, unde este tuns în monahism, primind numele de Alimpie. Rămâne aici vreme de doi ani de zile, învrednicindu-se de darul lacrimilor şi al rugăciunii neîncetate.

La Muntele Athos

Râvnind la o nevoinţă mai aspră, Alimpie pleacă în anul 1837 la Muntele Athos, la schitul românesc Lacu, unde se nevoiau peste 80 de călugări români. A deprins de la cei mai vestiţi părinţi athoniţi tainele nevoinţei duhovniceşti, devenind vestit pentru asprimea postului şi a nevoinţelor sale ascetice.

Cuviosul Alimpie s-a nevoit la Schitul Lacu vreme de cincisprezece ani, mutându-se apoi la Sfânta Mănăstire Esfigmenu. Aici cuviosul Alimpie primeşte marele şi îngerescul chip al schimniciei, primind numele de Antipa. Tot aici a fost şi hirotonit diacon.

După patru ani petrecuţi la Mănăstirea Esfigmenu, Cuviosul Părinte Antipa se retrage în pustie, la fericita linişte, unde s-a ostenit în rugăciuni şi privegheri de toata noaptea vreme de patru ani de zile, până în anul 1860. Cuviosul Antipa era lucrător al Rugăciunii lui Iisus; a primit darul vindecării bolilor şi al înainte-vederii. A fost hirotonit preot la Schitul Prodromu.

Înapoi în ţară

În anul 1860, căutând smerenia şi liniştea, cuviosul Antipa a primit binecuvântarea de a se întoarce pe meleagurile natale, la o mănăstire de lângă Iaşi. Dar, devenind vestit în toată Moldova, îl căutau foarte mulţi credincioşi pentru a primi de la el sfaturi şi îndrumare duhovnicească.

Căutând liniştea şi singurătatea, sfântul hotărăşte să părăsească Moldova trei ani mai târziu. Pleacă mai departe spre ţinuturile ucrainene şi ruseşti. Merge mai întâi până la Lavra Pecerska pentru a se închina la moaştele cuvioşilor părinţi de acolo. Aflând aici despre vestita Mănăstire Valaam din nordul Rusiei Cuviosul Antipa porneşte într-acolo, stabilindu-se în anul 1865 într-unul dintre schiturile acestei mănăstiri de pe lacul Ladoga.

La Mănăstirea Valaam

Aici, Cuviosul Antipa avea să petreacă alţi şaptesprezece ani de mari nevoinţe, „arătând fapte minunate de trăire duhovnicească, în post, în rugăciune şi în desăvârşită sărăcie", după cum se arată în Viaţa sfântului publicată în anul 1883 de monahul Pimen, ucenicul acestuia de la mănăstirea Valaam. Pentru Cuviosul Antipa se spune că

cea mai mare nevoinţă a lui era rugăciunea cea de foc a inimii, prin care neîncetat slăvea pe Dumnezeu, izgonea duhurile cele necurate şi gusta din bucuriile cele negrăite ale Duhului Sfânt. La aceasta adăuga post îndelungat, privegheri de toată noaptea, lacrimi, metanii şi alte neştiute osteneli duhovniceşti. Săvârşea încă adesea dumnezeiasca Liturghie şi se ruga mult pentru lume şi pentru ţara în care s-a născut.”

Cuviosul Antipa s-a învrednicit de a primi de la Dumnezeu şi darul facerii de minuni. Faima sa ca părinte duhovnicesc s-a răspândit în tot nordul Rusiei. Mulţi credincioşi îl căutau şi-i urmau învăţăturile, monahi şi mireni.

Sfârşitul vieţii

După mulţi ani de nevoinţe duhovniceşti Cuviosul Antipa a plecat la Domnul în ziua de 10 ianuarie 1882, fiind înmormântat în biserica schitului unde s-a nevoit.

Proslăvirea

La scurt timp după mutarea sa la Domnul, cuviosul Antipa era cinstit ca sfânt de către ucenicii săi şi de mulţime mare de credincioşi. Atunci părinţii de la Mănăstirea Valaam i-au cerut ieromonahului Pimen, ucenicul de chilie al cuviosului, să scrie, în anul 1883, despre viaţa şi nevoinţa părintelui său duhovnicesc. Aceasta a fost publicată sub numele de Vrednica de pomenire viaţă a ieroschimonahului Antipa în anii 1883 şi 1893, la Sankt Petersburg. Scrierea s-a răspândit în Rusia şi Finlanda, precum şi la Muntele Athos.

La 24 de ani de la mutarea sa la Domnul, în anul 1906, părinţii de la Muntele Athos l-au trecut pe cuviosul Antipa în rândul sfinţilor, sub numele de Cuviosul ieroschimonah Antipa Atonitul (aşa apare în Mineiul pe ianuarie tipărit în limba rusă la Mănăstirea Sf. Pantelimon de la Muntele Athos), fiind prăznuit la data de 10 ianuarie. Este cinstit de către toţi credincioşii ortodocşi şi mai ales mai ales în mănăstirile din Sfântul Munte, fiind singurul călugăr atonit român trecut în rândul sfinţilor. Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în calendarul său sfinţilor în cadrul şedinţelor speciale ale Sf. Sinod dedicate canonizării sfinţilor români din 20-21 iunie 1992.

Părţi din moaştele Sf. Antipa se găsesc la multe biserici din Bucureşti şi din ţară (detalii aici.)

Imnografie

Tropar, glasul al 3-lea:

Povăţuitor preaînţelept al călugărilor şi înger pământesc te-ai arătat, Sfinte Cuvioase Părinte Antipa, înfrânându-ţi trupul cu nepătimirea şi luminând inimile credincioşilor cu strălucirea virtuţilor tale. Pentru aceasta te-ai făcut locaş preacinstit al Sfântului Duh şi în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale de la Dumnezeu, pe Care roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.

Alt tropar, glasul al 5-lea:

Peste pământ arcuindu-te ca un curcubeu, ai ajuns din Sfântul Munte în Athosul de la miazănoapte, Valaam. O, Sfinte Părinte Antipa, mult lăudatule, asemenea mult minunaţilor bătrâni ai Moldovei te-ai făcut; şi acum, locuind în slava cerescului Valaam, roagă-L pe Hristos Dumnezeul nostru să ne povăţuiască pe calea îngerească.

Legături externe