Antipa de la Calapodești: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(La Muntele Athos: Leg.int.)
(Etichete: Modificare mobilă, Modificare de pe versiunea pentru mobil)
(Nu s-au afișat 16 versiuni intermediare efectuate de alți 5 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
Sfântul Cuvios Părinte al nostru '''Antipa Atonitul de la Calapodeşti''' s-a născut în anul 1816 în comuna Calapodeşti, judeţul Bacău, într-o familie de ţărani, cinstitori de [[Dumnezeu]].
+
Sfântul Cuviosul Părintele nostru '''Antipa Atonitul de la Calapodești''' s-a născut în anul 1816 în comuna Calapodești, județul Bacău. S-a nevoit în viața călugărească vreme de 46 de ani, dobândind darul rugăciunii neîncetate, al povățuirii duhovnicești și pe cel al facerii de minuni. A adormit cu pace în anul 1882. [[Biserica Ortodoxă Română]] îl [[Praznic|prăznuiește]] pe [[10 ianuarie]], data mutării lui la Domnul.
  
 +
== Viața ==
  
= Viaţa =
+
=== La Schitul Brazi – Vrancea ===
  
 +
Sf. Antipa (în lume Alexandru Luchian) s-a născut în anul 1816 în comuna Calapodești, județul Bacău, într-o familie de țărani evlavioși. A simțit din tinerețe chemarea de a-și închina viața lui Dumnezeu. La vârsta de 20 de ani intră în obștea [[Schitul Brazi (Vrancea)|Schitului Brazi]] din Vrancea, unde este tuns în [[monahism]], primind numele de Alimpie. Rămâne aici vreme de doi ani de zile, învrednicindu-se de darul lacrimilor și al rugăciunii neîncetate.
  
 +
=== La Muntele Athos ===
  
== La Schitul Brazi – Vrancea ==
+
Râvnind la o nevoință mai aspră, Alimpie pleacă în anul 1837 la [[Muntele Athos]], la schitul românesc [[Schitul Lacu (Muntele Athos)|Lacu]], unde se nevoiau peste 80 de călugări români. A deprins de la cei mai vestiți părinți athoniți tainele nevoinței duhovnicești, devenind vestit pentru asprimea [[post]]ului și a nevoințelor sale ascetice.
  
 +
Cuviosul Alimpie s-a nevoit la Schitul Lacu vreme de cincisprezece ani, mutându-se apoi la [[Mănăstirea Esfigmenu (Muntele Athos)|Sfânta Mănăstire Esfigmenu]]. Aici cuviosul Alimpie primește marele și îngerescul chip al [[schimonah|schimniciei]], primind numele de '''Antipa'''. Tot aici a fost și [[hirotonie|hirotonit]] [[diacon]].
  
Din tinereţe, tânărul '''Alexandru Luchian''' – căci acesta era numele său primit la botez – simţind chemarea Duhului Sfânt,a hotărât să intre în hevoinţa cea călugărească.Astfel,la 20 de ani,a intrat în obştea [[Schitului Brazi]] – în '''Vrancea''' – nevoindu-se aici pentru doi ani de zile,primind numele '''Alimpie'''.În această scurtă perioadă petrecută de Sfăntul Părinte la [[Schitul Brazi]],a învrednicit [[Dumnezeu]] pe slujitorul său '''Alimpie''' de darul lacrimilor şi al neîncetatei rugăciuni.
+
După patru ani petrecuți la Mănăstirea Esfigmenu, Cuviosul Părinte Antipa se retrage în pustie, la fericita liniște, unde s-a ostenit în [[rugăciune|rugăciuni]] și [[priveghere|privegheri]] de toată noaptea vreme de patru ani de zile, până în anul 1860. Cuviosul Antipa era lucrător al [[Rugăciunea lui Iisus|Rugăciunii lui Iisus]]; a primit darul vindecării bolilor și al înainte-vederii.  A fost hirotonit [[preot]] la [[Schitul Prodromu (Muntele Athos)|Schitul Prodromu]].
  
 +
=== Înapoi în țară ===
  
== Nevoinţa la Sfântul Munte Athos ==
+
În anul 1860, căutând smerenia și liniștea, cuviosul Antipa a primit [[binecuvântare]]a de a se întoarce pe meleagurile natale, la o mănăstire de lângă Iași. Dar, devenind vestit în toată Moldova, îl căutau foarte mulți credincioși pentru a primi de la el sfaturi și îndrumare duhovnicească.
  
Chemarea lui [[Hristos]],puternică s-a arătat în sufletul tânărului Alimpie, căci în anul 1837 porneşte acesta spre Sfântul Munte al Atonului,oprindu-se la [[Schitul Lacul]],schit românesc unde se nevoiau peste 80 de călugări români,şi unde a deprins tainele nevoinţei duhovniceşti cele adevărate de la cei mai vestiţi părinţi atoniţi, devenind vestit prin postul şi osteneala sa.
+
Căutând liniștea și singurătatea, sfântul hotărăște să părăsească Moldova trei ani mai târziu. Pleacă mai departe spre ținuturile ucrainene și rusești. Merge mai întâi până la [[Lavra Pecerska]] pentru a se închina la [[moaște]]le cuvioșilor părinți de acolo. Aflând aici despre vestita [[Mănăstirea Valaam (Rusia)|Mănăstire Valaam]] din nordul Rusiei Cuviosul Antipa pornește într-acolo, stabilindu-se în anul 1865 într-unul dintre [[schit]]urile acestei mănăstiri de pe lacul Ladoga.
  
La [[Schitul Lacul]],s-a nevoit '''Alimpie''',iubitorul de [[Dumnezeu]],timp de cincisprezece ani,mutându-se apoi la '''Sfânta Mănăstire Esfigmen''',una dintre cele mai vechi mănăstiri ale '''Atonului''',unde bunul nevoitor '''Alimpie''' primeşte marele şi îngerescul chip al schimniciei cu numele de '''Antipa''',fiind totodată hirotonit diacon.
+
=== La Mănăstirea Valaam ===
  
După patru ani petrecuţi la aceasta Sfântă Mănăstire a Athosului,'''Cuviosul Părinte Antipa''',părăseşte obştea şi se retrage în pustie,la fericita linişte.Şi a sihăstrit fericitul părinte înmulţind ostenelile călugăreşti şi privegherile de toata noaptea,preţ de patru ani de zile,până în anul 1860.Iar [[Dumnezeu]] a învrednicit pe slujitorul său '''Antipa Atonitul''',mare sihastru si lucrător al '''Rugaciunii lui [[Iisus]]''',de darul vindecării bolilor şi al înaintevederii.Apoi,'''Cuviosul Antipa''' a fost hirotonit preot la [[Schitul Podromul]].
+
Aici, Cuviosul Antipa avea să petreacă alți șaptesprezece ani de mari nevoințe, „''arătând fapte minunate de trăire duhovnicească, în post, în rugăciune și în desăvârșită sărăcie''", după cum se arată în ''Viața'' sfântului publicată în anul 1883 de monahul Pimen, [[ucenic]]ul acestuia de la mănăstirea Valaam. Pentru Cuviosul Antipa se spune că
 +
:“''cea mai mare nevoință a lui era rugăciunea cea de foc a inimii, prin care neîncetat slăvea pe Dumnezeu, izgonea duhurile cele necurate și gusta din bucuriile cele negrăite ale Duhului Sfânt. La aceasta adăuga post îndelungat, privegheri de toată noaptea, lacrimi, [[metanie|metanii]] și alte neștiute osteneli duhovnicești. Săvârșea încă adesea dumnezeiasca [[Sfânta Liturghie|Liturghie]] și se ruga mult pentru lume și pentru țara în care s-a născut''.
  
 +
Cuviosul Antipa s-a învrednicit de a primi de la [[Dumnezeu]] și darul facerii de minuni. Faima sa ca părinte duhovnicesc s-a răspândit în tot nordul Rusiei. Mulți credincioși îl căutau și-i urmau învățăturile, monahi și mireni.
  
== Înapoi pe meleagurile natale ==
+
=== Sfârșitul vieții ===
  
 +
După mulți ani de nevoințe duhovnicești Cuviosul Antipa a plecat la Domnul în ziua de [[10 ianuarie]] 1882, fiind înmormântat în [[biserică|biserica]] schitului unde s-a nevoit.
  
În anul 1860,iubind mult smerenia şi liniştea,'''Cuviosul Parinte Antipa''' primeşte binecuvântarea şi se întoarce pe meleagurile natale,aşezându-se la mănăstirile din jurul Iaşului.Însă,nu a aflat aici liniştea dorită,pentru că numele său se vestise în toată [[Moldova]] şi mulţime mare de credincioşi il căutau.
+
== Proslăvirea ==
Văzând acestea,marele iubitor de linişte şi singurătate,hotarăşte să părăsească aceste meleaguri,după trei ani petrecuţi aici,mergân spre mănăstirile din nord,ajungănd la '''Lavra Pecerska''',spre a se închina la moastele cuvioşilor părinţi de acolo.Şi aici,afla el de vestita şi '''Sfânta Mănăstire Valaam''' din nordul '''Rusiei''',oaza de fericită linişte,aşezându-se '''Cuviosul Antipa''' în anul 1865,într-unul din schiturile acestei mănăstiri de pe lacul Ladoga.
 
  
 +
La scurt timp după mutarea sa la Domnul, cuviosul Antipa era cinstit ca sfânt de către ucenicii săi și de mulțime mare de credincioși. Atunci părinții de la Mănăstirea Valaam i-au cerut [[ieromonah]]ului Pimen, ucenicul de chilie al cuviosului, să scrie, în anul 1883, despre viața și nevoința părintelui său duhovnicesc. Aceasta a fost publicată sub numele de ''Vrednica de pomenire viață a ieroschimonahului Antipa'' în anii 1883 și 1893, la Sankt Petersburg. Scrierea s-a răspândit în Rusia și Finlanda, precum și la [[Muntele Athos]].
  
== La Mănăstirea Valaam ==
+
La 24 de ani de la mutarea sa la Domnul, în anul 1906, părinții de la Muntele Athos l-au trecut pe cuviosul Antipa în rândul sfinților, sub numele de ''Cuviosul ieroschimonah Antipa Atonitul'' (așa apare în ''[[Minei]]ul pe ianuarie'' tipărit în limba rusă la [[Mănăstirea Sfântul Pantelimon (Muntele Athos)|Mănăstirea Sf. Pantelimon]] de la Muntele Athos), fiind prăznuit la data de [[10 ianuarie]]. Este cinstit de către toți credincioșii ortodocși și mai ales mai ales în mănăstirile din Sfântul Munte, fiind singurul călugăr atonit român trecut în rândul sfinților. [[Biserica Ortodoxă Română]] l-a trecut în calendarul său sfinților în cadrul ședințelor speciale ale Sf. Sinod dedicate [[proslăvire|canonizării]] sfinților români din [[20 iunie|20]]-[[21 iunie]] 1992.
  
 +
Părți din [[moaște]]le Sf. Antipa se găsesc la multe biserici din București și din țară.<ref>[http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/33/ianuarie_antipa_de_la_calapodesti_moaste.html Sfinți români: Cuviosul Antipa de la Calapodești]</ref>
  
Ajuns aici,'''Sfântul Cuvios Antipa''' şi-a început cei 17 ani de mare nevoire „''arătând fapte minunate de trăire duhovnicească, în post, în rugăciune şi în desăvârşită sărăcie''".'''Cuviosul Părinte Antipa''' s-a arătat vrednic de laudă caci “''cea mai mare nevoinţă a lui era rugăciunea cea de foc a inimii, prin care neîncetat slăvea pe Dumnezeu, izgonea duhurile cele necurate şi gusta din bucuriile cele negrăite ale Duhului Sfânt. La aceasta adăuga post îndelungat, privegheri de toată noaptea, lacrimi, metanii şi alte neştiute osteneli duhovniceşti. Săvârşea încă adesea dumnezeiasca Liturghie şi se ruga mult pentru lume şi pentru ţara în care s-a născut''.”
+
==Imnografie==
Iar astfel,'''Cuviosul Antipa''' s-a arătat demn de darurile lui [[Dumnezeu]],cel ce răsplăteşte cu dragoste pe cei ce-l iubesc si-i slujesc cu mare râvna,invrednicind-ul pe ieroschimonahul '''Antipa''' de darul facerii de minuni.
 
Fiind un mare părinte duhovnicesc şi dascăl neîntrecut al rugăciunii inimii,'''Sfântul Părinte Antipa''' era cunoscut în tot nordul Rusiei,şi mulţi erau cei ce îl căutau şi-i urmau învăţăturile,monahi şi oameni simpli deopotrivă.
 
 
 
 
 
== Sfârşitul vieţii ==
 
 
   
 
   
 +
[[Tropar]], [[glas]]ul al 3-lea:
  
'''Sfântul Părinte Antipa de la Calapodeşti''' a iubit mult liniştea şi nevoinţa cea sihăstrească,iar [[Dumnezeu]] a arătat binecuvântată viaţa sa.După mulţi ani de petrecere aleasă şi dragoste fată de [[Dumnezeu]],lăsând în urmă mulţi ucenici şi multe suflete povăţuindu-le pe calea mântuirii,'''Cuviosul Antipa''' şi-a dat sufletul în mâinile Mântuitorului,la 10 ianuarie 1882,mutăndu-se la fericirea şi liniştea cea veşnică,în Impărăţia lui [[Dumnezeu]],fiind înmormântat în biserica schitului unde s-a nevoit.
+
:Povățuitor preaînțelept al călugărilor și înger pământesc te-ai arătat, Sfinte Cuvioase Părinte Antipa, înfrânându-ți trupul cu nepătimirea și luminând inimile credincioșilor cu strălucirea virtuților tale. Pentru aceasta te-ai făcut locaș preacinstit al [[Duhul Sfânt|Sfântului Duh]] și în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale de la Dumnezeu, pe Care roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.
 
 
 
 
= Proslavirea =
 
 
 
 
 
La scurt timp după mutarea sa la cele sfinte,'''Cuviosul Părinte Antipa''' este venerat de ucenicii săi şi de mulţime mare de credincioşi ca sfănt.Văzând acestea,părinţii de la [[Mănăstirea Valaam]] au rânduit pe ieromonahul [[Pimen]],ucenicul de chilie al sfântului să scrie,în anul 1883 viaţa şi nevoinţa părintelui său duhovnicesc, intitulată „Vrednica de pomenire viaţă a ieroschimonahului Antipa".
 
 
 
Această scriere despre viaţa '''Cuviosului Antipa''' a fost apoi publicată in două rânduri,în 1883 şi în 1893 la [[Sankt Petersburg]],făspândindu-se în Rusia şi Finlanda,cât şi la [[Muntele Athos]].
 
După 24 de ani de la fericita sa mutare la Domnul,în anul 1906,cuvioşii părinţi de la Muntele Athos trec în rândul sfinţilor pe '''Cuviosul Antipa'''.Astfel, „Cuviosul ieroschimonah Antipa Atonitul",cum este prezent sfântul părinte în mineiul pe ianuarie, tipărit în limba rusă la [[Mănăstirea Pantelimon]] din Athos,este praznuit la data de 10 ianuarie,fiind cinstit de către toţi credincioşii ortodocşi,dar mai ales în mănăstirile din Sfântul Munte, fiind singurul călugăr atonit român trecut în rândul sfinţilor şi numărat printre cei din urmă cuvioşi părinţi ai Atonului.
 
 
 
'''Sfântul Antipa de la Calapodeşti''' este cinstit de către ruşi drept "''sfânt cuvios''", iar grecii îl cinstesc drept "''sfânt athonit''".[[Biserica Ortodoxă Română]] l-a trecut în rândul sfinţilor în urma şedinţelor de canonizare din 20-21 iunie 1992.
 
 
 
  
= Legături externe =
+
Alt tropar, glasul al 5-lea:
  
'''Acatistul Sfântului Cuvios Antipa de la Calapodeşti'''
+
:Peste pământ arcuindu-te ca un curcubeu, ai ajuns din Sfântul Munte în Athosul de la miazănoapte, Valaam. O, Sfinte Părinte Antipa, mult lăudatule, asemenea mult minunaților bătrâni ai Moldovei te-ai făcut; și acum, locuind în slava cerescului Valaam, roagă-L pe Hristos Dumnezeul nostru să ne povățuiască pe calea îngerească.
  
http://www.crestinortodox.ro/acatiste/67078-acatistul-sfantului-antipa-de-la-calapodesti
+
== Note ==
 +
<references />
  
'''Icoana Sfântului Cuvios Antipa de la Calapodeşti'''
+
== Legături externe ==
  
http://www.invierea-domnului.org/Vestitorul%20ianuarie%2007/Image2.gif
+
*[http://www.sfantipa.ro Site-ul Oficial al Mănăstirii Sfântului Cuvios Antipa de la Calapodești]
 +
*[http://www.sfantipa.ro/ro_floareainmiresmata1.html Sf. Antipa de la Calapodești, floarea înmiresmată a pustiei]
 +
*[http://www.sfantipa.ro/en_fragrantflower.html Saint Antipa of Calapodești - fragrant flower of the desert]
 +
*[http://sfintiromani.mmb.ro/?sf=1 Viața și troparele Sf. Antipa de la Calapodești], pe situl [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropoliei Moldovei și Bucovinei]].
 +
*[http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/26/sfinti_ianuarie.html Sf. Antipa de la Calapodești] - Viața, slujba, acatistul (și audio), icoane, Sf. Moaște, pe sfintiromani.ro
 +
*[http://www.crestinortodox.ro/acatiste/67078-acatistul-sfantului-antipa-de-la-calapodesti Acatistul Sfântului Cuvios Antipa de la Calapodești]
 +
*[http://www.invierea-domnului.org/Vestitorul%20ianuarie%2007/Image2.gif Icoana Sfântului Cuvios Antipa de la Calapodești]
  
[[Categorie:Sfinţi]]
+
[[Categorie:Cuvioși]]
 
[[Categorie:Monahi]]
 
[[Categorie:Monahi]]

Versiunea de la data 11 ianuarie 2019 15:59

Sfântul Cuviosul Părintele nostru Antipa Atonitul de la Calapodești s-a născut în anul 1816 în comuna Calapodești, județul Bacău. S-a nevoit în viața călugărească vreme de 46 de ani, dobândind darul rugăciunii neîncetate, al povățuirii duhovnicești și pe cel al facerii de minuni. A adormit cu pace în anul 1882. Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește pe 10 ianuarie, data mutării lui la Domnul.

Viața

La Schitul Brazi – Vrancea

Sf. Antipa (în lume Alexandru Luchian) s-a născut în anul 1816 în comuna Calapodești, județul Bacău, într-o familie de țărani evlavioși. A simțit din tinerețe chemarea de a-și închina viața lui Dumnezeu. La vârsta de 20 de ani intră în obștea Schitului Brazi din Vrancea, unde este tuns în monahism, primind numele de Alimpie. Rămâne aici vreme de doi ani de zile, învrednicindu-se de darul lacrimilor și al rugăciunii neîncetate.

La Muntele Athos

Râvnind la o nevoință mai aspră, Alimpie pleacă în anul 1837 la Muntele Athos, la schitul românesc Lacu, unde se nevoiau peste 80 de călugări români. A deprins de la cei mai vestiți părinți athoniți tainele nevoinței duhovnicești, devenind vestit pentru asprimea postului și a nevoințelor sale ascetice.

Cuviosul Alimpie s-a nevoit la Schitul Lacu vreme de cincisprezece ani, mutându-se apoi la Sfânta Mănăstire Esfigmenu. Aici cuviosul Alimpie primește marele și îngerescul chip al schimniciei, primind numele de Antipa. Tot aici a fost și hirotonit diacon.

După patru ani petrecuți la Mănăstirea Esfigmenu, Cuviosul Părinte Antipa se retrage în pustie, la fericita liniște, unde s-a ostenit în rugăciuni și privegheri de toată noaptea vreme de patru ani de zile, până în anul 1860. Cuviosul Antipa era lucrător al Rugăciunii lui Iisus; a primit darul vindecării bolilor și al înainte-vederii. A fost hirotonit preot la Schitul Prodromu.

Înapoi în țară

În anul 1860, căutând smerenia și liniștea, cuviosul Antipa a primit binecuvântarea de a se întoarce pe meleagurile natale, la o mănăstire de lângă Iași. Dar, devenind vestit în toată Moldova, îl căutau foarte mulți credincioși pentru a primi de la el sfaturi și îndrumare duhovnicească.

Căutând liniștea și singurătatea, sfântul hotărăște să părăsească Moldova trei ani mai târziu. Pleacă mai departe spre ținuturile ucrainene și rusești. Merge mai întâi până la Lavra Pecerska pentru a se închina la moaștele cuvioșilor părinți de acolo. Aflând aici despre vestita Mănăstire Valaam din nordul Rusiei Cuviosul Antipa pornește într-acolo, stabilindu-se în anul 1865 într-unul dintre schiturile acestei mănăstiri de pe lacul Ladoga.

La Mănăstirea Valaam

Aici, Cuviosul Antipa avea să petreacă alți șaptesprezece ani de mari nevoințe, „arătând fapte minunate de trăire duhovnicească, în post, în rugăciune și în desăvârșită sărăcie", după cum se arată în Viața sfântului publicată în anul 1883 de monahul Pimen, ucenicul acestuia de la mănăstirea Valaam. Pentru Cuviosul Antipa se spune că

cea mai mare nevoință a lui era rugăciunea cea de foc a inimii, prin care neîncetat slăvea pe Dumnezeu, izgonea duhurile cele necurate și gusta din bucuriile cele negrăite ale Duhului Sfânt. La aceasta adăuga post îndelungat, privegheri de toată noaptea, lacrimi, metanii și alte neștiute osteneli duhovnicești. Săvârșea încă adesea dumnezeiasca Liturghie și se ruga mult pentru lume și pentru țara în care s-a născut.”

Cuviosul Antipa s-a învrednicit de a primi de la Dumnezeu și darul facerii de minuni. Faima sa ca părinte duhovnicesc s-a răspândit în tot nordul Rusiei. Mulți credincioși îl căutau și-i urmau învățăturile, monahi și mireni.

Sfârșitul vieții

După mulți ani de nevoințe duhovnicești Cuviosul Antipa a plecat la Domnul în ziua de 10 ianuarie 1882, fiind înmormântat în biserica schitului unde s-a nevoit.

Proslăvirea

La scurt timp după mutarea sa la Domnul, cuviosul Antipa era cinstit ca sfânt de către ucenicii săi și de mulțime mare de credincioși. Atunci părinții de la Mănăstirea Valaam i-au cerut ieromonahului Pimen, ucenicul de chilie al cuviosului, să scrie, în anul 1883, despre viața și nevoința părintelui său duhovnicesc. Aceasta a fost publicată sub numele de Vrednica de pomenire viață a ieroschimonahului Antipa în anii 1883 și 1893, la Sankt Petersburg. Scrierea s-a răspândit în Rusia și Finlanda, precum și la Muntele Athos.

La 24 de ani de la mutarea sa la Domnul, în anul 1906, părinții de la Muntele Athos l-au trecut pe cuviosul Antipa în rândul sfinților, sub numele de Cuviosul ieroschimonah Antipa Atonitul (așa apare în Mineiul pe ianuarie tipărit în limba rusă la Mănăstirea Sf. Pantelimon de la Muntele Athos), fiind prăznuit la data de 10 ianuarie. Este cinstit de către toți credincioșii ortodocși și mai ales mai ales în mănăstirile din Sfântul Munte, fiind singurul călugăr atonit român trecut în rândul sfinților. Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în calendarul său sfinților în cadrul ședințelor speciale ale Sf. Sinod dedicate canonizării sfinților români din 20-21 iunie 1992.

Părți din moaștele Sf. Antipa se găsesc la multe biserici din București și din țară.[1]

Imnografie

Tropar, glasul al 3-lea:

Povățuitor preaînțelept al călugărilor și înger pământesc te-ai arătat, Sfinte Cuvioase Părinte Antipa, înfrânându-ți trupul cu nepătimirea și luminând inimile credincioșilor cu strălucirea virtuților tale. Pentru aceasta te-ai făcut locaș preacinstit al Sfântului Duh și în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale de la Dumnezeu, pe Care roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.

Alt tropar, glasul al 5-lea:

Peste pământ arcuindu-te ca un curcubeu, ai ajuns din Sfântul Munte în Athosul de la miazănoapte, Valaam. O, Sfinte Părinte Antipa, mult lăudatule, asemenea mult minunaților bătrâni ai Moldovei te-ai făcut; și acum, locuind în slava cerescului Valaam, roagă-L pe Hristos Dumnezeul nostru să ne povățuiască pe calea îngerească.

Note

Legături externe