Antipa de la Calapodești: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: '''Sfântul Cuvios Părinte al nostru Antipa Atonitul de la Calapodeşti''' s-a născut în anul 1816 în comuna '''Calapodeşti''',judeţul '''Bacău''',într-o familie de ţărani,c...)
 
Linia 1: Linia 1:
'''Sfântul Cuvios Părinte al nostru Antipa Atonitul de la Calapodeşti''' s-a născut în anul 1816 în comuna '''Calapodeşti''',judeţul '''Bacău''',într-o familie de ţărani,cinstitori de [[Dumnezeu]].
+
Sfântul Cuvios Părinte al nostru '''Antipa Atonitul de la Calapodeşti''' s-a născut în anul 1816 în comuna Calapodeşti, judeţul Bacău, într-o familie de ţărani, cinstitori de [[Dumnezeu]].
  
  
Linia 9: Linia 9:
  
  
Din tinereţe,tânărul '''Alexandru Luchian''' – căci acesta era numele său primit la botez – simţind chemarea Duhului Sfânt,a hotărât să intre în hevoinţa cea călugărească.Astfel,la 20 de ani,a intrat în obştea [[Schitului Brazi]] – în '''Vrancea''' – nevoindu-se aici pentru doi ani de zile,primind numele '''Alimpie'''.În această scurtă perioadă petrecută de Sfăntul Părinte la [[Schitul Brazi]],a învrednicit [[Dumnezeu]] pe slujitorul său '''Alimpie''' de darul lacrimilor şi al neîncetatei rugăciuni.
+
Din tinereţe, tânărul '''Alexandru Luchian''' – căci acesta era numele său primit la botez – simţind chemarea Duhului Sfânt,a hotărât să intre în hevoinţa cea călugărească.Astfel,la 20 de ani,a intrat în obştea [[Schitului Brazi]] – în '''Vrancea''' – nevoindu-se aici pentru doi ani de zile,primind numele '''Alimpie'''.În această scurtă perioadă petrecută de Sfăntul Părinte la [[Schitul Brazi]],a învrednicit [[Dumnezeu]] pe slujitorul său '''Alimpie''' de darul lacrimilor şi al neîncetatei rugăciuni.
  
  
 
== Nevoinţa la Sfântul Munte Athos ==
 
== Nevoinţa la Sfântul Munte Athos ==
  
Chemarea lui [[Hristos]],puternică s-a arătat în sufletul tânarului '''Alimpi'''e,căci în anul 1837 porneşte acesta spre Sfântul Munte al Atonului,oprindu-se la [[Schitul Lacul]],schit românesc unde se nevoiau peste 80 de călugări români,şi unde a deprins tainele nevoinţei duhovniceşti cele adevărate de la cei mai vestiţi părinţi atoniţi,devenind vestit prin postul şi osteneala sa.
+
Chemarea lui [[Hristos]],puternică s-a arătat în sufletul tânărului Alimpie, căci în anul 1837 porneşte acesta spre Sfântul Munte al Atonului,oprindu-se la [[Schitul Lacul]],schit românesc unde se nevoiau peste 80 de călugări români,şi unde a deprins tainele nevoinţei duhovniceşti cele adevărate de la cei mai vestiţi părinţi atoniţi, devenind vestit prin postul şi osteneala sa.
  
 
La [[Schitul Lacul]],s-a nevoit '''Alimpie''',iubitorul de [[Dumnezeu]],timp de cincisprezece ani,mutându-se apoi la '''Sfânta Mănăstire Esfigmen''',una dintre cele mai vechi mănăstiri ale '''Atonului''',unde bunul nevoitor '''Alimpie''' primeşte marele şi îngerescul chip al schimniciei cu numele de '''Antipa''',fiind totodată hirotonit diacon.
 
La [[Schitul Lacul]],s-a nevoit '''Alimpie''',iubitorul de [[Dumnezeu]],timp de cincisprezece ani,mutându-se apoi la '''Sfânta Mănăstire Esfigmen''',una dintre cele mai vechi mănăstiri ale '''Atonului''',unde bunul nevoitor '''Alimpie''' primeşte marele şi îngerescul chip al schimniciei cu numele de '''Antipa''',fiind totodată hirotonit diacon.
Linia 62: Linia 62:
  
 
http://www.invierea-domnului.org/Vestitorul%20ianuarie%2007/Image2.gif
 
http://www.invierea-domnului.org/Vestitorul%20ianuarie%2007/Image2.gif
 +
 +
[[Categorie:Sfinţi]]
 +
[[Categorie:Monahi]]

Versiunea de la data 27 mai 2010 23:31

Sfântul Cuvios Părinte al nostru Antipa Atonitul de la Calapodeşti s-a născut în anul 1816 în comuna Calapodeşti, judeţul Bacău, într-o familie de ţărani, cinstitori de Dumnezeu.


Viaţa

La Schitul Brazi – Vrancea

Din tinereţe, tânărul Alexandru Luchian – căci acesta era numele său primit la botez – simţind chemarea Duhului Sfânt,a hotărât să intre în hevoinţa cea călugărească.Astfel,la 20 de ani,a intrat în obştea Schitului Brazi – în Vrancea – nevoindu-se aici pentru doi ani de zile,primind numele Alimpie.În această scurtă perioadă petrecută de Sfăntul Părinte la Schitul Brazi,a învrednicit Dumnezeu pe slujitorul său Alimpie de darul lacrimilor şi al neîncetatei rugăciuni.


Nevoinţa la Sfântul Munte Athos

Chemarea lui Hristos,puternică s-a arătat în sufletul tânărului Alimpie, căci în anul 1837 porneşte acesta spre Sfântul Munte al Atonului,oprindu-se la Schitul Lacul,schit românesc unde se nevoiau peste 80 de călugări români,şi unde a deprins tainele nevoinţei duhovniceşti cele adevărate de la cei mai vestiţi părinţi atoniţi, devenind vestit prin postul şi osteneala sa.

La Schitul Lacul,s-a nevoit Alimpie,iubitorul de Dumnezeu,timp de cincisprezece ani,mutându-se apoi la Sfânta Mănăstire Esfigmen,una dintre cele mai vechi mănăstiri ale Atonului,unde bunul nevoitor Alimpie primeşte marele şi îngerescul chip al schimniciei cu numele de Antipa,fiind totodată hirotonit diacon.

După patru ani petrecuţi la aceasta Sfântă Mănăstire a Athosului,Cuviosul Părinte Antipa,părăseşte obştea şi se retrage în pustie,la fericita linişte.Şi a sihăstrit fericitul părinte înmulţind ostenelile călugăreşti şi privegherile de toata noaptea,preţ de patru ani de zile,până în anul 1860.Iar Dumnezeu a învrednicit pe slujitorul său Antipa Atonitul,mare sihastru si lucrător al Rugaciunii lui Iisus,de darul vindecării bolilor şi al înaintevederii.Apoi,Cuviosul Antipa a fost hirotonit preot la Schitul Podromul.


Înapoi pe meleagurile natale

În anul 1860,iubind mult smerenia şi liniştea,Cuviosul Parinte Antipa primeşte binecuvântarea şi se întoarce pe meleagurile natale,aşezându-se la mănăstirile din jurul Iaşului.Însă,nu a aflat aici liniştea dorită,pentru că numele său se vestise în toată Moldova şi mulţime mare de credincioşi il căutau. Văzând acestea,marele iubitor de linişte şi singurătate,hotarăşte să părăsească aceste meleaguri,după trei ani petrecuţi aici,mergân spre mănăstirile din nord,ajungănd la Lavra Pecerska,spre a se închina la moastele cuvioşilor părinţi de acolo.Şi aici,afla el de vestita şi Sfânta Mănăstire Valaam din nordul Rusiei,oaza de fericită linişte,aşezându-se Cuviosul Antipa în anul 1865,într-unul din schiturile acestei mănăstiri de pe lacul Ladoga.


La Mănăstirea Valaam

Ajuns aici,Sfântul Cuvios Antipa şi-a început cei 17 ani de mare nevoire „arătând fapte minunate de trăire duhovnicească, în post, în rugăciune şi în desăvârşită sărăcie".Cuviosul Părinte Antipa s-a arătat vrednic de laudă caci “cea mai mare nevoinţă a lui era rugăciunea cea de foc a inimii, prin care neîncetat slăvea pe Dumnezeu, izgonea duhurile cele necurate şi gusta din bucuriile cele negrăite ale Duhului Sfânt. La aceasta adăuga post îndelungat, privegheri de toată noaptea, lacrimi, metanii şi alte neştiute osteneli duhovniceşti. Săvârşea încă adesea dumnezeiasca Liturghie şi se ruga mult pentru lume şi pentru ţara în care s-a născut.” Iar astfel,Cuviosul Antipa s-a arătat demn de darurile lui Dumnezeu,cel ce răsplăteşte cu dragoste pe cei ce-l iubesc si-i slujesc cu mare râvna,invrednicind-ul pe ieroschimonahul Antipa de darul facerii de minuni. Fiind un mare părinte duhovnicesc şi dascăl neîntrecut al rugăciunii inimii,Sfântul Părinte Antipa era cunoscut în tot nordul Rusiei,şi mulţi erau cei ce îl căutau şi-i urmau învăţăturile,monahi şi oameni simpli deopotrivă.


Sfârşitul vieţii

Sfântul Părinte Antipa de la Calapodeşti a iubit mult liniştea şi nevoinţa cea sihăstrească,iar Dumnezeu a arătat binecuvântată viaţa sa.După mulţi ani de petrecere aleasă şi dragoste fată de Dumnezeu,lăsând în urmă mulţi ucenici şi multe suflete povăţuindu-le pe calea mântuirii,Cuviosul Antipa şi-a dat sufletul în mâinile Mântuitorului,la 10 ianuarie 1882,mutăndu-se la fericirea şi liniştea cea veşnică,în Impărăţia lui Dumnezeu,fiind înmormântat în biserica schitului unde s-a nevoit.


Proslavirea

La scurt timp după mutarea sa la cele sfinte,Cuviosul Părinte Antipa este venerat de ucenicii săi şi de mulţime mare de credincioşi ca sfănt.Văzând acestea,părinţii de la Mănăstirea Valaam au rânduit pe ieromonahul Pimen,ucenicul de chilie al sfântului să scrie,în anul 1883 viaţa şi nevoinţa părintelui său duhovnicesc, intitulată „Vrednica de pomenire viaţă a ieroschimonahului Antipa".

Această scriere despre viaţa Cuviosului Antipa a fost apoi publicată in două rânduri,în 1883 şi în 1893 la Sankt Petersburg,făspândindu-se în Rusia şi Finlanda,cât şi la Muntele Athos. După 24 de ani de la fericita sa mutare la Domnul,în anul 1906,cuvioşii părinţi de la Muntele Athos trec în rândul sfinţilor pe Cuviosul Antipa.Astfel, „Cuviosul ieroschimonah Antipa Atonitul",cum este prezent sfântul părinte în mineiul pe ianuarie, tipărit în limba rusă la Mănăstirea Pantelimon din Athos,este praznuit la data de 10 ianuarie,fiind cinstit de către toţi credincioşii ortodocşi,dar mai ales în mănăstirile din Sfântul Munte, fiind singurul călugăr atonit român trecut în rândul sfinţilor şi numărat printre cei din urmă cuvioşi părinţi ai Atonului.

Sfântul Antipa de la Calapodeşti este cinstit de către ruşi drept "sfânt cuvios", iar grecii îl cinstesc drept "sfânt athonit".Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în rândul sfinţilor în urma şedinţelor de canonizare din 20-21 iunie 1992.


Legături externe

Acatistul Sfântului Cuvios Antipa de la Calapodeşti

http://www.crestinortodox.ro/acatiste/67078-acatistul-sfantului-antipa-de-la-calapodesti

Icoana Sfântului Cuvios Antipa de la Calapodeşti

http://www.invierea-domnului.org/Vestitorul%20ianuarie%2007/Image2.gif