Antimis: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Linia 5: Linia 5:
 
Sfântul antimis simbolizează giulgiul în care a fost înfăşurat trupul Mântuitorului când a fost pus în mormânt. De aceea, pe marginile lui se află scris [[tropar]]ul punerii în mormânt: "Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat Trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-L şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-L, L-a pus."
 
Sfântul antimis simbolizează giulgiul în care a fost înfăşurat trupul Mântuitorului când a fost pus în mormânt. De aceea, pe marginile lui se află scris [[tropar]]ul punerii în mormânt: "Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat Trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-L şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-L, L-a pus."
  
Sfântul antimis este [[sfinţire|sfinţit]], semnat şi dat de [[episcop]]ul locului, indicându-se [[parohia]] sau [[biserica]] unde a fost dat pentru slujire, cu [[hram]]ul ei. Atunci când episcopul se schimbă, antimisele vechi (semnate de episcopul precedent) sunt retrase şi noi antimise sunt sfinţite şi distribuite parohiile de noul episcop <ref>De exemplu, la [[4 noiembrie]] 2007, în paraclisul reşedinţei patriarhale cu hramul Sf. Mucenic Gheorghe, din Bucureşti, Prea Fericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a oficiat slujba sfinţirii a 1000 de antimise pentru toate Sfintele Altare din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor. - cf. "Viaţa cultelor", Buletin săptămânal de informare religioasă, Anul XVI, nr. 721 din [[12 noiembrie]] 2007</ref>.
+
Sfântul antimis este [[sfinţire|sfinţit]], semnat şi dat de [[episcop]]ul locului, indicându-se [[parohia]] sau [[biserica]] unde a fost dat pentru slujire, cu [[hram]]ul ei. Atunci când episcopul se schimbă, antimisele vechi (semnate de episcopul precedent) sunt retrase şi noi antimise sunt sfinţite şi distribuite parohiile de noul episcop <ref>De exemplu, la [[4 noiembrie]] 2007, în [[paraclis]]ul reşedinţei patriarhale cu hramul Sf. Mucenic Gheorghe, din Bucureşti, Prea Fericitul Părinte Daniel, [[Patriarh]]ul Bisericii Ortodoxe Române, a oficiat slujba sfinţirii a 1000 de antimise pentru toate Sfintele Altare din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor. - cf. "Viaţa cultelor", Buletin săptămânal de informare religioasă, Anul XVI, nr. 721 din [[12 noiembrie]] 2007</ref>.
  
În sfântul antimis se păstrează un burete mic, cu care se adună părticelele căzute din întâmplare de pe sfântul [[Disc]]. Pe acest burete, [[preot]]ul sau [[arhiereul]] îşi pune partea din Sfântul [[Agneţ]] când se împărtăşeşte. Acest burete ne aduce aminte de [[buretele]] cu care ostaşii au adăpat pe Mântuitorul [[Iisus Hristos]] cu oţet şi fiere, în timpul răstignirii Sale.
+
În sfântul antimis se păstrează un [[burete]] mic, cu care se adună [[părticele]]le căzute din întâmplare de pe sfântul [[Disc]]. Pe acest burete, [[preot]]ul sau [[arhiereul]] îşi pune partea din Sfântul [[Agneţ]] când se împărtăşeşte. Acest burete ne aduce aminte de [[buretele]] cu care ostaşii au adăpat pe Mântuitorul [[Iisus Hristos]] cu oţet şi fiere, în timpul răstignirii Sale.
  
 
==Sursa==
 
==Sursa==
Linia 20: Linia 20:
  
 
[[en:Antimension]]
 
[[en:Antimension]]
 +
[[bg:Антиминс]]

Versiunea de la data 26 noiembrie 2007 04:45

Antimisul (gr. αντιμησιον - "în loc de masă") este o bucată de pânză de in sau mătase şi este de formă pătrată sau dreptunghiulară (50/60 cm) pe care este imprimată [1] icoana Punerii în mormânt a Mântuitorului. În Antimis se găsesc cusute părticele de sfinte Moaşte. Pe Antimis se pun Potirul şi Discul în timpul Liturghiei şi numai pe el se face sfinţirea Darurilor. Fără antimis nu se poate săvârşi Sfânta Liturghie. În biserică, antimisul se păstrează în altar, pe Sfânta Masă, sub Sfânta Evanghelie, iar când Sfânta Liturghie se oficiază în aer liber, el ţine locul Sfintei Mese (după cum îi arată şi numele).

Pe antimis sunt pictate scene din patimile Mântuitorului Iisus Hristos, tema reprezentativă fiind punerea în mormânt a Domnului. În colţuri sunt pictaţi cei patru evanghelişti. În partea de sus, în mijloc, într-o cusătură, se află o părticică din moaştele unui sfânt mucenic.

Sfântul antimis simbolizează giulgiul în care a fost înfăşurat trupul Mântuitorului când a fost pus în mormânt. De aceea, pe marginile lui se află scris troparul punerii în mormânt: "Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat Trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-L şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-L, L-a pus."

Sfântul antimis este sfinţit, semnat şi dat de episcopul locului, indicându-se parohia sau biserica unde a fost dat pentru slujire, cu hramul ei. Atunci când episcopul se schimbă, antimisele vechi (semnate de episcopul precedent) sunt retrase şi noi antimise sunt sfinţite şi distribuite parohiile de noul episcop [2].

În sfântul antimis se păstrează un burete mic, cu care se adună părticelele căzute din întâmplare de pe sfântul Disc. Pe acest burete, preotul sau arhiereul îşi pune partea din Sfântul Agneţ când se împărtăşeşte. Acest burete ne aduce aminte de buretele cu care ostaşii au adăpat pe Mântuitorul Iisus Hristos cu oţet şi fiere, în timpul răstignirii Sale.

Sursa

Note

  1. Pânza antimisului nu este niciodată brodată, pentru a nu stânjeni desfăşurarea cultului.
  2. De exemplu, la 4 noiembrie 2007, în paraclisul reşedinţei patriarhale cu hramul Sf. Mucenic Gheorghe, din Bucureşti, Prea Fericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a oficiat slujba sfinţirii a 1000 de antimise pentru toate Sfintele Altare din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor. - cf. "Viaţa cultelor", Buletin săptămânal de informare religioasă, Anul XVI, nr. 721 din 12 noiembrie 2007