Antimis: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(wikizare - corecturi)
Linia 1: Linia 1:
'''Antimisul''' este o bucată de ţesătură (50/60 cm) pe care este imprimată (niciodată brodată, pentru a nu stânjeni desfăşurarea cultului) icoana Punerii în mormânt a Mântuitorului. În Antimis se găseşte o bucată de sfinte Moaşte. Pe Antimis se pun [[Potirul]] şi [[Discul]] în timpul Liturghiei şi numai pe el se face sfinţirea Darurilor. Fără antimis nu se poate săvârşi Liturghia. El se află întotdeauna pe Masa altarului.
+
'''Antimisul''' este o bucată de ţesătură (50/60 cm) pe care este imprimată (niciodată brodată, pentru a nu stânjeni desfăşurarea cultului) icoana Punerii în mormânt a Mântuitorului. În Antimis se găseşte o bucată de sfinte [[Moaşte]]. Pe Antimis se pun [[Potirul]] şi [[Discul]] în timpul Liturghiei şi numai pe el se face sfinţirea Darurilor. Fără antimis nu se poate săvârşi [[Sfânta Liturghie]]. El se află întotdeauna pe Masa altarului.
  
Termenul „antimis” înseamnă „în loc de masă”.
+
Termenul "antimis" înseamnă "în loc de masă".
Are pictată în centru punerea Domnului în mormânt. În colţuri sunt pictaţi cei patru evanghelişti. În partea de sus, în mijloc, într-o cusătură, se află o părticică din moaştele unui sfânt martir. Sfântul antimis simbolizează giulgiul în care a fost înfăşurat trupul Mântuitorului când a fost pus în mormânt. De aceea, pe marginile lui se află scris troparul punerii în mormânt: „Iosif cel cu bun chip...”.
+
 
Sfântul antimis este sfinţit, semnat şi dat de episcopul locului, indicându-se parohia sau biserica unde a fost dat pentru slujire, cu hramul ei.  
+
Are pictată în centru punerea Domnului în mormânt. În colţuri sunt pictaţi cei patru evanghelişti. În partea de sus, în mijloc, într-o cusătură, se află o părticică din moaştele unui sfânt [[mucenic]]. Sfântul antimis simbolizează giulgiul în care a fost înfăşurat trupul Mântuitorului când a fost pus în mormânt. De aceea, pe marginile lui se află scris [[tropar]]ul punerii în mormânt: "Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat Trupul Tău, cu giulgiu curat înfaşurându-L şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-L, L-a pus."
În sfântul antimis se păstrează un burete mic, cu care se adună părticelele căzute din întâmplare de pe sf. [[Disc]]. Pe acest burete, preotul sau arhiereul îşi pune partea din Sf. Agneţ când se împărtăşeşte. Acest burete ne aduce aminte de buretele cu care ostaşii au adăpat pe Mântuitorul Hristos cu oţet şi fiere, în timpul răstignirii Sale.
+
 
 +
Sfântul antimis este sfinţit, semnat şi dat de [[episcop]]ul locului, indicându-se [[parohia]] sau [[biserica]] unde a fost dat pentru slujire, cu [[hram]]ul ei.
 +
 
 +
În sfântul antimis se păstrează un burete mic, cu care se adună părticelele căzute din întâmplare de pe sfântul [[Disc]]. Pe acest burete, [[preot]]ul sau [[arhiereul]] îşi pune partea din Sfântul [[Agneţ]] când se împărtăşeşte. Acest burete ne aduce aminte de [[buretele]] cu care ostaşii au adăpat pe Mântuitorul Hristos cu oţet şi fiere, în timpul răstignirii Sale.
  
  
Linia 13: Linia 16:
 
*Preot profesor doctor Vasile Răducă, ''Ghidul creştinului ortodox de azi'', Editura Humanitas, Bucureşti, 2000.
 
*Preot profesor doctor Vasile Răducă, ''Ghidul creştinului ortodox de azi'', Editura Humanitas, Bucureşti, 2000.
  
*Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Arhim. Prof. Ghenadie Niţoiu, Pr. Prof. Gheorghe Neda - Liturgica teoretică.
+
*Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Arhim. Prof. Ghenadie Niţoiu, Pr. Prof. Gheorghe Neda, ''Liturgica teoretică''.
  
  
  
 
[[Categorie:Obiecte liturgice]]
 
[[Categorie:Obiecte liturgice]]

Versiunea de la data 29 decembrie 2006 23:22

Antimisul este o bucată de ţesătură (50/60 cm) pe care este imprimată (niciodată brodată, pentru a nu stânjeni desfăşurarea cultului) icoana Punerii în mormânt a Mântuitorului. În Antimis se găseşte o bucată de sfinte Moaşte. Pe Antimis se pun Potirul şi Discul în timpul Liturghiei şi numai pe el se face sfinţirea Darurilor. Fără antimis nu se poate săvârşi Sfânta Liturghie. El se află întotdeauna pe Masa altarului.

Termenul "antimis" înseamnă "în loc de masă".

Are pictată în centru punerea Domnului în mormânt. În colţuri sunt pictaţi cei patru evanghelişti. În partea de sus, în mijloc, într-o cusătură, se află o părticică din moaştele unui sfânt mucenic. Sfântul antimis simbolizează giulgiul în care a fost înfăşurat trupul Mântuitorului când a fost pus în mormânt. De aceea, pe marginile lui se află scris troparul punerii în mormânt: "Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat Trupul Tău, cu giulgiu curat înfaşurându-L şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-L, L-a pus."

Sfântul antimis este sfinţit, semnat şi dat de episcopul locului, indicându-se parohia sau biserica unde a fost dat pentru slujire, cu hramul ei.

În sfântul antimis se păstrează un burete mic, cu care se adună părticelele căzute din întâmplare de pe sfântul Disc. Pe acest burete, preotul sau arhiereul îşi pune partea din Sfântul Agneţ când se împărtăşeşte. Acest burete ne aduce aminte de buretele cu care ostaşii au adăpat pe Mântuitorul Hristos cu oţet şi fiere, în timpul răstignirii Sale.


A se vedea şi

Sursa

  • Preot profesor doctor Vasile Răducă, Ghidul creştinului ortodox de azi, Editura Humanitas, Bucureşti, 2000.
  • Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Arhim. Prof. Ghenadie Niţoiu, Pr. Prof. Gheorghe Neda, Liturgica teoretică.