Antim al Nicomidiei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: {{Traducere EN}}Sfântul sfințit mucenic '''Antim de Nicomidia''' a fost episcop de Nicomidia la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, în t...)
 
(Nu s-au afișat 8 versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}Sfântul [[sfinți]]t mucenic '''Antim de Nicomidia''' a fost episcop de [[Nicomidia]] la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, în timpul domniei împăraților Dioclețian și Maximian. A [[mucenic]]it în timpul intenselor [[persecuții împotriva creștinilor]] din această perioadă. Prăznuirea sa în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[3 septembrie]].
+
[[Fișier:Anthimus, Bishop of Nicomedia, and those with him (Menologion of Basil II).jpg|thumb|right|250px|Mucenicia Sf. Antim al Nicomidiei (''Menologhionul'' lui Vasile al II-lea, Constantinopol, cca. 1000 d.Hr.)]]
 +
Sfântul [[sfinți]]t mucenic '''Antim al Nicomidiei''' a fost episcop de [[Nicomidia]] la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, în timpul domniei împăraților [[Dioclețian]] și Maximian. A [[mucenic]]it în timpul intenselor [[persecuții împotriva creștinilor]] din această perioadă. [[Praznic|Prăznuirea]] sa în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[3 septembrie]].
  
 
==Viața și mucenicia==
 
==Viața și mucenicia==
−
The early life of Anthimus is unknown. He was the [[episcop]] of Nicomedia at a time in which it had large Christian population. The city was also the chief residence of emperor Diocletian. The persecutions re-instituted by Diocletian became particularly intense in Nicomedia after a fire at the imperial court. The pagans accused the Christians of setting the fire and reacted against them with terrible ferocity throughout the communities of Bithynia.  
+
Viața Sf. Antim, înainte de a deveni episcop al Nicomidiei (azi Izmit, Turcia, pe coasta răsăriteană a Asiei Mici, într-un golf al Mării Marmara), nu se cunoaște. A ajuns [[episcop]] al cetății după anul 280, când aceasta avea deja o numeroasă populație creștină. Nicomidia a fost principala reședință imperială a împăratului [[Dioclețian]] (284-305) și mai târziu în timpul urmașului său la tron, Maximin Daia (308-313). Împăratul a lansat un val de persecuții de mare amploare împotriva creștinilor după ce un incendiu a izbucnit la Curtea imperială. Păgânii i-au acuzat pe creștini că ar fi declanșat incendiul în mod eliberat, iar reacția împotriva creștinilor a fost cumplită, afectând toate comunitățile creștine din provincia Bitinia.  
  
−
Massacres transpired in the Christian communities after pagan altars were set up in the marketplaces, in which no transactions were permitted until a sacrifice to the gods and the spirit of the Augustus had been made. Bishop Anthimus hid himself in  the village of Omana not far from Nicomedia at the request of his flock. From there he sent letters to the Christians, urging them to keep firmly the holy Faith and not to fear tortures.  
+
În piețele din orașe au început să fie ridicate altare păgâne, împăratul decretând că orice tranzacție trebuia precedată obligatoriu de o jertfă adusă zeilor păgâni și spiritului împăratului. Ca urmare a acestor măsuri, un mare număr de creștini au fost prinși și siliți să apostazieze, în caz contrar fiind torturați și uciși. La rugămintea credincioșilor, episcopul Antim s-a ascuns la Omana, un sat din apropierea Nicomidiei. De acolo a trimis creștinilor scrisori prin care îi îndemna să rămână statornici în credință și să nu se teamă de chinuri.  
  
−
One of his letters, that was sent with [[diacon]] Theophilus, was intercepted and turned over to emperor Maximian. Dn. Theophilus was cruelly questioned and died under torture, without revealing the whereabouts of Bishop Anthimus to his torturers. Maximian soon managed to learn whereabouts of Bp. Anthimus. A detachment of soldiers was sent after him. Bp. Anthimus met them along the way, but the soldiers did not recognize him. The bishop invited them to join him for a repast that he provided. After the meal, Bp. Anthimus revealed that he was the one they sought. The surprised soldiers did not know what to do. They were ready to leave him and lie to the emperor that they had not found him. However, Bp. Anthimus was not one to tolerate a lie. So, he would not consent to their plan.  
+
Una din scrisorile sale către un [[diacon]] pe nume Teofil a fost interceptată și a ajuns în mâinile împăratului Maximin. Diaconul Teofil a fost interogat brutal și a murit din cauza torturilor îndurate, fără să dezvăluie locul unde se afla episcopul Antim. În cele din urmă, împăratul a reușit însă să afle unde se ascundea episcopul Antim și a trimit un detașament de soldați ca să-l prindă și să-l aducă înaintea sa. Episcopul Antim i-a întâlnit pe aceștia pe drum, fără să le dezvăluie cine era și i-a invitat la masă. La sfârșitul acesteia, episcopul le-a dezvăluit că el era cel pe care îl căutau. Uimiți și impresionați, soldații au hotărât să se întoarcă în oraș și să raporteze împăratului că nu îl găsiseră, însă episcopul Antim nu a fost de acord ca ei să mintă din pricina lui. El le-a propovăduit atunci pe Hristos, și soldații au crezut în El și au primit Sfântul [[Botez]].  
  
−
The soldiers came to believe in Christ and received holy [[botez]]. The bishop ordered them to carry out the emperor's instructions. After Bp. Anthimus was brought before the emperor, Maximian ordered that the instruments of execution be brought out and placed before him. "Do you think, emperor, to frighten me with these tools of execution?" asked Anthimus. "No indeed, you cannot frighten one who wishes to die for Christ! Execution is frightening only for the cowardly, for whom the present life is most precious." The emperor then directed that Bp. Anthimus be fiercely tortured and beheaded by the sword. Bp. Anthimus joyfully glorified God with his last breath and received the crown of [[martyr]]dom.
+
Apoi Antim le-a cerut soldaților să își facă datoria și să-l ducă înaintea împăratului. Când a ajuns înaintea acestuia, împăratul i-a cerut să apostazieze. Primind refuzul acestuia, Maximin a poruncit să i se arate episcopului instrumentele de tortură. Antim i-a răspuns atunci că nu se temea de tortură și că primea cu bucurie să moară pentru Hristos. Atunci, Antim a fost torturat cumplit și în cele din urmă i s-a tăiat capul. Episcopul Antim a murit lăudându-L pe Hristos până la capăt și a primit astfel cununa [[mucenic|martiriului]].
  
 
==Datare==
 
==Datare==
−
The date of St. Anthimus' martyrdom is uncertain. Traditionally, it is placed under Diocletion, in 303 (following [[Eusebiu de Cezareea]]), when "rivers of blood" flowed.  
+
Data muceniciei sfântului Antim al Nicomidiei nu este sigură. În mod tradițional, urmând spusele lui [[Eusebiu de Cezareea]], aceasta este plasată în 303, în timpul Marii Persecuții a lui Dioclețian.  
  
−
A fragmentary letter preserved in the Chronicon Paschale, written in prison by the [[preot]] Lucian of Antioch, who was awaiting death, mentions Anthimus, bishop of Nicomedia, as having just suffered martyrdom. Schaff and Wace note that Lucian was imprisoned and put to death during the persecution of emperor Maximinus Daia, in 311 or 312, and therefore conclude that, if the fragment is genuine, Anthimus suffered martyrdom not under Diocletian but under Maximinus.
+
În ''Chronicon Paschale'' (o cronografie în limba greacă din secolul al VII-lea) se păstrează  o scrisoare a unui [[preot]] pe nume Lucian din Antiohia, aflat în închisoare, unde își aștepta moartea, în timpul persecuției lui Maximin Daia, în anii 311-312 (după cum observă Philip Schaff și Henry Wace, editorii moderni ai textului). În această scrisoare este amintit Antim, episcop de Nicomidia care tocmai ar fi suferit martiriul. Dacă fragmentul de scrisoare este autentic, ar rezulta că Sf. Antim a primit mucenicia în timpul lui Maximin Daia, nu în timpul lui Dioclețian.
  
 
{{start box}}
 
{{start box}}
Linia 19: Linia 20:
 
înainte=?|
 
înainte=?|
 
titlu=Episcop de Nicomidia|
 
titlu=Episcop de Nicomidia|
−
ani=aprox. 280-311|
+
ani= ?-311|
 
după=?}}
 
după=?}}
 
{{end box}}
 
{{end box}}
 +
 +
==Imnografie==
 +
[[Tropar]], [[glas]]ul al 4-lea:
 +
:Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, sfințite Mucenice Antim, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
 +
 +
[[Condac]], glasul al 4-lea:
 +
:Între preoți strălucind cu evlavia și călătoria săvârșind, slujbele idolești le-ai stins, ajutor făcându-te turmei tale, de Dumnezeu înțelepțite. Pentru aceasta pe tine și cinstindu-te, cu taină strigăm ție: Din nevoi mântuiește-ne pe noi cu rugăciunile tale, Antime, Părintele nostru.
 +
 +
==Iconografie==
 +
Potrivit ''Erminiei'' lui [[Dionisie din Furna]] (ed. Sophia, București, 2000, pp. 152,183), Sfântul Sfințit Mucenic Antim al Nicomidiei se zugrăvește tânăr, cu barbă scurtă, îmbrăcat în [[veșminte]] arhierești. Potrivit lui Dionisie, când se zugrăvește mucenicia lui, este reprezentată într-o parte o cetate (Nicomidia), iar în afara ei sfântul îngenuncheat, cu capul tăiat, lîngă el fiind reprezentat călăul cu sabia însângerată și un al doilea călău care ține în mînă capul sfântului.
  
 
==Referințe==
 
==Referințe==
−
*[http://www.ccel.org/fathers2/NPNF2-01/Npnf2-01-13.htm#P4859_2227406 Eusebius, ''Historia Eccles.'' VIII, chs. 5–6] Persecutions in Nicomedia, mentioning Anthimus.
+
*en: [http://www.ccel.org/fathers2/NPNF2-01/Npnf2-01-13.htm#P4859_2227406 Eusebius, ''Historia Eccles.'' VIII, chs. 5–6] Persecutions in Nicomedia, mentioning Anthimus.
−
*[http://www.ccel.org/fathers2/NPNF2-01/footnote/fn49.htm  Schaff and Wace, ''Nicene and Post-Nicene Fathers,'' Series II, Vol. I:] footnote 32
+
*en: [http://www.ccel.org/fathers2/NPNF2-01/footnote/fn49.htm  Schaff and Wace, ''Nicene and Post-Nicene Fathers,'' Series II, Vol. I:] footnote 32
  
 
==Surse==
 
==Surse==
−
*[[Wikipedia: Anthimus of Nicomedia]]
+
*en: [[Wikipedia: Anthimus of Nicomedia]]
−
*[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=102467  OCA: Hieromartyr Anthimus the Bishop of Nicomedia]
+
*en: [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=102467  OCA: Hieromartyr Anthimus the Bishop of Nicomedia]
−
*[http://www.orthodox.net/menaion-september/01-hieromartyr-anthimus.html  The Hieromartyr Anthimus]
+
*en: [http://www.orthodox.net/menaion-september/01-hieromartyr-anthimus.html  The Hieromartyr Anthimus]
 +
 
 +
==Legături externe==
 +
 
 +
*ro: [http://calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie03.htm Sinaxar 3 septembrie], pe calendar-ortodox.ro
 +
*ro: [http://paginiortodoxe.tripod.com/vssep/09-03-sf_episcop_antim.html Viața și pătimirea Sf. Sfințit Mucenic Antim al Nicomidiei], în ''Viețile Sfinților'', [[3 septembrie]].
  
 
[[Categorie: Episcopi]]
 
[[Categorie: Episcopi]]
 
[[Categorie: Episcopi de Nicomidia]]
 
[[Categorie: Episcopi de Nicomidia]]
−
[[Categorie: Saints]]
+
[[Categorie: Sfinți]]
 
[[Categorie: Mucenici]]
 
[[Categorie: Mucenici]]
  
 
[[en:Anthimus of Nicomedia]]
 
[[en:Anthimus of Nicomedia]]

Versiunea de la data 4 septembrie 2017 18:59

Mucenicia Sf. Antim al Nicomidiei (Menologhionul lui Vasile al II-lea, Constantinopol, cca. 1000 d.Hr.)

Sfântul sfințit mucenic Antim al Nicomidiei a fost episcop de Nicomidia la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, în timpul domniei împăraților Dioclețian și Maximian. A mucenicit în timpul intenselor persecuții împotriva creștinilor din această perioadă. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 3 septembrie.

Viața și mucenicia

Viața Sf. Antim, înainte de a deveni episcop al Nicomidiei (azi Izmit, Turcia, pe coasta răsăriteană a Asiei Mici, într-un golf al Mării Marmara), nu se cunoaște. A ajuns episcop al cetății după anul 280, când aceasta avea deja o numeroasă populație creștină. Nicomidia a fost principala reședință imperială a împăratului Dioclețian (284-305) și mai târziu în timpul urmașului său la tron, Maximin Daia (308-313). Împăratul a lansat un val de persecuții de mare amploare împotriva creștinilor după ce un incendiu a izbucnit la Curtea imperială. Păgânii i-au acuzat pe creștini că ar fi declanșat incendiul în mod eliberat, iar reacția împotriva creștinilor a fost cumplită, afectând toate comunitățile creștine din provincia Bitinia.

În piețele din orașe au început să fie ridicate altare păgâne, împăratul decretând că orice tranzacție trebuia precedată obligatoriu de o jertfă adusă zeilor păgâni și spiritului împăratului. Ca urmare a acestor măsuri, un mare număr de creștini au fost prinși și siliți să apostazieze, în caz contrar fiind torturați și uciși. La rugămintea credincioșilor, episcopul Antim s-a ascuns la Omana, un sat din apropierea Nicomidiei. De acolo a trimis creștinilor scrisori prin care îi îndemna să rămână statornici în credință și să nu se teamă de chinuri.

Una din scrisorile sale către un diacon pe nume Teofil a fost interceptată și a ajuns în mâinile împăratului Maximin. Diaconul Teofil a fost interogat brutal și a murit din cauza torturilor îndurate, fără să dezvăluie locul unde se afla episcopul Antim. În cele din urmă, împăratul a reușit însă să afle unde se ascundea episcopul Antim și a trimit un detașament de soldați ca să-l prindă și să-l aducă înaintea sa. Episcopul Antim i-a întâlnit pe aceștia pe drum, fără să le dezvăluie cine era și i-a invitat la masă. La sfârșitul acesteia, episcopul le-a dezvăluit că el era cel pe care îl căutau. Uimiți și impresionați, soldații au hotărât să se întoarcă în oraș și să raporteze împăratului că nu îl găsiseră, însă episcopul Antim nu a fost de acord ca ei să mintă din pricina lui. El le-a propovăduit atunci pe Hristos, și soldații au crezut în El și au primit Sfântul Botez.

Apoi Antim le-a cerut soldaților să își facă datoria și să-l ducă înaintea împăratului. Când a ajuns înaintea acestuia, împăratul i-a cerut să apostazieze. Primind refuzul acestuia, Maximin a poruncit să i se arate episcopului instrumentele de tortură. Antim i-a răspuns atunci că nu se temea de tortură și că primea cu bucurie să moară pentru Hristos. Atunci, Antim a fost torturat cumplit și în cele din urmă i s-a tăiat capul. Episcopul Antim a murit lăudându-L pe Hristos până la capăt și a primit astfel cununa martiriului.

Datare

Data muceniciei sfântului Antim al Nicomidiei nu este sigură. În mod tradițional, urmând spusele lui Eusebiu de Cezareea, aceasta este plasată în 303, în timpul Marii Persecuții a lui Dioclețian.

În Chronicon Paschale (o cronografie în limba greacă din secolul al VII-lea) se păstrează o scrisoare a unui preot pe nume Lucian din Antiohia, aflat în închisoare, unde își aștepta moartea, în timpul persecuției lui Maximin Daia, în anii 311-312 (după cum observă Philip Schaff și Henry Wace, editorii moderni ai textului). În această scrisoare este amintit Antim, episcop de Nicomidia care tocmai ar fi suferit martiriul. Dacă fragmentul de scrisoare este autentic, ar rezulta că Sf. Antim a primit mucenicia în timpul lui Maximin Daia, nu în timpul lui Dioclețian.

Casetă de succesiune:
Antim al Nicomidiei
Precedat de:
? 		Episcop de Nicomidia
?-311 		Urmat de:
?



Imnografie

Tropar, glasul al 4-lea:

Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, sfințite Mucenice Antim, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 4-lea:

Între preoți strălucind cu evlavia și călătoria săvârșind, slujbele idolești le-ai stins, ajutor făcându-te turmei tale, de Dumnezeu înțelepțite. Pentru aceasta pe tine și cinstindu-te, cu taină strigăm ție: Din nevoi mântuiește-ne pe noi cu rugăciunile tale, Antime, Părintele nostru.

Iconografie

Potrivit Erminiei lui Dionisie din Furna (ed. Sophia, București, 2000, pp. 152,183), Sfântul Sfințit Mucenic Antim al Nicomidiei se zugrăvește tânăr, cu barbă scurtă, îmbrăcat în veșminte arhierești. Potrivit lui Dionisie, când se zugrăvește mucenicia lui, este reprezentată într-o parte o cetate (Nicomidia), iar în afara ei sfântul îngenuncheat, cu capul tăiat, lîngă el fiind reprezentat călăul cu sabia însângerată și un al doilea călău care ține în mînă capul sfântului.

Referințe

Surse

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Antim_al_Nicomidiei&oldid=45186”