Antim al Nicomidiei: Diferență între versiuni
(Pagină nouă: {{Traducere EN}}Sfântul sfințit mucenic '''Antim de Nicomidia''' a fost episcop de Nicomidia la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, în t...) |
(traducere) |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | + | Sfântul [[sfinți]]t mucenic '''Antim de Nicomidia''' a fost episcop de [[Nicomidia]] la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, în timpul domniei împăraților Dioclețian și Maximian. A [[mucenic]]it în timpul intenselor [[persecuții împotriva creștinilor]] din această perioadă. Prăznuirea sa în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[3 septembrie]]. | |
==Viața și mucenicia== | ==Viața și mucenicia== | ||
| − | + | Viața Sf. Antim de Nicomidia înainte de a deveni episcop al Nicomidiei (azi Izmit, Turcia, pe coasta răsăriteană a Asiei Mici, într-un golf al Mării Marmara) nu se cunoaște. A ajuns [[episcop]] al cetății în jurul anului 280, cînd aceasta avea deja o numeroasă populație creștină. Nicomidia a fost principala reședință imperială a împăratului [[Dioclețian]] (284-305) și mai târziu în timpul urmașului său la tron, Maximin Daia (308-313). Împăratul a lansat un val de persecuții de mare amploare împotriva creștinilor după ce un incendiu a izbucnit la Curtea imperială. Păgânii i-au acuzat pe creștini că ar fi declanșat incendiul în mod eliberat, iar reacția împotriva creștinilor a fost cumplită, afectând toate comunitățile creștine din provincia Bitinia. | |
| − | + | În piețele din orașe au început să fie ridicate altare păgâne, împăratul decretând că orice tranzacție trebuia precedată obligatoriu de o jertfă adusă zeilor păgâni și spiritului împăratului. Ca urmare a acestor măsuri, un mare număr de creștini au fost prinși și siliți să apostazieze, în caz contrar fiind torturați și uciși. La rugămintea credincioșilor, episcopul Antim s-a ascuns la Omana, un sat din apropierea Nicomidiei. De acolo a trimis creștinilor scrisori prin care îi îndemna sp rămână statornici în credință și să nu se teamă de chinuri. | |
| − | + | Ona din scrisorile sale către un [[diacon]] pe nume Teofil a fost interceptată și a ajuns în mîinile împăratului Maximin. Diaconul Teofil a fost interogat brutal și a murit din cauza torturilor îndurate, fără să dezvăluie locul unde se afla episcopul Antim. În cele din urmă, împăratul a reușit însă să afle unde se ascundea episcopul Antim și a trimit un detașament de soldați ca să-l prindă și să-l aducă înaintea sa. Episcopul Antim i-a întâlnit pe aceștia pe drum, fără să le dezvăluie cine era și i-a invitat la masă. La sfârșitul acesteia, episcopul le-a dezvăluit că el era cel pe care îl căutau. Uimiți și impresionați, soldații au hotărât să se întoarcă în oraș și să raporteze împăratului că nu îl găsiseră, însă episcopul Antim nu a fost de acord ca ei să mintă din pricina lui. El le-a propovăduit atunci pe Hristos, și soldații au crezut în El și au primit Sfântul [[Botez]]. | |
| − | + | Apoi Antim le-a cerut soldaților să își facă datoria și să-l ducă înaintea împăratului. Când a ajuns înaintea acestuia, împăratul i-a cerut să apostazieze. Primind refuzul acestuia, Maximin a poruncit să i se arate episcopului instrumentele de tortură. Antim i-a răspuns atunci că nu se temea de tortură și că primea cu bucurie să moară pentru Hristos. Atunci, Antim a fost torturat cumplit și în cele din urmă i s-a tăiat capul. Episcopul Antim a murit lăudându-L pe Hristos până la capăt și a primit astfel cununa [[mucenic|martiriului]]. | |
==Datare== | ==Datare== | ||
| − | + | Data muceniciei sfântului Antim al Nicomidiei nu este sigură. În mod tradițional, urmând spusele lui [[Eusebiu de Cezareea]], aceasta este plasată în 303, în timpul Marii Persecuții a lui Dioclețian. | |
| − | + | În ''Chronicon Paschale'' (o cronografie în limba greacă din secolul al VII-lea) se păstrează o scrisoare a unui [[preot]] pe nume Lucian din Antiohia, aflat în închisoare, unde își aștepta moartea, în timpul persecuției lui Maximin Daia, în anii 311-312 (după cum observă Philip Schaff și Henry Wace, editorii moderni ai textului). În această scrisoare este amintit Antim, episcop de Nicomidia care tocmai ar fi suferit martiriul. Dacă fragmentul de scrisoare este autentic, ar rezulta că Sf. Antim a primit mucenicia în timpul lui Maximin Daia, nu în timpul lui Dioclețian. | |
{{start box}} | {{start box}} | ||
| Linia 24: | Linia 24: | ||
==Referințe== | ==Referințe== | ||
| − | *[http://www.ccel.org/fathers2/NPNF2-01/Npnf2-01-13.htm#P4859_2227406 Eusebius, ''Historia Eccles.'' VIII, chs. 5–6] Persecutions in Nicomedia, mentioning Anthimus. | + | *en: [http://www.ccel.org/fathers2/NPNF2-01/Npnf2-01-13.htm#P4859_2227406 Eusebius, ''Historia Eccles.'' VIII, chs. 5–6] Persecutions in Nicomedia, mentioning Anthimus. |
| − | *[http://www.ccel.org/fathers2/NPNF2-01/footnote/fn49.htm Schaff and Wace, ''Nicene and Post-Nicene Fathers,'' Series II, Vol. I:] footnote 32 | + | *en: [http://www.ccel.org/fathers2/NPNF2-01/footnote/fn49.htm Schaff and Wace, ''Nicene and Post-Nicene Fathers,'' Series II, Vol. I:] footnote 32 |
==Surse== | ==Surse== | ||
| − | *[[Wikipedia: Anthimus of Nicomedia]] | + | *en: [[Wikipedia: Anthimus of Nicomedia]] |
| − | *[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=102467 OCA: Hieromartyr Anthimus the Bishop of Nicomedia] | + | *en: [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=102467 OCA: Hieromartyr Anthimus the Bishop of Nicomedia] |
| − | *[http://www.orthodox.net/menaion-september/01-hieromartyr-anthimus.html The Hieromartyr Anthimus] | + | *en: [http://www.orthodox.net/menaion-september/01-hieromartyr-anthimus.html The Hieromartyr Anthimus] |
[[Categorie: Episcopi]] | [[Categorie: Episcopi]] | ||
[[Categorie: Episcopi de Nicomidia]] | [[Categorie: Episcopi de Nicomidia]] | ||
| − | [[Categorie: | + | [[Categorie: Sfinți]] |
[[Categorie: Mucenici]] | [[Categorie: Mucenici]] | ||
[[en:Anthimus of Nicomedia]] | [[en:Anthimus of Nicomedia]] | ||
Versiunea de la data 30 ianuarie 2014 19:07
Sfântul sfințit mucenic Antim de Nicomidia a fost episcop de Nicomidia la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, în timpul domniei împăraților Dioclețian și Maximian. A mucenicit în timpul intenselor persecuții împotriva creștinilor din această perioadă. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 3 septembrie.
Viața și mucenicia
Viața Sf. Antim de Nicomidia înainte de a deveni episcop al Nicomidiei (azi Izmit, Turcia, pe coasta răsăriteană a Asiei Mici, într-un golf al Mării Marmara) nu se cunoaște. A ajuns episcop al cetății în jurul anului 280, cînd aceasta avea deja o numeroasă populație creștină. Nicomidia a fost principala reședință imperială a împăratului Dioclețian (284-305) și mai târziu în timpul urmașului său la tron, Maximin Daia (308-313). Împăratul a lansat un val de persecuții de mare amploare împotriva creștinilor după ce un incendiu a izbucnit la Curtea imperială. Păgânii i-au acuzat pe creștini că ar fi declanșat incendiul în mod eliberat, iar reacția împotriva creștinilor a fost cumplită, afectând toate comunitățile creștine din provincia Bitinia.
În piețele din orașe au început să fie ridicate altare păgâne, împăratul decretând că orice tranzacție trebuia precedată obligatoriu de o jertfă adusă zeilor păgâni și spiritului împăratului. Ca urmare a acestor măsuri, un mare număr de creștini au fost prinși și siliți să apostazieze, în caz contrar fiind torturați și uciși. La rugămintea credincioșilor, episcopul Antim s-a ascuns la Omana, un sat din apropierea Nicomidiei. De acolo a trimis creștinilor scrisori prin care îi îndemna sp rămână statornici în credință și să nu se teamă de chinuri.
Ona din scrisorile sale către un diacon pe nume Teofil a fost interceptată și a ajuns în mîinile împăratului Maximin. Diaconul Teofil a fost interogat brutal și a murit din cauza torturilor îndurate, fără să dezvăluie locul unde se afla episcopul Antim. În cele din urmă, împăratul a reușit însă să afle unde se ascundea episcopul Antim și a trimit un detașament de soldați ca să-l prindă și să-l aducă înaintea sa. Episcopul Antim i-a întâlnit pe aceștia pe drum, fără să le dezvăluie cine era și i-a invitat la masă. La sfârșitul acesteia, episcopul le-a dezvăluit că el era cel pe care îl căutau. Uimiți și impresionați, soldații au hotărât să se întoarcă în oraș și să raporteze împăratului că nu îl găsiseră, însă episcopul Antim nu a fost de acord ca ei să mintă din pricina lui. El le-a propovăduit atunci pe Hristos, și soldații au crezut în El și au primit Sfântul Botez.
Apoi Antim le-a cerut soldaților să își facă datoria și să-l ducă înaintea împăratului. Când a ajuns înaintea acestuia, împăratul i-a cerut să apostazieze. Primind refuzul acestuia, Maximin a poruncit să i se arate episcopului instrumentele de tortură. Antim i-a răspuns atunci că nu se temea de tortură și că primea cu bucurie să moară pentru Hristos. Atunci, Antim a fost torturat cumplit și în cele din urmă i s-a tăiat capul. Episcopul Antim a murit lăudându-L pe Hristos până la capăt și a primit astfel cununa martiriului.
Datare
Data muceniciei sfântului Antim al Nicomidiei nu este sigură. În mod tradițional, urmând spusele lui Eusebiu de Cezareea, aceasta este plasată în 303, în timpul Marii Persecuții a lui Dioclețian.
În Chronicon Paschale (o cronografie în limba greacă din secolul al VII-lea) se păstrează o scrisoare a unui preot pe nume Lucian din Antiohia, aflat în închisoare, unde își aștepta moartea, în timpul persecuției lui Maximin Daia, în anii 311-312 (după cum observă Philip Schaff și Henry Wace, editorii moderni ai textului). În această scrisoare este amintit Antim, episcop de Nicomidia care tocmai ar fi suferit martiriul. Dacă fragmentul de scrisoare este autentic, ar rezulta că Sf. Antim a primit mucenicia în timpul lui Maximin Daia, nu în timpul lui Dioclețian.
| Antim al Nicomidiei | ||
|---|---|---|
| Precedat de: ? |
Episcop de Nicomidia aprox. 280-311 |
Urmat de: ? |
Referințe
- en: Eusebius, Historia Eccles. VIII, chs. 5–6 Persecutions in Nicomedia, mentioning Anthimus.
- en: Schaff and Wace, Nicene and Post-Nicene Fathers, Series II, Vol. I: footnote 32
