Antim Ivireanul

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 2 mai 2010 13:16, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (completare articol)
Salt la: navigare, căutare
Sfântul Antim Ivireanul
Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul
Date personale
Naștere 1650, Iviria (Georgia)
Mutare la Domnul (†) 27 septembrie, 1716, ucis pe drumul exilului
Localizare România
Naționalitate gruzină
Date cult
Tip ierarh, martir
Data canonizării 1992
Prăznuire la data de 27 septembrie
Recunoaștere Biserica Ortodoxă Română
Biserici patronate Mănăstirea Antim, Bucureşti


Sfântul Antim Ivireanul s-a născut în Iviria (Georgia de astăzi), în anul 1650, dar activitatea sa în slujba bisericii şi-a desfăşurat-o în Ţara Românească. A fost, pe rând, egumen al mânăstirii Snagov, episcop de Vâlcea şi mitropolit al Ţării Româneşti. În acelaşi timp, a fost şi un mare om de cultură: tipograf, gravor, teolog şi autor al celebrelor Didahii (o colecție de predici folosite la Marile Sărbători de peste an). La insistenţele Porţii Otomane, a fost exilat în anul 1716. Şi-a dat viaţa ca un martir pentru credinţa creştină, fiind ucis de ostaşii care îl escortau pe drumul exilului. Biserica Ortodoxă Română îl prăznuieşte pe data de 27 septembrie.

Viaţa

Sfântul Antim s-a născut în Iviria (de unde şi numele de Ivireanul) - Georgia de astăzi - în 1650. A fost însă, de tânăr, luat în robie de către turci și dus la Constantinopol. Fiind ulterior eliberat, a trăit în preajma Patriarhiei ecumenice, unde a învățat sculptura în lemn, caligrafia, pictura, broderia, precum și limbile greacă, arabă și turcă; tot acolo s-a călugărit sub numele Antim, iar mai târziu a fost hirotonit ieromonah.

În 1689 a fost adus de către voievodul Constantin Brâncoveanu în Ţara Românească. Aici a învățat limbile română și slavonă, precum și meșteșugul tiparului. În 1691 i s-a încredințat conducerea tipografiei domnești din București, în care au fost imprimate nenumărate cărţi de cult, dar şi laice.

În anul 1696 a devenit egumen al Mănăstirii Snagov, unde a mutat şi tipografia domnească. Acolo a tipărit 15 cărţi: 7 greceşti, 5 româneşti, una slavonă, una slavo-română şi una greco-arabă (Liturghierul greco-arab, în 1701, prima carte din lume tipărită cu caractere arabe).

Între 1701 și 1705 și-a reluat activitatea tipografică la București, unde a tipărit alte 15 cărți.

Pe data de 16 martie 1705 a fost ales episcop de Vâlcea. În afară de activitatea sa de ierarh, nu a pregetat să continue imprimarea cărților bisericeşti: astfel, la tipografia de la Mănăstirea Govora, sub îndrumarea sa, au fost tipărite alte 9 cărți (3 românești, 3 slavo-române şi 3 grecești).

La 28 ianuarie 1708 a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei (Ţara Românească), fiind instalat în scaunul mitropolitan de la Bucureşti pe 22 februarie al aceluiași an. Printre alte activităţi, în această calitate, înființează, ca și la Râmnicu Vâlcea, o tipografie la Târgoviște, unde a tipărit un număr de 18 cărți (11 românești, 5 grecești, una slavo-română şi una slavo-româno-greacă), între care se remarcă cele românești.

Fiind un apărător energic al drepturilor Bisericii şi poporului român, din pricina atitudinii sale antiotomane, în toamna anului 1716, la cererea domnitorului Nicolae Mavrocordat (primul domn fanariot al Ţării Româneşti), a fost înlăturat din scaun, închis, caterisit de patriarhul ecumenic şi condamnat la exil pe viaţă în mănăstirea "Sf. Ecaterina" de la Muntele Sinai. Pe drumul spre locul exilului, a fost ucis de ostaşii turci din escortă, iar trupul său a fost aruncat în râul Mariţa, în apropiere de Adrianopol.

Proslăvirea ca sfânt

La câțiva ani după uciderea sa, Patriarhia Ecumenică a ridicat nedreapta caterisire a mitropolitului Antim Ivireanul, care a fost reabilitat.

Sfântul Antim Ivireanul a fost canonizat de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române în 1992, fiind prăznuit în fiecare an la 27 septembrie.

Scrieri

Dintre cărţile tipărite sub îndrumarea Sf. Antim Ivireanul, cele mai remarcabile sunt:

  • Invăţăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon (1691, limba greacă)
  • Slujba Sf. Paraschiva și a Sf. Grigore Decapolitul (1692, limba română)
  • Evangheliarul greco–român (1693)
  • Psaltirea (1694, limba română)
  • Antologhionul (1697)
  • Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă (1699)
  • Proschinitarul Sf. Munte Athos (1701, limba greacă),
  • Liturghierul greco-arab (1701, prima carte tipărită cu caractere arabe din lume)
  • Evanghelia (1697)
  • Acatistul Născătoarei de Dumnezeu (1698)
  • Carte sau lumină (1699)
  • Învățături creștinești (1700)
  • Floarea darurilor (1701)
  • Noul Testament (1703)
  • Tomul bucuriei, (1705, limba greacă)
  • Liturghierul și Evhologhionul (1706)
  • Învățătura pe scurt pentru taina pocăinței (1705, lucrare originală)
  • Învățătură bisericească la cele mai trebuincioase și mai de folos pentru învățătura preoților (1710, lucrare originală)
  • Capete de poruncă la toată ceata bisericească, pentru ca să păzească fieștecarele din preoți și din diaconi deplin și cu cinste datoria hotarului său (1714, lucrare originală)
  • Psaltirea (1710)
  • Octoihul (1712)
  • Liturghierul (1713)
  • Evhologhionul (1713)
  • Catavasierul (1714)

Imnografie

Tropar, glasul al 3-lea:

Sfinte Părinte Ierarhe Antim, cu vrednicie ai rânduit păstori şi învăţători turmei tale şi cu înţelepciune dumnezeiască ai revărsat râurile sfintelor tale cuvinte. Viaţa ai pus-o pentru păstoriţii tăi şi cununa muceniciei ai dobândit de la Hristos, pe care roagă-L, Sfinte Părinte ierarhe Antim, să dăruiască pace şi mare milă celor ce săvârşesc sfântă pomenirea ta.

Condac, glasul al 3-lea:

Învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu, Părinte Ierarhe Antim, lauda arhiereilor Ţării Româneşti, podoaba cărturarilor şi dulce grăitor al înţelepciunii dumnezeieşti în graiul românesc te-ai arătat. Lupta cea bună luptând şi dreapta credinţă mărturisind, cu haină mucenicească preafrumos te-ai împodobit şi împărăţia lui Hristos ai dobândit. Pentru aceasta împreună cântăm, zicând: Bucură-te, Sfinte Preafericite Părinte Antim.

Iconografie

Surse

Legături externe